Sentința penală nr. 74/2013. Fals în înscrisuri sub semnătură privată

Comentarii

0

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. _

SENTINȚA PENALĂ NR.74/2013

Ședința publică din 27 iunie 2013 Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: A. D. L., judecător GREFIE: G. I. -B.

Ministerul Public reprezentat prin AURELIA SLABU - procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.

S-a luat spre examinare - în vederea pronunțării - cauza penală privind pe inculpata A. S. L. trimisă în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C. dat în dosar nr. 370/P/2010 pentru comiterea infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 Cod penal; fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 288 alin. 1 din Cod penal și uz de fals, prev. de art. 291 Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.

La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, instanța constată că la dosarul cauzei au fost depuse în cursul acestei zile de către inculpata A. S. L., concluzii scrise.

Se constată că mersul dezbaterilor și cuvântul părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 07 iunie 2013, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

C U R T E A

Prin rechizitoriul din 09 decembrie 2011 pronunțat în dosarul nr. 370/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C. a fost trimisă în judecată inculpata A. S. L., fiica lui V. și E., născută la data de _

, în C. N., cu domiciliul în C. -N., str. N. T. nr. 147, ap.35, jud. C.

, de profesie avocat în cadrul Baroului C., cetățean român, studii superioare, necăsătorită, posesoare a CI seria KX nr. 4. eliberată de SPCLEP C. -N. la data de_, cu CNP 2., pentru săvârșirea infracțiunilor de:

• fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 din Codul penal;

• fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 288 alin. 1 din Codul penal,

• uz de fals prev. de art. 291 din Codul penal, toate cu aplic. art. 33 lit. a din Codul penal;

Prin același act de sesizare s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei P. L., fiica lui Lazăr și M., născută la data de_ în C. -

N., cu domiciliul în C. -N., str. Alexandru Vlahuță, bl. Lamă C, ap. 2, jud.

1. , având CNP 2., de profesie avocată pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 din Codul Penal, și aplicarea următoarei sancțiunii cu caracter administrativ a amenzii în sumă de 1000 lei.

   În esență, s-a reținut în sarcina inculpatei că aceasta, în calitate de avocat în cadrul Baroului C., în cursul lunilor septembrie - octombrie 2008, în dosarele nr._ și 10._ ale Î.C.C.J. a întocmit și folosit împuterniciri avocațiale

   false, având același număr "42" pentru clienții A. E. și A. Călin Mircea, în baza unor contracte de asistență juridică având același număr, 42, dar cu date de încheiere (emitere) diferite și anume,_ și_, care în realitate s-au dovedit a fi fictive sau emise pe numele altor clienți, faptă care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 din Codul Penal.

   În sarcina aceleiași inculpate s-a mai reținut că în perioada octombrie 2008-ianuarie 2009 a redactat în fals o cerere de recurs, o completare la întâmpinare și o notă de ședință în numele USAMV C. -N. care au fost transmise prin fax Curții de Apel C. în vederea atacării încheierii din_ adoptată în dos. nr._ al acestei instanțe, faptă care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 288 alin. 1 din Codul Penal.

   De asemenea, s-a mai reținut că inculpata A. S. L., tot în calitate de avocat în cadrul Baroului C., în data de_, în nume propriu, respectiv în reprezentarea mamei sale A. E. și fratelui ei, A. Călin Mircea, a depus o cerere de chemare în judecată la Judecătoria Cluj-Napoca (dos. nr. 18._ ) în motivarea căreia a depus copia adeverințelor nr. 3350/_ și 31.951/_ (pe care scrie "A. Vasilie defunct") eliberate de Primăria mun. C. -N. deși știa că acestea sunt false, faptă care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de uz de fals prev. de art. 291 din Codul Penal.

   Prin sentința penală nr. 33/_ a Curții de Apel C., în baza art. 332 alin. 2 C.pr.pen. cauza a fost restituită Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C. în vederea refacerii urmăririi penale (f. 89-95, vol. I dosar instanță).

   Prin decizia penală nr. 2807/_ a Înaltei Curți de C. și Justiție a fost admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și partea vătămată G. S. M., a fost casată sentința sus- menționată iar cauza a fost trimisă acestei instanțe pentru continuarea judecății.

   În cursul urmăririi penale inculpata nu a dorit să formuleze declarații însă după prezentarea materialului de urmărire penală a precizat că deține originalele documentelor oficiale de falsificarea cărora este învinuită dar nu dorește să le depună în faza de urmărire penală.

