Decizia penală nr. 233/2013. Fals în înscrisuri sub semnătură privată
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.233/A/2013
Ședința publică din 25 noiembrie 2013 Instanța constituită din :
PREȘEDINTE: ANA C., judecător JUDECĂTORI: M. Ș.
GREFIER: M. B.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. reprezentat prin PROCUROR - VIOLETA TRAISTARU
S-au luat spre examinare apelurile declarate de către inculpatul C.
I., părțile civile S. R. - AGENȚIA NAȚI. ALĂ DE ADMINISTRATE FISCALĂ PRIN GARDA FINANCIARĂ - COMISARIATUL GENERAL și R. S. împotriva sentinței penale nr.173 din 8 mai 2013 a Tribunalului C., pronunțată în dosar nr._, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală prev. de art.9 lit.b din Legea nr.241/2005, înșelăciune prev. de art.215 alin.1 și 3 C.pen. și fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art.290 C.pen., totul cu aplic. art.33 lit.a C.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 18 noiembrie 2013, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A
Pr in sen tinț a pen al ă nr. 173 din 8 mai 2013 a Tribunalului C. ,
pronunț ată în dos ar nr._ s-a dispus:
- condamnarea inculpatului C. I. , fiul lui G. și A. ca, născut la data de_ în loc. Dătășeni, jud.Mureș, CNP 1., domiciliat în loc,.
-N., str. A. B., nr.18, jud.C., cetățean român, studii superioare, fără antecedente penale, la pedepsele de :
1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 al. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 74 lit. a C.pen. art. 76 lit.d C.pen.
2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C.pen. cu aplicarea art. 74 lit. a C.pen. art. 76 lit.e C.pen.
În temeiul art.33 lit.a, art.34 lit.b C.pen.s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 (un) an și 6 luni închisoare .
În temeiul art. 71 C.pen. s-a interzis inculpatului pe perioada executării pedepsei drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a C.pen.
În temeiul art.11 pct.2 lit.a, art.10 lit. d C.pr.pen. s-a dispus achitareainculpatului sub aspectul infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 al.1 și 3 C.pen.
În temeiul art.81 C.pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe un termen de încercare de 3 ani și 6 luni, stabilit conform art. 82 C.pen.
În temeiul art.359 C.pr.pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 C.pen. a căror nerespectare atrage revocarea suspendării condiționate.
În temeiul art.71 al.5 C.pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii aplicate pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
În temeiul art. 346 al.1 rap. la art.14 al.3 lit. a Cod Procedură Penală și la art. 999 și urm. cod civil s-a admis în parte, acțiunea civilă a S. ui R.
, M. Finanțelor, Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin Garda Financiară Comisariatul General și în consecință a fost obligat inculpatul să plătească în favoarea părții civile suma de 39.642,49 lei despăgubiri civile reprezentând TVA suplimentar, precum și majorări și penalități de întârziere aferente acestei sume, calculate până la data plății efective.
În temeiul art. 346 al.2 C.pr.pen. s-a respins acțiunea civilă formulată de către partea civilă R.S.
În temeiul art. 191 al.1 C.pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului în cuantum de 1500 lei și s-a respins cererea părții civile R.S. de obligare a inculpatului la cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele.
Prin rechizitoriul cu nr. 2074/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului C. I., pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală prev. de art. 9 lit. b din Legea nr. 241/2005, înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1 și 3 C.pen. și fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 291 C.pen., totul cu aplic. art. 33 lit. a C.pen.
În esență, prin actul de sesizare al instanței de judecată s-a reținut că inculpatul, în cursul anului 2007, a semnat în numele S.C. C. S.A. un antecontract de vânzare-cumpărare cu numitul Albu D., asupra unui imobil situat în localitatea C. -N., str. Alverna nr.70, încasând suma de
50.000 Euro, după care a semnat, în cursul anului 2008, un alt antecontract de vânzare-cumpărare asupra aceluiași imobil, cu numitul R.
S., încasând și de la acesta suma de 20.000 Euro prin inducerea acestuia din urmă în eroare.
S-a mai reținut în sarcina inculpatului că acesta a întocmit și semnat în fals un act adițional la antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat cu numitul Albu D., în vederea producerii de consecințe juridice precum și că nu a înregistrat în contabilitatea S.C. C. S.A. sumele primite cu titlu de avans la cele două antecontracte încheiate.
Inculpatul audiat atât în faza de urmărire penală, cât și a cercetării judecătorești a recunoscut parțial învinuirea adusă.
Analizând actele de la dosarul cauzei instanța a reținut, în fapt, următoarele :
Potrivit înscrisului existent la f.35 d.u.p., eliberat de ORC de pe lângă Tribunalul Cluj, inculpatul C. I. deține 11,76 % din părțile sociale ale SC
C. SA iar potrivit procesului-verbal nr. 139/_ al AGA a SC C. SA (f.71 d.u.p.) inculpatul C. I. a fost împuternicit cu vânzarea apartamentelor situate în localitatea C. -N., str. Alverna nr.70, jud.C.
La data de_, între SC C. SA reprezentată de inculpatul C. I. în calitate de promitent-vânzător și Albu D. în calitate de promitent- cumpărător, s-a încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat la notar prin Încheierea de autentificare nr. 481/_ a B.N.P. A. G.
P. a, cu privire la imobilul pod situat în localitatea C. -N., str. Alverna, nr.70, jud.C.
Din cuprinsul antecontractului sus indicat, coroborat cu înscrisul de la f.65 d.u.p., rezultă că la momentul semnării antecontractului, respectiv a doua zi, promitentul cumpărător a remis inculpatului, în reprezentarea promitentului vânzător, suma totală de 50.000 Euro.
La data de_ între SC C. SA reprezentată de inculpatul C. I. și partea vătămată R. S. s-a încheiat un act sub semnătură privată (f.72 d.u.p.), intitulat antecontract de vânzare-cumpărare prin care promitentul vânzător se obliga să vândă dreptul de proprietate asupra a două apartamente dispuse în mansarda imobilului situat în localitatea C. -N., str. Alverna nr. 70, jud.C.