   Audiată în fața instanței inculpata nu a recunoscut niciuna dintre învinuirile aduse.

   Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarea stare de fapt:

   1. Prin actul de sesizare s-a reținut că inculpata A. S. L. în calitate de avocat, în cursul lunilor septembrie-octombrie 2008, în dosarele nr._ și 10_ ale Înaltei Curți de C. și Justiție, a depus câte o împuternicire avocațială pentru clienții A. E. (mama ei) și A. Călin Mircea (fratele ei), menționând pe fiecare dintre aceste împuterniciri același număr de ordine "42", și făcând referire în conținutul acestora la contractele de asistență juridică nr. 42/_ și nr. 42/_ .

      Datele de emitere ale acestor împuterniciri erau de asemenea diferite și anume,_ și_, la fel ca și obiectul activității ce urma să fie desfășurată de inculpată în baza acestor împuterniciri, respectiv "redactare și susținere excepție de neconstituționalitate cu privire la prevederile alin. 2 art. 317 și art.

      318 din C.pr.civ.", respectiv "redactare și susținere excepție de neconstituționalitate cu privire la prevederile art. 324 pct. 1 C.pr.civ" (f. 32-33 d.u.p.).

      Fapta de mai sus a fost adusă la cunoștința organelor de urmărire penală de către partea vătămată G. S. M., care este verișoară primară cu inculpata A. S. L. și în această calitate, s-a judecat în mai multe cauze civile cu aceasta, ocazie cu care a observat că inculpata, pentru obținerea de cheltuieli judiciare, respectiv pentru a dovedi că este mandatara unor părți, folosea același număr de împuternicire și de contract de asistență juridică în mai multe dosare.

      Acuzarea a reținut că în registrul de evidență a contractelor de asistență juridică pe anul 2008 al inculpatei A. S. L. contractul de asistență juridică nr. 42/2008 figurează a fi fost încheiat cu numita Șandor I. M. la data de_ și nu în datele de_ sau_ (f. 131,139 d.u.p.).

      Din același registru rezulta că în data de_ inculpata a încheiat în realitate contractul de asistență juridică nr. 62 cu Johnson D. C. iar în data de_, potrivit registrului, susnumita nu a încheiat nici un contract de asistență juridică (f. 133, 134, 141, 142 d.u.p.)

      S-a concluzionat astfel că din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă fără echivoc că împuternicirile avocațiale nr. 42/_ și nr. 42/_ au fost întocmite în fals de inculpata A. S. L. și au fost folosite în scopul producerii unor consecințe juridice în dosarele nr. 10._ și 9._ ale Î.C.C.J.

      *

      * *

      În apărarea sa inculpata A. S. L. a susținut că dosarul_ al ÎCCJ a avut că obiect soluționarea cererii de revizuire formulate de revizuienții A.

      S., A. E. și A. Călin împotriva deciziei nr. 2030/R/_ a Curții de Apel

      C., sens în care a depus la dosar copia deciziei civile nr. 1636/_ a ÎCCJ.

      Cererea de revizuire s-a susținut că a fost formulată în nume propriu de inculpată, dar și pentru reprezentarea mamei și a fratelui acesteia, inculpata acționând deci legal în propriul interes și în calitate de avocată a mamei sale și a fratelui ei. Prin urmare, inculpata a pretins că așa-zisa împuternicire falsificată (42/2008) nu a fost emisă în vederea promovării cererii de revizuire și că a acționat în baza unui mandat general dat de mama și fratele său pentru a-i reprezenta în toate litigiile de acest gen, aspect necontestat și de către fratele inculpatei care a fost audiat în calitate de martor.

      Așa cum reiese din probele administrate, după promovarea acțiunii în revizuire, în același dosar, pentru termenul din 14 octombrie 2008 a fost invocată o excepție de neconstituționalitate la care a fost anexată o altă împuternicire avocațială decât cea pentru acțiunea de revizuire, purtând însă tot numărul 42/2008.

      S-a susținut de către inculpată că această împuternicire avocațială nu era aptă să producă consecințe juridice, pe considerentul că o excepție de neconstituționalitate se invocă într-un anume dosar și cu privire la un anumit text de lege. În dosarul în care a fost invocată această excepție de neconstituționalitate inculpata a susținut că avea deja împuternicire de reprezentare (55/_ ) încă din momentul promovării cererii de revizuire.