Din cuprinsul acestui înscris rezultă că promitentul cumpărător a remis inculpatului, în reprezentarea promitentului vânzător, suma totală de
20.000 Euro.
Întrucât până la data de_, dată stabilită de către părți, nu s-a perfectat antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de_, coroborat și cu împrejurarea că partea vătămată R. S. a aflat de existența antecontractului încheiat cu martorul Albu D., acesta a sesizat organele de urmărire penală cu privire la comiterea de către inculpatul C.
I. a infracțiunii de evaziune fiscală și înșelăciune.
Pe parcursul cercetărilor penale, față de acuzația de comitere a infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art.9 lit.b din Legea nr.241/2005 s- a efectuat la sediul SC C. SA un control de către Garda Financiară cu privire la modul de înregistrare în evidența contabil a avansurilor încasate, prin Nota de constatare din data de_ stabilindu-se că nu se regăsesc în evidența contabilă a SC C. SA nici suma de 50.000 Euro primită ca și avans de la numitul Albu D. și nici suma de 20.000 Euro primită cu același titlu de la partea vătămată R. S. .
Pe parcursul cercetării judecătorești s-a efectuat o expertiză contabilă, din concluziile Raportului de expertiză contabilă judiciară întocmit de către d-l expert contabil Bătrâncea I. rezultă că atât suma de 50.000 Euro primită de la numitul Albu D. în baza antecontractului de vânzare- cumpărare autentificat la data de_ cât și suma de 20.000 Euro primită de la partea vătămată R. S. în baza antecontractului de vânzare- cumpărare din data de_, nu au fost înregistrate în evidențele financiar- contabile ale SC C. SA. De asemenea, prin același raport de expertiză financiar contabilă s-a mai stabilit că prin neevidențierea în contabilitate a acestor sume SC C. SA nu datorează impozit pe profit ci doar TVA suplimentar în sumă de 34.606 lei respectiv de 5.036,49 lei.
Pe parcursul urmăririi penale inculpatul C. I. a depus la dosarul cauzei înscrisul existent la fila 82 intitulat act adițional la antecontractul de vânzare-cumpărare cu nr. 481 din data de_, datat din_, din care rezultă că S.C. C. S.A. ar fi restituit suma de 50.000 Euro primită în baza antecontractului sus indicat de la Albu D., care renunța la 50% din podul blocului de pe str. Alverna.
Cu privire la acest înscris inculpatul a susținut în faza de urmărire penală că ar fi fost încheiat a doua zi după semnarea antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat cu martorul Albu D., respectiv în data de_ însă pe parcursul cercetării judecătorești inculpatul C. I. a revenit asupra acestei declarații arătând că într-adevăr acest act adițional a fost încheiat după demararea prezentelor proceduri penale, poziție procesuală confirmată și de martorul Albu D. care a arătat că într-adevăr, la solicitarea inculpatului, în cursul anului 2010, a semnat actul adițional în discuție.
În ceea ce privește contextul în care s-au semnat cele două antecontracte de vânzare-cumpărare, instanța de judecată a reținut o situație de fapt diferită de cea expusă prin actul de sesizare al instanței de judecată.
Astfel, din declarația martorului Albu D. (f.80) rezultă că în cursul anului 2007 inculpatul C. I. i-a solicitat cu titlu de împrumut o sumă de bani însă nu a dorit să îl împrumute cu suma necesară dar s-a arătat interesat să achiziționeze un imobil. În acest context s-a arătat că a încheiat cu inculpatul C. I., reprezentant al S.C. C. S.A., antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat la notar la data de_, dată la care a plătit inculpatului suma de 50.000 Euro. Martorul a mai arătat că la circa 3-
4 luni de la semnarea acestui antecontract inculpatul l-a contactat și i-a comunicat că dorește să rezilieze antecontractul încheiat respectiv să-i restituie suma de 50.000 Euro, lucru acceptat de martor. În acest sens, prin intermediul martorului Iosif V., în intervalul 2007 - 2008 inculpatul C.
I. a restituit martorului Albu D. suma de 34.000 Euro. Întrucât inculpatul nu a restituit integral suma primită, martorul nu a fost de acord cu rezilierea antecontractului încheiat.
Martorul Iosif V. a confirmat în mare parte susținerile martorului Albu D. în sensul că știa că în cursul anului 2007, între Albu D. și inculpat a intervenit o înțelegere legată de un imobil, fără a cunoaște natura înțelegerii dintre cei doi ori a actului încheiat, precum și că, după un interval de 3-4 luni de la înțelegerea dintre cei doi, inculpatul C. I. prin
intermediul său, a restituit martorului Albu D. suma de circa 35.000 -
40.000 Euro.
Inculpatul C. I. a precizat că înțelegerea avută cu Albu D. a fost aceea a unui împrumut cu dobândă de 100% însă forma juridică a înțelegerii intervenite a fost a unui antecontract de vânzare-cumpărare, la insistența martorului. A mai arătat că la un interval de 2-3 luni de la încheierea antecontractului, întrucât a dispus de lichidități, inculpatul a început să restituie din suma primită de la martorul Albu D., de 50.000 Euro, prin intermediul martorului Iosif V., remițându-i celui dintâi suma de circa
34.000 Euro . Întrucât inculpatul C. I. nu a restituit întreaga sumă
împrumutată plus dobânda - 50.000 Euro- ( cu privire la care, față de demararea procedurilor penale, martorul s-a arătat de acord să nu o mai încaseze) nu s - a reușit rezilierea actul încheiat.
Față de declarația inculpatului C. I. și a martorului Iosif V., coroborată parțial cu a martorului Albu D. - care a negat existența
înțelegerii verbale cu privire la un contract de împrumut, aspect de înțeles față de legislația națională cu privire la împrumuturile cămătărești - dar care a arătat că a fost de acord cu restituirea sumei de 50.000 Euro la circa 3-4 luni de la încheierea antecontractului de vânzare-cumpărare cu inculpatul, atitudine oarecum incompatibilă cu intenția de a cumpăra materializată în actul încheiat - instanța de judecată a reținut lipsa intenției inculpatului de a se obliga în vederea perfectării antecontractului de vânzare-cumpărare - în sensul asumării unei obligații de a vinde - cât și martorului - în sensul asumării unei obligații de a cumpăra, la momentul încheierii antecontractului autentificat. De asemenea, instanța de judecată a apreciat că o astfel de intenție - de a vinde în viitor martorului Albu D. - nu poate subzista nici la momentul încheierii antecontractului din_ cu partea vătămată R. S., cu atât mai mult cu cât, la acea dată, inculpatul începuse restituirea sumei de 50.000 Euro.
Pe de altă parte, chiar dacă între martorul Albu D. și inculpatul C.
I. ar fi intervenit un antecontract de vânzare-cumpărare, iar intenția reală a părților să fi fost într-adevăr să vândă, respectiv să cumpere în viitor un bun, instanța de judecată a reținut că potrivit literaturii de specialitate și practicii judiciare, promisiunea de vânzare-cumpărare este de fapt un antecontract care dă naștere la un drept de creanță, părțile contractante fiind obligate (obligația de a face) una față de cealaltă să vândă, respectiv să cumpere un anumit bun. Dacă potențialul vânzător nu își respectă obligația și vinde lucrul unei alte persoane, beneficiarul cumpărător nu poate cere predarea lucrului, întrucât nu a devenit proprietar, ci doar daune interese potrivit regulilor aplicabile obligației de a face (art.1075 C.civ.), iar vânzarea încheiată cu o altă persoană este valabilă. (Tratat de drept civil, Contracte speciale, Prof. univ. dr. Francisc D. ).
Or, față de aceste considerații teoretice cu privire la antecontractul de vânzare-cumpărare, instanța de judecată a concluzionat, pe de o parte că nu poate fi reținută susținerea acuzării în sensul că partea vătămată R. S. a fost indusă în eroare la momentul semnării antecontractului încheiat cu acesta, prin faptul că același imobil fusese înstrăinat către Albu D., întrucât acesta nu dobândise un drept real asupra imobilului, ci doar un drept de creanță, inculpatul C. I. expunându-se plății unor eventuale daune-interese. Pe de altă parte, existența antecontractului încheiat cu Albu
D., chiar încheiat în formă autentică - în măsură să îi asigure opozabilitatea față de terți și nu transferul dreptului de proprietate - nu constituie un impediment la perfectarea în forma cerută de lege a antecontractului încheiat ulterior cu partea vătămată R. S., împrejurarea că nici până în prezent inculpatul și partea vătămată nu au perfectat antecontractului nu se datorează existenței celuilalt antecontract, ci unor alte cauze ce exced orice aspect fraudulos - legate de dificultatea reglementării juridice a imobilului în sensul transformării în acte, în mansardă a podului imobilului de pe str. Alverna.
Prin urmare, constatând că premisele legale în care s-a încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare cu partea vătămată R. S. nu sunt în măsură să denote în mod indubitabil intenția de a înșela a inculpatului C.
I., instanța de judecată a analizat în ce măsură alte aspecte din conduita acestuia este în măsură a forma convingerea că inculpatul a acționat cu intenția de a înșela partea vătămată și care anume mijloace de inducere în eroare au fost folosite de inculpat pentru a determina partea vătămată să încheie antecontractul din data de_ .
Astfel, examinând antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de_ între SC C. SA și partea vătămată R. S. nu rezultă că s-ar fi consemnat că imobilul în discuție este liber de sarcini, consemnându- se în schimb că promitentul cumpărător are cunoștință de starea de fapt și de drept a imobilului, aspect contestat de partea vătămată, însă aceasta printr-o minimă diligență ar fi putut afla situația reală a imobilului.
De asemenea, inculpatul C. I. nu a contestat că nu i-a spus părții vătămate despre antecontractul încheiat cu Albu D., însă față de
înțelegerea efectivă avută cu acesta, explicația că nu a înțeles să-i spună părții vătămate despre afacerile sale, apare ca fiind plauzibilă.
Or, coroborând toate aspectele sus invocate, instanța de judecată a apreciat că nu poate fi reținută dincolo de orice dubiu, intenția inculpatului
C. I. de a înșela partea vătămată R. S. și nici inducerea acestuia în eroare prin încheierea succesivă de antecontracte de vânzare cumpărare, mai ales având în vedere contextul în care acestea s-au încheiat, sus expus, motiv pentru care în temeiul art.11 pct.2 lit.a, art.10 lit.d C.pr.pen. a dispus achitarea acestuia sub aspectul infracțiunii de înșelăciune prev. de art.215 al.1 și 3 C.pen.
În drept, s-a stabilit că fapta inculpatului C. I. care în calitate de asociat și împuternicit al SC C. SA, nu a înregistrat în evidențele contabile sumele de 50.000 Euro respectiv 230.000 Euro primite de la numiții Albu D. și R. S. în baza antecontractelor încheiate cu acesta, cauzând un prejudiciu statului în cuantum de 39.642,49 lei, TVA suplimentar, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prev. dfe art.9 al.1 lit.b din Legea nr.241/2005.
Fapta aceluiași inculpat care, pe parcursul procedurilor penale demarate împotriva sa, a întocmit și semnat în fals actul adițional la antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat cu Albu D. în vederea producerii de consecințe juridice, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art.290 C.pen.
Întrucât nu a intervenit vreo hotărâre judecătorească de condamnare pentru nici una dintre aceste infracțiuni, în cauză sunt incidente dispozițiile art.33 lit.a C.pen. privind concursul real de infracțiuni.