      Astfel, s-a susținut că invocarea unei excepții de neconstituționalitate nu are semnificația unei noi acțiuni în justiție și nu presupune eliberarea unei noi

      împuterniciri avocațiale. Așa fiind, inculpata a subliniat faptul că "pretinsa"; împuternicire avocațială nu ar fi fost aptă să producă efecte juridice, dreptul inculpatei de a formula excepția de neconstituționalitate și prin aceasta de a obține eventuala învestire a Curții Constituționale, fiindu-i deja conferit. Față de lipsa aptitudinii acestei împuterniciri pretins falsificate de a produce efecte

      juridice s-a susținut că lipsește latura obiectivă a infracțiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată, impunându-se achitarea inculpatei în temeiul prevederilor art.10 lit. d C.pr.pen.

      Cu privire la întocmirea și folosirea împuternicirii avocațiale pretins false cu nr. 42/_ în dosarul nr. 10_ al ÎCCJ, Curtea constată că dosarul 10_ al ÎCCJ (înregistrat la_ ) a avut ca obiect contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 3786/2_ pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr._, părți fiind A. S. L., A. E. și A. Călin pe de o parte, Bârsan Mircea, Boitor G. și SC Transilvania Construcții să pe de altă parte. Contestația în anulare are anexată împuternicirea 90/2007 în baza contractului 90/_ .

      Și în acest caz contestația în anulare a fost formulată de A. S. în nume propriu și în reprezentarea mamei și a fratelui acesteia.

      Pentru termenul de judecată din_, inculpata a invocat în nume propriu și în reprezentarea mamei sale A. E. și a fratelui ei A. Călin, o excepție de neconstituționalitate redactată la data de_ . La această excepție de neconstituționalitate inculpata a atașat împuternicirea avocațială 42/_ pentru redactare și reprezentare în fața Curții Constituționale (între timp aceasta, ca și alte acte din alte dosare, a dispărut de la dosar, dar nu s-a contestat emiterea ei).

      S-a apreciat că din aceleași considerente menționate anterior și această împuternicire avocațială era inaptă de a produce consecințe juridice, singura deosebire putând consta în faptul că în urma formulării excepției a fost sesizată Curtea Constituțională care a respins excepția prin decizia nr. 102/2009.

      S-a subliniat că și în acest caz, pe împuternicirea avocațială în discuție a fost trecut contractul cu caracter general 42 și data redactării excepției, fiind vorba de asemenea de o evidentă eroare materială.

      *

      * *

      În urma materialului probator administrat, în ceea ce privește fapta reținută la punctul 1 din actul de sesizare al instanței, Curtea apreciază că s-a dovedit, dincolo de orice îndoială rezonabilă, vinovăția inculpatei pentru fapta pentru care a fost trimisă în judecată.

      Apărările inculpatei în sensul posibilității comiterii unei erori materiale și a lipsei de efecte juridice a celor două împuterniciri avocațiale nu vor fi luate în considerare, deoarece, așa cum s-a dovedit în faza de urmărire penală, iar ulterior în cursul judecății, din analiza registrului de contracte juridice pentru anul 2008, contractul nr. 42, în baza căruia au fost emise cele două împuterniciri era întocmit pe numele altui client și la datele indicate pe împuterniciri erau întocmite alte două contracte de asistență juridică, nici acestea nefiind pe numele de A. E. și A. Călin Mircea.

      Astfel, prima învinuire adusă inculpatei se referă la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată (sub forma unității naturale de infracțiune), în ceea ce privește cele două împuterniciri avocațiale false, care au fost întocmite și depuse în două dosare ale Înalte Curți de C. și Justiție, fiind vorba de dosarul nr. 9864/2007 și dosarul nr._ . În ambele dosare au fost invocate excepții de neconstituționalitate, în ambele dosare cele două împuterniciri avocațiale au numărul 42 și se referă la contracte de asistență juridică distincte, încheiate în 15 septembrie 2008, respectiv 11 octombrie 2008.

      În faza de urmărire penală s-a verificat registrul de contracte de asistență juridică de la cabinetul de avocatură al inculpatei și s-a remarcat faptul că, la

      numărul 42 și la aceste poziții din 15 septembrie 2008, respectiv 11 octombrie 2008 sunt menționate alte persoane.