La individualizarea judiciară a pedepselor ce s-au aplicat inculpatului instanța a avut în vedere criteriile prev. de art.72 C.pen. respectiv, gradul ridicat de pericol social al faptelor, modalitatea de comitere, prejudiciul efectiv cauzat dar și persoana inculpatului care are vârsta de 60 ani, este cu studii superioare și fără antecedente penale. Această din urmă împrejurare instanța de judecată a reținut-o ca o circumstanță atenuantă judiciară în favoarea inculpatului, conf. fart.74 lit.a C.pen.
Astfel, o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.9 al.1 lit.b din legea nr. 241/2005, respectiv 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.290 C.pen., instanța le- a apreciat ca fiind pedepse în măsură să asigure scopul preventiv și educativ al pedepsei.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei rezultante aplicate, constatând că sunt îndeplinite condițiile prev. de art.81 lit.a și b C.pen. și apreciind că demararea prezentelor proceduri și pronunțarea hotărârii de condamnare constituie un avertisment suficient pentru inculpat, fără a mai fi necesară executarea pedepsei pentru atingerea scopului acesteia, în temeiul art.81 C.pen. instanța a dispus suspendarea
condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani și 6 luni.
Sub aspectul laturii civile, în temeiul art.346 al. 1 rap. la art.14 al. 3 lit. a Cod Procedură Penală și la art. 999 și urm. Cod Civil, s-a admis în parte acțiunea civilă a S. ui R., M. Finanțelor, Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin Garda Financiară Comisariatul General și în consecință, a fost obligat inculpatul să plătească în favoarea părții civile suma de 39.642,49 lei despăgubiri civile reprezentând TVA suplimentar precum și majorări și penalități de întârziere aferente acestei sume, calculate până la data plății efective.
În temeiul art. 346 al.2 C.pr.pen. s-a respins acțiunea civilă formulată de către partea civilă R. S., care a solicitat desființarea înscrisului intitulat antecontract de vânzare cumpărare încheiat la data de_ având în vedere soluția de achitare dispusă de instanța de judecată sub aspectul infracțiunii de înșelăciune, revenind instanței civile sarcina de a stabili în ce măsură între părți se impune antrenarea răspunderii civile contractuale.
În temeiul art.191 al.1 art. și art.193 C.pr.pen C.pr.pen. a fost obligat inculpatul la cheltuieli judiciare în favoarea statului și s-a respins cererea părții vătămate R. S. de obligare a inculpatului la plata cheltuielilor judiciare.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal au declarat apel inculpatul C. I. și părțile civile R. S. și S. R. PRIN AGENȚIA NAȚI. ALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - GARDA FINANCIARĂ - COMISARIATUL GENERAL.
Partea civilă R. S. a solicitat desființarea hotărârii atacate, în parte, sub aspectul greșitei achitări a inculpatului pentru infracțiunea de înșelăciune și a respingerii acțiunii civile formulate de ea și, pronunțând o nouă hotărâre, a se dispune :
condamnarea inculpatului C. I. și pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art.215 al.1 și 3 C.pen.;
desființarea antecontractului de vânzare cumpărare încheiat între partea civilă R. S. și S.C. C. S.A. la_ ;
obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile în sumă de
20.000 euro precum și a cheltuielilor ocazionate de judecarea cauzei în fond în sumă de 5000 lei, reprezentând onorariu avocat.
În motivarea apelului, s-a arătat că în mod greșit, instanța a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, pe motiv că lipsește intenția inducerii în eroare a părții vătămate R. S. .
Aceasta deoarece, instanța a interpretat greșit că antecontractul încheiat între inculpat și numitul Albu D. ar fi un contract de împrumut și nu o promisiune de vânzare - cumpărare, nicio probă de la dosar nedovedind acest caracter al convenției, nici măcar declarația cocontractantului Albu D.
, cu excepția declarației martorului Iosif V. potrivit căreia, inculpatul a restituit parte din banii primiți de la Albu D. . Cu toate acestea, dacă ar fi fost vorba de o restituire de bani întemeiată pe un contract de împrumut, ar fi trebuit ca restituirea banilor să fie urmarea firească a rezoluțiunii antecontractului încheiat anterior.
Nedovedită este în cauza și o eventuală simulație între părți, în care, oricum, actul public încheiat cu Albu D., promisiunea de vânzare - cumpărare ar putea produce efecte față de terțul parte vătămată R. S. și, nicidecum actul secret - așa-zisul împrumut, care nici nu a fost încheiat în formă scrisă, conform dispozițiilor legale în materie.
Cât privește cel de-al doilea act juridic, antecontractul de vânzare cumpărare încheiat între inculpatul C. I. și R. S., împrejurarea că acesta nu poate transfera dreptul de proprietate asupra imobilului, reținută de instanță - nu are legătură cu obiectul cauzei, esențială sub aspectul existenței infracțiunii de înșelăciune fiind stabilirea existenței inducerii în eroare, fără de care, partea vătămată ar mai fi contractat sau nu.
Nu este întemeiată nici reținerea instanței în sensul că nu era necesar ca inculpatul să încunoștințeze partea vătămată despre afacerile sale, în speță, despre o promisiune anterioară de vânzare-cumpărare a aceluiași imobil, fiind vorba despre o chestiune ce o afecta în mod direct pe partea vătămată R. S. și, despre care trebuia să aibă cunoștință.
Intenția inculpatului de a înșela rezultă în mod clar chiar și din recunoașterea acestuia făcută, dintr-un exces de sinceritate, în fața instanței, în sensul că, într-adevăr nu l-a încunoștințat pe R. S. că a încheiat anterior un contract cu privire la același imobil, cu o altă persoană și a încasat suma de 50.000 euro de la aceasta, precum și din conținutul săvârșirii inacțiunii de fals de către același inculpat.
Partea civilă S. R. PRIN AGENȚIA NAȚI. ALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - GARDA FINANCIARĂ - COMISARIATUL GENERAL a solicitat
desființarea hotărârii atacate sub aspectul laturii civile și, pronunțând o nouă hotărâre, admiterea în întregime a acțiunii civile formulate în cauză și obligarea inculpatului la plata sumei de 60.276 lei - TVA și impozit pe profit, plus dobânzi și penalități de întârziere calculate până la data plății efective a prejudiciului.
S-a arătat în motivarea apelului că, soluția instanței sub aspectul soluționării laturii civile este nelegală și netemeinică, întrucât cuantumul prejudiciului a rezultat în urma verificării de către organele fiscale a modului de înregistrare în evidențele contabile a avansurilor încasate de societatea inculpatului, prin încheierea antecontractelor de vânzare cumpărare cu numiții Albu D. și R. S. și, evaluat conform dispozițiilor legale în materie - art.17,19,140 din Legea nr.571/2003 și, respectiv, dispoz. O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
Inculpatul C. I. a solicitat desființarea sentinței atacate și rejudecând cauza, în ce privește infracțiunea de evaziune fiscală, a se aplica inculpatului o pedeapsă cu închisoarea orientată spre minimul general prevăzut de lege, cu suspendarea condiționată a executării acesteia, iar în ce privește infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, a se aplica pedeapsa amenzii penale - în ambele cazuri, în urma reținerii și a circumstanței atenuante prev. de art.74 al.1 lit.c C.pen., cu efectele prev. de art.76 al.1 lit.d și e C.pen.
În motivarea apelului s-a arătat că în cauză, se poate proceda la reindividualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatului pentru cele două infracțiuni, cele stabilite de prima instanță fiind disproporționate în raport de criteriile generale prevăzute de art. 72 C.pen.
S-a considerat că se poate reține în favoarea inculpatului și circumstanța atenuantă prev. de art.74 al.1 lit.c C.pen. având în vedere că: inculpatul a avut o atitudine corespunzătoare pe tot parcursul procesului, prezentându-se în fața organelor judiciare la orice solicitare și în fața instanței de fond; a avut o atitudine sinceră, recunoscând faptele comise și manifestându-și disponibilitatea de a recupera prejudiciul cauzat prin săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală; se află la prima confruntare cu legea penală, iar până la cei 60 de ani a avut o atitudine ireproșabilă în
familie și societate, având o familie bine închegată cu doi copii, remarcându-
se prin sprijinirea mediului cultural clujean prin donații consistente în vederea tipăririi de cărți și prin deschiderea unui cenaclu modern - Polul Cultural, ocupând diverse funcții de conducere în sectorul de stat sau privat, în ultima perioadă implicându-se și în domeniul imobiliar.
S-a apreciat, de asemenea, că și în privința individualizării pedepsei pentru infracțiunea de fals, pot fi avute în vedere aceste elemente favorabile inculpatului și, mai ales, circumstanțele concrete în care s-a comis fapta, respectiv, că împrejurările cuprinse în înscrisul antedatat chiar au avut loc în cursul anului 2007 și că, inculpatul a comis fapta în contextul controlului Gărzii Financiare C. când, a realizat că nu poate dovedi rezoluțiunea antecontractului încheiat cu Albu D., care ar fi justificat neînregistrarea în contabilitatea societății a sumei primite de la acesta.
Ver if ic ând ho tăr âre a atac ată, în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.378 C.pr.pen., Curtea constată fondat doar apelul formulat cauză de partea civilă R. S., iar apelurile inculpatului C. I. și părții civile S. R. prin Agenția Națională de Administrare Fiscală - Garda Financiară - Comisariatul General sunt nefondate, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
I. Astfel, în privința celor două infracțiuni pentru care inculpatul C.
I. a fost condamnat - evaziune fiscală prev. de art.9 al.1 lit.b din Legea nr. 241/2005 și fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art.290 C.pen.
- Curtea constată că din probele administrate în cursul urmăririi penale și în faza de judecată, judicios analizate și interpretate, instanța a reținut o stare de fapt corespunzătoare realității - necontestată, de altfel, nici de către inculpat - constând în aceea că inculpatul C. I., în calitate de asociat și împuternicit al S.C. C. S.A. nu a înregistrat în evidențele contabile ale
societății sumele de 50.000 Euro, respectiv 20.000 Euro primite de la numiții Albu D. și R. S. în baza antecontractelor încheiate cu acesta, cauzând un prejudiciu statului în cuantum de 39.642,49 lei reprezentând TVA suplimentar și, totodată, pe parcursul procedurilor penale demarate
împotriva sa, a întocmit și semnat în fals un act adițional la antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat cu Albu D., antedatat_ și în care a consemnat, nereal, împrejurarea că S.C. C. S.A. ar fi restituit suma de
50.000 Euro primită în baza antecontractului sus indicat de la Albu D., care renunța la 50% din podul blocului de pe str. Alverna - în vederea producerii de consecințe juridice.
Reținând așadar, în mod corect, vinovăția inculpatului în comiterea celor două infracțiuni, instanța a procedat apoi la individualizarea judiciară a pedepselor, pe care le-a considerat adecvate faptelor și persoanei inculpatului, valorificând eficient criteriile prev. de art.72 C.pen. - respectiv, limitele speciale ale pedepselor pentru fiecare dintre infracțiuni (pedeapsa închisorii de la 2 la 8 ani, respectiv, de la 3 luni la 2 ani sau amenda ) - gradul de pericol social al faptelor - ridicat, raportat la modalitatea de comitere, prejudiciul efectiv cauzat și nerecuperat, dar și persoana inculpatului - care are vârsta de 60 ani, este cu studii superioare și fără antecedente penale, această din urmă împrejurare fiind reținută ca o circumstanță atenuantă judiciară în favoarea inculpatului, conf. fart.74 lit.a C.pen.
S-au aplicat astfel, pedepse în limite legale, coborâte chiar sub minimul special, apte a realiza scopul prev. de art.52 C.pen.