      În apărare, inculpata a depus în instanță un contract de asistență juridică nr. 42 din data de 18 iunie 2007 (legalizat! - f.302) susținând că, doar din eroare au fost făcute acele mențiuni ale datelor pe cele două împuterniciri și că a existat acel contract de asistență juridică încheiat încă din anul 2007.

      Astfel, Curtea constată că, pe de o parte s-a depus un contract de asistență juridică legalizat de către un notar, iar pe de altă parte s-au depus niște registre de evidență a contractelor juridice din anul 2007 de către inculpată, prezentându-se instanței originalul spre vedere (f.303-308). Există suficiente date în sensul că registrul din anul 2007 al contractelor de asistență juridică prezentat în original și depus în copie "conform cu originalul"; de către inculpată nu este identic cu registrul real, cel care a fost depus în instanță de către partea vătămată C. L. O., deoarece într-un alt dosar penal privind pe inculpată, și anume_ al Curții de Apel C. partea vătămată C. L. O. a mai observat copiile registrelor din anul 2007, solicitând ulterior eliberarea de copii.

      Reiese astfel că la poziția 42 în registrul depus de partea vătămată figura încheiat la data de 18 iunie 2007 un contract de asistență juridică cu numiții B. Petru și L. și nicidecum contractul încheiat cu A. E. și A. Călin Mircea (f.339).

      Curtea mai reține că inculpata a depus copia registrului contractelor de asistență juridică din anul 2007, prezentând originalul lui spre vedere, fiind însă acoperite toate celelalte poziții și lăsată liberă poziția de la nr. 42 unde sunt menționate persoanele din familia sa A. E. și A. Călin Mircea, invocând confidențialitatea actelor pe care le încheie clienții cu cabinetul de avocatură. La data la care procurorul a realizat copia registrului contractelor de asistență juridică din anul 2008, acesta a fost redat în integralitatea lui, fără nicio altă acoperire ale celorlalte poziții. Analog, în faza de cercetare judecătorească în prezenta cauză partea vătămată C. L. O. a depus copia registrului contractelor de asistență juridică din anul 2007 care este la dosar în integralitatea lui (de menționat că în toate cele registre, atât în cel pe anul 2007 prezentat de inculpată, cât și în celelalte două se remarcă existența aceluiași scris, respectiv al inculpatei A. S. L. ).

      Menționarea datelor de identitate (doar numele și prenumele părților, fără alte date de identificare) tocmai pentru a se putea observa succesiunea și corecta numerotare a contractelor încheiate nu se poate considera că ar aduce confidențialității de care vorbea inculpata în apărarea sa.

      În concluzie, nici în registrul contractelor de asistență juridică din anul 2007, dar nici în cel al contractelor de asistență juridică din anul 2008 nu se găsește nicio corespondență a celor susținute de către inculpată.

      Raportat la cele expuse anterior, chiar dacă într-adevăr ar fi existat acel contract de asistență juridică, care să fi fost prezentat notarului pentru autentificare, acesta s-ar fi regăsit în registrul contractelor de asistență juridică din anul 2007.

      În aceste condiții, Curtea apreciază că s-a făcut cu certitudine dovada falsificării acestor înscrisuri ce au fost întocmite și prezentate pentru a produce efecte juridice în fața instanțelor de judecată. Faptul că nu s-a mai finalizat soluționarea uneia dintre excepțiile de neconstituționalitate invocate nu are nicio relevanță raportat la dispozițiile art. 290 C.p., pentru că aceste împuterniciri avocațiale erau de natură a produce efecte juridice, iar acest lucru a și fost urmărit de către inculpată.

      În privința consecințelor juridice ce se urmăreau a fi produse, Curtea subliniază în primul rând împrejurarea că fără acele contracte de asistență juridică și fără acele împuterniciri avocațiale nu se putea dovedi calitatea procesuală de reprezentant al inculpatei în raport cu mama și fratele său și nu se puteau formula acele căi de atac extraordinare în numele tuturor. Fără să se prezinte dovada de reprezentare nu se putea dovedi calitatea procesuală, fiind vorba de un proces civil.

      Nici susținerea inculpatei că cele două împuterniciri nu au produs efecte juridice datorită faptului că excepțiile invocate au fost respinse de ICCJ sau de CCR nu prezintă relevanță juridică, deoarece împuternicirea avocațială își produce efectele în momentul completării ei și cu atât mai mult în momentul folosirii în fata unei autorități pentru a dovedi calitatea de reprezentant.