Curtea apreciază, pe de o parte, că nu se justifică a se da o eficiență mai mare dispoz. art.76 lit.d C.pen. - pentru că s-ar ajunge, practic, la a lipsi
de conținut dispozițiile legale ce impun asigurarea scopurilor sancțiunii penale, anulând astfel, garanția că acestea se vor și realiza, iar pe de altă parte, nu se justifică nici reținerea ca circumstanță atenuantă conf. art.74 lit.c C.pen. a atitudinii inculpatului, ulterior comiterii faptelor - pentru că poziția inculpatului pe parcursul procesului penal nu a fost tocmai una care să se circumscrie acestei atenuante, a avut o poziție oscilantă, inițial nerecunoscând nicio faptă, ulterior revenind și recunoscând parțial și nuanțat faptele, pentru ca în fața instanței, într-o primă fază să nu dorească să declare, iar în final, după administrarea întregului probatoriu să declare și să-și formuleze o apărare nesinceră, în funcție de probele la dosar, de care se putea folosi.
În consecință, pedepsele au fost corect individualizate, ca și cuantum și modalitate de executare - instanța apreciind corect că sunt îndeplinite în cauză prevederile legale pentru suspendarea executării acestora și făcând aplicarea dispoz. art.81-82 C.pen. - astfel că, apelul inculpatului C. I. este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Nefondat se constată a fi și apelul părții civile S. R. prin Agenția Națională de Administrare Fiscală - Garda Financiară - Comisariatul General, motiv pentru care va fi respins de asemenea, pentru următoarele considerente.
În mod corect instanța a stabilit că suma ce trebuie plătită cu titlu de despăgubiri către partea civilă este cea stabilită prin raportul de expertiză contabilă judiciară - 39.642,49 lei reprezentând TVA suplimentar precum și majorări și penalități de întârziere aferente acestei sume, calculate până la data plății efective și, că societatea inculpatului nu datorează impozit pe profit, întrucât conform datelor din balanța de verificare, certificate și prin raportul de inspecție fiscală, rezultatul financiar la_, respectiv la_ a reliefat inexistența vreunui profit al societății, raportat la întregul an fiscal. Ori, organele fiscale de control au stabilit impozitul pe profit ( notă de constatare din 6 august 2010 și proces verbal din 3 septembrie 2010 - filele 58-63 dos. u.p.) prin raportare doar la cele două operațiuni ale societății - încasarea avansurilor de 50.000 euro și 20.000 euro în baza antecontractelor de vânzare cumpărare încheiate cu Albu D. și R. S. - și nu la operațiunile întregului an fiscal și, fără evidențierea cheltuielilor deductibile din anul fiscal respectiv, în contra dispozițiilor legale în materie - art.17 din Legea nr.571/2003 - "Cota de impozit pe profit se aplică asupra profitului impozabil și este de 16%, cu excepțiile prevăzute la art. 38"; și, respectiv, art.19 alin.1 din același act normativ - "Profitul impozabil se calculează ca d if erenț ă în tre ven itur ile realizate din orice sursă ș i chel tu iel ile
ef ectu ate în scopul r e al iz ăr ii de ven itur i, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile și la care se adaugă cheltuielile nedeductibile. La stabilirea profitului impozabil se iau în calcul și alte elemente similare veniturilor și cheltuielilor potrivit normelor de aplicare";.
În ceea ce privește soluția de achitare a inculpatului sub aspectul săvârșirii înfracțiunii de înșelăciune în dauna părții vătămate R. S., Curtea constată că instanța, în mod eronat, a interpretat probele dosarului, apreciind greșit că fapta inculpatului nu întrunește elementele constitutive ale acestei infracțiuni, lipsind intenția de a înșela partea vătămată R. S., dar și inducerea acesteia în eroare.
Aceasta, deoarece, cele două elemente constitutive ale infracțiunii, rezultă fără echivoc din următoarele împrejurări dovedite de probele dosarului:
Inculpatul a indus în eroare partea vătămată R. S. prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase - aceea că, în viitor, îi va vinde 2 apartamente din mansarda imobilului situat în C. -N., strada Alverna nr.70, ce urma a fi edificat, în condițiile în care inculpatul știa că
întreaga mansardă a imobilului fusese promisă spre vânzare altei persoane - Albu D., iar promisiunea anterioară era încă în ființă la data contractării cu R. S. . Această inducere în eroare a fost făcută în scopul obținerii unui folos material de către inculpat - suma de 20.000 euro și, prin aceasta s-a cauzat un prejudiciu părții vătămate constând în suma plătită cu titlu de avans și nerestituită de către inculpat.
Intenția inducerii în eroare rezultă, în primul rând din împrejurarea că, așa cum însăși inculpatul recunoaște în declarația dată în fața instanței- f.3-4 vol. II, la momentul încheierii antecontractului cu R. S. "avea în continuare înțelegerea verbală cu Albu D. în sensul că antecontractul încheiat cu acesta va fi reziliat d ac ă îi va restitui diferența de bani, iar iminența obținerii sumei de bani de la S.C. Piscicola se ris ip is e"; . Așadar, deși inculpatul știa, avea reprezentarea faptului că nu mai avea șanse, ca în curând să obțină resurse cu care să achite lui Albu D. suma pe care i-o datora și, pe cale de consecință, nici certitudinea rezilierii antecontractului încheiat cu acesta, a procedat totuși, la o nouă promisiune de vânzare, având ca obiect același imobil, aflat încă în situația de "bun promis altuia";.
Apoi, în același sens, al existenței inducerii în eroare, sunt și susținerile martorului Albu D. care, arată că natura actului încheiat cu inculpatul a fost aceea a unui antecontract de vânzare cumpărare și, nicidecum un împrumut și, chiar dacă susține că la câteva luni de la încheierea actului, inculpatul s-a răzgândit cu privire la promisiune, aceasta era și este încă valabilă, de vreme ce martorul nu a fost de acord cu rezoluțiunea acesteia, decât în condițiile restituirii întregii sume datorate de inculpat, ceea ce nu s-a întâmplat.
De asemenea, tot pentru inducerea în eroare pledează și întocmirea în fals a actului adițional la antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat cu Albu D., antedatat_, în condițiile în care, deși inculpatul susține că în realitate, împrejurările consemnate în acel act s-au întâmplat în 2007, la o zi după încheierea antecontractului, l-a redactat doar în 2010, la presiunea controlului efectuat de organele fiscale, ca să justifice neînregistrarea în contabilitate a sumei primite. Este destul de bizară această explicație, în condițiile în care inculpatul a optat pentru încheierea antecontractului în formă autentică, cu toate formalitățile prevăzute de lege, iar pentru actul adițional - deși atesta împrejurări esențiale, a optat pentru un înscris sub semnătură privată și a așteptat 3 ani pentru a-l încheia, cu atât mai mult, cu cât, l-ar fi ajutat atât în fața organelor fiscale, dar și în fața ultimului promitent cumpărător, dacă dorea să-și dovedească buna credință față de acesta.
Mai mult, inculpatul recunoaște că nu a adus la cunoștința părții vătămate R. S., că a încheiat anterior un contract cu privire la același imobil, cu o altă persoană și a încasat suma de 50.000 euro de la aceasta.
Nu apare ca fundamentată aprecierea instanței, în sensul că lipsa
intenției de inducere în eroare a părții vătămate R. S. este dovedită de împrejurarea că inculpatul începuse deja restituirea avansului primit de la Albu D. și că acesta a fost de acord cu restituirea sumei, ceea ce denotă o atitudine a ambilor, incompatibilă cu intenția de a cumpăra, respectiv, de a vinde - atâta vreme cât, la momentul celei de a doua promisiuni de vânzare cumpărare, suma primită cu titlu de avans de la Albu D. nu fusese
restituită integral de inculpat, iar Albu D. nu a fost de acord cu rezilierea contractului.
De asemenea, sunt fără relevanță sub aspectul existenței infracțiunii de înșelăciune, considerațiile instanței în sensul că, și în ipoteza unei veritabile promisiuni de vânzare cumpărare încheiate de inculpat cu Albu D.
, aceasta nu este translativă de proprietate, la momentul contractării cu R.
S., imobilul fiind încă în posesia societății inculpatului - pentru că, ceea ce se incriminează în cauză, nu este vânzarea succesivă a unui imobil, chestiune, într-adevăr, sancționată potrivit răspunderii civile contractuale, ci existența sau nu, a unei induceri în eroare a ultimului promitent cumpărător - ceea ce s-a dovedit în cauză și, dacă în lipsa unei astfel de
induceri în eroare, partea vătămată ar mai fi contractat sau nu, în aceleași condiții - ceea ce, iarăși s-a dovedit prin poziția clară și neechivocă a acesteia.
Faptul că în antecontractul încheiat cu R. S. nu s-a consemnat că imobilul în discuție este liber de sarcini, consemnându-se în schimb că promitentul cumpărător are cunoștință de starea de fapt și de drept a imobilului și, chiar dacă aspectul este contestat de partea vătămată, aceasta printr-o minimă diligență ar fi putut afla situația reală a imobilului - nu înlătură în nici un fel existența inducerii în eroare, în contextul în care, părțile erau în relații de amiciție, relațiile dintre ei se bazau pe încredere, motiv pentru care, partea vătămată a și acceptat, la solicitarea inculpatului, să încheie un act sub semnătură privată, deși a dorit să încheie un act autentic și, să nu primească un înscris doveditor pentru suma de bani achitată ca avans.
În virtutea acelorași relații apropiate, inculpatul era obligat să prezinte părții vătămate situația reală a imobilului și, dacă era de bună credință,
intenționând în mod real să vândă acesteia, să-i prezinte inclusiv actul adițional, care "anula";, conform susținerilor sale, prima promisiune de vânzare cumpărare.
Pentru toate aceste considerente, Curtea constată că soluția de achitare a inculpatului pentru infracțiunea de înșelăciune în convenții este greșită, comiterea acesteia și vinovăția inculpatului fiind pe deplin dovedită de probele dosarului.
Așa fiind, în baza art.379 pct.2 lit.a C.pr.pen. se va admite apelul declarat de partea civilă R. S. împotriva sentinței penale nr.173 din_ a Tribunalului C., care va fi desființată în parte, cu privire la greșita achitare a inculpatului C. I. pentru infracțiunea de înșelăciune și, respectiv, greșita soluționare a acțiunii civile formulate de partea civilă R.
.
Pronunțând o nouă hotărâre, în aceste limite, se va dispune condamnarea inculpatului C. I., la pedeapsa de: 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii înșelăciune prev. de art. 215 al.1 și 3 C.pen. cu aplic. art. 74 lit. a C.pen. și art. 76 lit.c C.pen.
La stabilirea pedepsei au fost avute în vedere aceleași criterii de individualizare prev. de art.72 C.pen. valorificate și de prima instanță, apreciindu-se că această pedeapsă va fi în măsură să asigure scopul preventiv și coercitiv prev. de art.52 C.pen.
Se vor descontopi pedepsele contopite de prima instanță și se vor repune în individualitatea lor - 1 an și 6 luni închisoare și 2 luni închisoare
- și, în baza art.33 lit.a, art.34 lit.b C.pen., se va aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
În temeiul art.81-82 C.pen. se va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe un termen de încercare de 4 ani.
În temeiul art.359 C.pr.pen. se va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 C.pen. a căror nerespectare atrage revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei - comiterea unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare și/sau neîndeplinirea obligațiilor civile stabilite prin hotărâre.
În temeiul art.346 al.1 rap. la art.14 C.pr.pen. și la art. 998 și urm. Cod Civil (în vigoare la data comiterii faptei ) se va admite acțiunea civilă formulată de partea civilă R. S. și va fi obligat inculpatul C. I. să plătească părții civile despăgubiri în sumă de 20.000 euro.