      În acest context, nu pot fi primite apărările inculpatei susținute, este drept, și de fratele său, în sensul că avea un mandat general de reprezentare a acestuia și a mamei lor în toate cauzele civile legate de redobândirea drepturilor de proprietate asupra unor imobile ce au aparținut defunctului tată al inculpatei, deoarece potrivit articolului 131 alin. 3 din Statutul profesiei de avocat, pentru activitățile prevăzute expres în cuprinsul obiectului contractului de asistență juridică, acesta (contractul de asistență juridică - n.n.) reprezintă un mandat special (…) - f.348.

      Nu în cele din urmă, una dintre consecințele juridice urmărite de către inculpată era încasarea unor onorarii avocațiale de la părțile adverse din litigiile respective sau din altele. Astfel, fapta de mai sus a fost adusă la cunoștința organelor de urmărire penală de către partea vătămată G. S. M. (f.12, vol. II), care este verișoară primară cu inculpata A. S. L. și, în această calitate, s-a judecat în mai multe cauze civile cu aceasta, ocazie cu care a observat că inculpata, pentru obținerea de cheltuieli judiciare, respectiv pentru a dovedi că este mandatara unor părți, folosea același număr de împuternicire și de contract de asistență juridică în mai multe dosare (pentru o faptă relativ similară s-a și dispus dealtfel prin rechizitoriu neînceperea urmăririi penale față de inculpată).

      În final, față de susținerile apărătorului ales al inculpatei în sensul că nu ar fi fost necesară existența unei împuterniciri avocațiale separate pentru susținerea unei excepții de neconstituționalitate, acest lucru este real, însă doar cu condiția ca împuternicirea avocațială inițială să fie valabilă. Or, în cauză tocmai aceasta a fost problema, și anume faptul că nu a existat un contract de asistență inițial valabil încheiat și nici o împuternicire aferentă.

      În acest context, tocmai din acest motiv nu poate fi primită apărarea jurisprudențială invocată în sensul achitării inculpatei, respectiv decizia penală nr. 1101/_ a ÎCCJ, în care s-a apreciat că întocmirea unei împuterniciri avocațiale poate constitui infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată doar dacă nu a fost emisă în baza unui contract de asistență juridică, situația din cauza de față fiind una diametral opusă.

      De altfel, o astfel de apărare este contrazisă chiar de inculpată, care a susținut concomitent două variante diferite, o dată că acel contract ar fi existat, era valabil încheiat și în ambele cazuri împuternicirile avocațiale erau valabile, dar și că este posibil ca din eroare stagiarii săi sau cei de la cabinet să le fi completat cu date eronate din greșeală, ea nemaiverificând acest aspect. Ultima variantă este contrazisă și de declarația martorei P. L. care a arătat faptul că și în situațiile în care împuternicirile erau completate de colaboratorii inculpatei, acest lucru se făcea fie după dictare, fie erau verificate ulterior de către inculpată.

   2. Referitor la cea de a doua infracțiune reținută în sarcina inculpatei, și anume aceea de fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 288 alin. 1 Cod penal, prin actul de sesizare s-a reținut că inculpata A. S. L., în cursul lunii octombrie 2008, având cunoștință de faptul că partea vătămată G. S. M.

      , vara sa primară, cu care se afla în relații de dușmănie, are pe rol un dosar, și anume dosarul nr._ al Curții de Apel C. în contradictoriu cu Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară (denumită în continuare USAMV), cu scopul de a influența soluționarea acestei cauze și de a provoca cheltuieli suplimentare părții vătămate, a luat hotărârea de a declara un recurs fals în numele U.S.A.M.V. împotriva încheierii de suspendare din_ adoptată în cauza de mai sus (f. 108 d.u.p.).

      Având în vedere că inculpata A. S. L. nu era parte în dosarul de mai sus, a solicitat învinuitei P. L., care era stagiară în cadrul cabinetului de avocatură A. S. L., ca în data de_, să se prezinte la arhiva Curții de Apel C. cu scopul de a obține o copie a încheierii de suspendare a judecății pronunțată în data de_ în dosarul nr._ .

      Învinuita P. L., în data de_, a depus o cerere în numele avocatei A. S. L. în vederea eliberării unei copii de pe încheierea sus amintită, cerere care a fost înregistrată în programul electronic de evidență al dosarelor "Ecris" la ora 09:52:53 (f. 76). Așa cum rezultă din declarația învinuitei

      P. L., funcționarul de la arhivă a comunicat acesteia că nu i se va elibera actul solicitat deoarece persoana care a formulat cererea nu este parte în proces (f. 238).

      Față de acest refuz, învinuita P. L., după ce a văzut pe coperta dosarului numele părții vătămate G. S. M., a întocmit și semnat în fals o cerere pe care a depus-o la arhiva Curții de Apel C. în care a arătat în mod necorespunzător adevărului că este avocatul numitei G. S. M., solicitând eliberarea unei copii de pe încheierea de ședință din data de_ . Această cerere a fost înregistrată în data de_ în programul electronic de evidență al dosarelor "Ecris" la ora 09:57:24 (f. 76).

      Deși cererea formulată de învinuita P. L. a fost respinsă ulterior și nici ea nici învinuita A. S. L. nu au intrat în posesia copiei încheierii din_ în dos. nr._ al Curții de Apel C., în urma demersului întreprins de aceasta, învinuita A. S. L. interesată fiind în soluționarea cauzei, a redactat în fals o cerere de recurs în numele USAMV C. -N. care a fost transmisă de la cabina de fax a Romtelecom C. 1, la Curtea de Apel C., în data de_ (f. 52 d.u.p.).

      Această cerere de recurs poartă numărul de înregistrare 913/_ și este semnată în calitate de rector, de prof. dr. L. Al. Mărghitaș, respectiv de V. A. în calitate de consilier juridic.

      În realitate, USAMV C. -N. nu a formulat cererea de recurs de mai sus, iar la data depunerii recursului prof. dr. L. Al. Mărghitaș nu mai era rectorul universității iar la numărul de înregistrare 913 din anul 2009 în registrul intrare- ieșire al USAMV figurează un document intitulat "Note de fundamentare mijloc fix..." și nici într-un caz o cerere de recurs (f. 47 d.u.p.).

      Acuzarea a mai reținut că, pentru a fi mai convingătoare, A. S. L. "a completat" cererea de recurs falsă, prin depunerea unei completări la întâmpinare, întocmită în fals în numele USAMV având număr de înregistrare 5518/_ după care a mai depus o notă de ședință având numărul de înregistrare 9518/_ la USAMV.

      În realitate, la aceste numere în registrul de intrare al USAMV C. -N. figurează alte documente decât cele menționate mai sus (f. 48-49 d.u.p.).

      Mai mult decât atât, la termenul din_ fixat de Î.C.C.J. în urma recursului fals formulat de A. S. L. reprezentanții USAMV, prin adresa lor nr. 5697/_ au arătat că deoarece nu au formulat recursul, nu își însușesc nici declararea și nici motivele acestuia, arătând că vor depune plângere penală pentru fals și uz de fals împotriva persoanei necunoscute care a formulat recursul respectiv (f. 22 d.u.p.). Față de cele de mai sus ÎCCJ prin decizia nr. 6829/_ a anulat recursul intentat în numele USAMV (f. 120-122 d.u.p.).

      În cauză a fost audiat în faza de urmărire penală în calitate de făptuitor numitul A. V., consilier juridic în cadrul USAMV C. -N., care a infirmat redactarea și depunerea recursului de mai sus de către el și conducerea USAMV (f. 124-125 d.u.p.).

      Din adresa SC Romtelecom să din_ a rezultat însă că această unitate nu procedează la identificarea persoanelor care apelează la serviciile lor de comunicare prin fax (f. 55 d.u.p.).

      Pe baza celor de mai sus, acuzarea a concluzionat că singura persoană interesată să redacteze cele trei documente în fals în numele USAMV și să le

      folosească a fost inculpata A. S. L., care așa cum rezultă din declarația părții vătămate G. S. M., avea interesul de a împiedica conexarea dosarului_ al Curții de Apel C. la un alt dosar aflat pe rolul instanțelor din C. și de a cauza și suportarea unor cheltuieli de către partea vătămată cu ocazia deplasării sale și apărătorului ales în fața Î.C.C.J. (f. 264-265).