Deși inculpatul a contestat primirea acestei sume, arătând că a primit lucrări de artă evaluate la această sumă, susținerile sale nu au fost dovedite de nicio probă, fiind infirmate dimpotrivă, de declarațiile părții vătămate, coroborate cu atestarea primirii banilor, de însăși inculpatul, sub semnătură pe antecontract, cu extrase de cont ale părții vătămate și contract de credit de la Banca Millennium - acesta arătând că a contractat un credit pentru achitarea sumei ( f.94-95,99-103 dos. u.p.), precum și cu consemnările din
antecontract, în care se arată că, într-adevăr, parte din prețul viitorului imobil 20.000 euro - urma a fi achitată în lucrări de artă, însă, o altă parte în sumă de 20.000 euro este primită la data încheierii contractului.
În ceea ce privește solicitarea de desființare a înscrisului intitulat antecontract de vânzare cumpărare încheiat la data de_ între inculpat și partea vătămată R. s S., aceasta nu poate fi primită, dat fiind faptul că
inculpatul nu a fost trimis în judecată pentru falsificarea acestui înscris, nedovedindu-se că prin folosirea vreunui mijloc fraudulos, a unui fals, ar fi comis infracțiunea de înșelăciune, urmând ca sub acest aspect să se pronunțe instanța civilă, la care, de altfel, partea vătămată a și înregistrat o acțiune în rezoluțiunea antecontractului, instanța penală pronunțându-se doar asupra remedierii situației, respectiv, prejudiciului cauzat direct prin infracțiunea de înșelăciune.
În temeiul art.193 C.pr.pen. va fi obligat inculpatul C. I. să plătească părții civile R. S. suma de 5000 lei, cheltuieli judiciare la fond, reprezentând onorariu avocat (chitanțe achitare onorariu - f.23-28 dos. inst. vol.I).
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
În baza 379 pct.1 lit.b C.pr.pen., pentru motivele, mai sus arătate, se vor respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpatul C. I. și partea civilă S. R. PRIN AGENȚIA NAȚI. ALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ -
GARDA FINANCIARĂ - COMISARIATUL GENERAL împotriva aceleași sentințe penale.
În baza art.189 C.pr.pen. se va stabilei în favoarea Baroului C. suma de 50 lei, onorariu parțial pentru apărător din oficiu (av. Pintea O. R. ), sumă ce se va plăti din FMJ.
În baza art.192 alin.2,3 C.pr.pen. va fi obligat inculpatul C. I. să plătească 500 lei cheltuieli judiciare către stat, restul cheltuielilor judiciare avansate de stat în apel urmând a rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.379 pct.2 lit.a C.pr.pen. admite apelul declarat de partea civilă R. S., domiciliată în C. -N., str. M. nr.23, sc.C, ap.50, jud. C. - împotriva sentinței penale nr.173 din_ a Tribunalului
C., pronunțată în dosar nr._, pe care o desființează în parte, cu privire la greșita achitare a inculpatului C. I. pentru infracțiunea de înșelăciune și, respectiv, greșita soluționare a acțiunii civile formulate de partea civilă R. S. .
Pronunțând o nouă hotărâre, în aceste limite,
Condamnă pe inculpatul C. I. , fiul lui G. și A. ca, născut la_ în loc. Dătășeni, jud.Mureș, CNP 1., domiciliat în loc. C. -N., str.
A. Bohățiel, nr.18, jud. C., cetățean român, studii superioare, fără antecedente penale, la pedeapsa de :
- 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii înșelăciune prev. de art. 215 al.1 și 3 C.pen. cu aplic. art. 74 lit. a C.pen. și art. 76 lit.c C.pen.
Descontopește pedepsele contopite de prima instanță și le repune în individualitatea lor - 1 an și 6 luni închisoare și 2 luni închisoare - și, în baza art.33 lit.a, art.34 lit.b C.pen., aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
În temeiul art.81 C.pen. dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe un termen de încercare de 4 ani, stabilit conform art. 82 C.pen.
În temeiul art.359 C.pr.pen. atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 C.pen. a căror nerespectare atrage revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei - comiterea unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare și/sau neîndeplinirea obligațiilor civile stabilite prin hotărâre.
În temeiul art.346 al. 1 rap. la art. 14 Cod Procedură Penală și la art. 998 și urm. Cod Civil admite acțiunea civilă formulată de partea civilă R. S.
, domiciliată în C. -N., str. M. nr.23, sc. C, ap.50, jud. C. și obligă
inculpatul C. I. să plătească părții civile despăgubiri în sumă de 20 000 euro.
În temeiul art.193 C.pr.pen. obligă inculpatul C. I. să plătească părții civile R. S. suma de 5000 lei, cheltuieli judiciare la fond.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
În baza 379 pct.1 lit.b C.pr.pen. respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpatul C. I. , domic. în C. -N., str. A. Bohățiel, nr.18, jud. C. și partea civilă S. R. PRIN AGENȚIA NAȚI. ALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - GARDA FINANCIARĂ - COMISARIATUL GENERAL, cu sediul în B., sector 3, Piața Alba Iulia nr.6, bl. I 5 - împotriva aceleași sentințe penale.
În baza art.189 C.pr.pen. stabilește în favoarea Baroului C. suma de 50 lei, onorariu parțial pentru apărător din oficiu (av. Pintea O. R. ), sumă ce se va plăti din FMJ.
În baza art.192 alin.2,3 C.pr.pen. obligă inculpatul C. I. să plătească 500 lei cheltuieli judiciare către stat, restul cheltuielilor judiciare avansate de stat în apel rămânând în sarcina acestuia.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare cu inculpatul
C. I. și de la comunicare cu părțile civile R. S. și S. R. prin Agenția Națională de Administrare Fiscală - Garda Financiară - Comisariatul General.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
ANA C. M. Ș.
GREFIER
M. B.
Red./Tehnred.A.C. 2 ex./_
Jud. fond: R.Mornăilă
| ← Decizia penală nr. 903/2013. Fals în înscrisuri sub... | Decizia penală nr. 526/2013. Fals în înscrisuri sub... → |
|---|