      Mai precis, prin încheierea din_ a Curții de Apel C. adoptată în dos. nr._ s-a suspendat judecarea cauzei până la soluționarea irevocabilă a cererii ce face obiectul dosarului nr. 3974/2003 (nr. unic nou_, atașat la prezentul dosar) al Judecătoriei C. -N. în care inculpata A. S. L. avea interese contrare părții vătămate G. S. M. (f. 108). Având în vedere că în dosarul nr. 3974/2003 al Judecătoriei C. -N. prin sentința civilă nr. 7136/_ era adoptată deja o soluție favorabilă părții vătămate G. S. M. (f. 168- 182), inculpata A. S. L. era direct interesată în reluarea judecării cauzei suspendate prin încheierea față de care a formulat recursul fals, în speranța obținerii unei soluții care să o dezavantajeze pe G. S. M., soluție ce putea fi folosită împotriva acesteia și în dosarul nr. 3974/2003, mai ales că în cauza suspendată până la data respectivă au fost adoptate hotărâri de respingere a contestației introduse de G. S. M. (f. 95-98).

      Nu în ultimul rând, s-a reținut de către acuzare că fapta este probată în mod indirect și prin demersurile întreprinse de învinuita A. S. L. prin intermediul numitei P. L. M. în vederea obținerii încheierii judecătorești împotriva căreia s-a formulat recursul fals.

      *

      * *

      Raportat la ansamblul materialului probator administrat în cauză atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul cercetării judecătorești, Curtea apreciază că, în ciuda poziției de nerecunoaștere a inculpatei, vinovăția sa a fost dovedită și sub aspectul comiterii acestei infracțiuni.

      Chiar daca inculpata nu a recunoscut nici această faptă, Curtea apreciază că s-a dovedit în cauză împrejurarea că aceasta avea un interes cel puțin indirect, dacă nu direct, în promovarea acestui recurs și în înaintarea pe această cale a dosarului în vederea judecării recursului de către Înalta Curte de Casație și Justiției, împiedicând sau tergiversând cel puțin în acest fel conexarea acestuia la dosarul 3974/2003 al Judecătoriei C. -N., având ca obiect acțiune în constatare și ieșire din indiviziune, dosar în care inculpata era parte, precum și

      interes în soluționarea unitară a partajării masei succesorale în urma decesului după bunicului patern al inculpatei și al părții vătămate. Este de menționat că prin sentința civilă nr. 7136/_ era adoptată deja o soluție favorabilă părții vătămate G. S. M., inculpata, mama și fratele său declarând apel în cauză.

      Curtea reține că în dosarul nr._ al Curții de Apel C., în care părți erau G. M. și Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară la data de 14 decembrie 2007, s-a dispus prin încheiere suspendarea dosarului până la soluționarea unui alt dosar, respectiv a dosarului nr. 3974/2003 al Judecătoriei C. -N., în care era vorba de o acțiune în constatare formulată de partea vătămată G. S. M. și pârâți erau inculpata din prezenta cauză, precum și alte persoane din familia acestora.

      De asemenea, pe rolul instanțelor au existat și alte dosare, iar inculpata avea interes să obțină copia acelei încheieri de suspendare, dovadă că a apelat în 24 octombrie 2008 la stagiara sa de la cabinetul de avocatură - martora P. L.

      , care s-a prezentat la Arhiva Curții de Apel C. - Secția Civilă pentru a-i fi eliberată o astfel de încheiere, aspect asupra căruia se va reveni ulterior.

      Înainte de acest moment, se cuvine a se preciza că din probele administrate în cursul judecății, a reieșit că a existat pe rolul instanțelor civile, concomitent, și un alt dosar (f.698-716), și anume dosarul nr._ al Tribunalului C., având același obiect cu dosarul_ al Curții de Apel C., respectiv plângere Legea 10/2001. În acest dosar, reclamantă era mama inculpatei, numita A. E., iar printre intervenienții în nume propriu se aflau și părțile vătămate C. L. și

      G. S. M., precum și inculpata și fratele acestuia Alb Călin Mircea. În același dosar calitatea de pârâtă o avea tot Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară C. -N. . Este vorba practic de plângerile împotriva deciziilor prin care au fost respinse solicitările de restituire în natură a unei părți din imobilele din masa succesorală a numitului A. Vasilie sr., antecesorul tuturor acestora, imobile ce făceau parte din masa succesorală care forma și obiectul acțiunii în constatare în dosarul 3974/2003 al Judecătoriei C. -N., care a condus la suspendarea judecății în dosarul_ al Curții de Apel C. .

      Inculpata s-a apărat, printre altele, și în sensul că cea care a declarat recurs ar fi fost însăși partea vătămată G. M., care avea interes pentru a formula acest recurs deoarece pierduse cauza în primă instanță și în dosarul_ avea calitatea de reclamantă, partea vătămată fiind la acel moment apelantă.

      Tocmai această apărare, coroborată și cu alte elemente ce vor fi indicate ulterior, pledează pentru concluzia că atâta vreme cât partea vătămată G. S.

      M. pierduse în primă instanță litigiul având ca obiect plângere la Legea 10/2001 și îl pierduse pe fond, nu pe cale de excepție, existau șansele unei soluții similare și în cauza personală a mamei inculpatei în dosarul nr._ al Tribunalului C., cu atât mai mult cu cât o parte din materialul probator era comun.

      În mod evident, inculpata a dorit să preîntâmpine un astfel de deznodământ și tocmai de aceea apare neverosimilă apărarea sa formulată în sensul că tocmai partea vătămată G. S. M. ar fi declarat în mod fals recursul în numele USAMV.

      Totodată, în acest dosar în data de 10 martie 2009 a fost formulată o cerere a părții vătămate de repunere pe rol a cauzei, aspect care iar contrazice susținerile inculpatei, mai ales că ulterior, pe de o parte a cerut înscrierea în fals a cererii de recurs, iar pe de altă parte, potrivit inculpatei, aceasta ar fi cerut să se respingă propria sa contestație ca fiind tardivă.

      În acest sens, apar ca fiind neverosimile motivele de recurs formulate în numele instituției sus-amintite în fals chiar de către partea vătămată, prin

      acestea solicitându-se ca în urma repunerii cauzei pe rol să se constate tardivitatea introducerii contestației în baza Legii 10/2001, fiind absurd ca reclamanta, respectiv partea vătămată G. să își invoce tardivitatea propriei sale plângeri/contestații (f.24, d.u.p.). Din contră, inculpata ar fi avut un interes direct ca plângerea părții vătămate să fie respinsă ca tardivă și nu ca neîntemeiată, deoarece o soluție pe fond de respingere, așa cum s-a arătat, putea conduce la o soluție similară și în cauza personală a mamei sale, A. E. .

      În aceeași notă, se remarcă din cuprinsul aceleiași cereri false de recurs că

      se re itere az ă excepția de tardivitate invocată de noi (adică de USAMV C. ), excepție care se regăsește și în cuprinsul completării la întâmpinare și a notelor de ședință depuse succesiv, în ordine firească (în contra susținerilor apărării) în același dosar cu sub numerele 5518/_ și 9518/_ (f.25-26 d.u.p.), înscrisuri despre care s-a dovedit că în mod cert nu provin de la instituția sus- amintită.

      Aceste aspecte au fost dovedite și prin alte mijloace de probă administrate în cauză, respectiv cererea de recurs, care poartă numărul de înregistrare 913/_ și este semnată în calitate de rector, de prof. dr. L. Al. Mărghitaș, respectiv de V. A. în calitate de consilier juridic.

      În realitate, USAMV C. -N. nu a formulat cererea de recurs de mai sus, iar la data depunerii recursului prof. dr. L. Al. Mărghitaș nu mai era rectorul universității și la nr. de înregistrare 913 din anul 2009 în registrul intrare-ieșire al USAMV figurează un document intitulat "Note de fundamentare mijloc fix..." și nici într-un caz o cerere de recurs (f. 47 d.u.p.).

      De asemenea, cu privire la cele două înscrisuri depuse în cursul anului 2007 în același dosar, respectiv completarea la întâmpinare, întocmită tot în fals în numele USAMV având nr. de înregistrare 5518/_ și niște note de ședințe având nr. de înregistrare 9518/_ la USAMV, toate în favoarea acesteia din urmă, în condițiile în care Universitatea se judeca cu partea vătămată G. M. s-a dovedit că nici acestea nu figurează în evidențele instituției.

      În realitate, la aceste numere, în registrul de intrare al USAMV C. -N. figurează alte documente decât cele menționate mai sus (f. 48-49 d.u.p.) iar mai mult, atât în faza de urmărire penală, cât și în fața instanței martorul A. V. a arătat că niciunul din aceste înscrisuri nu provin de la instituția unde deținea

      funcția de consilier juridic (f. 124-125, d.u.p./ f.257 dosar instanță).

      Din aceste motive, la termenul din_ fixat de Î.C.C.J. în urma recursului dovedit a fi fost declarat fals, reprezentanții USAMV, prin adresa lor nr. 5697/_ au arătat că deoarece nu au formulat recursul, nu își însușesc nici declararea și nici motivele acestuia și că vor depune plângere penală pentru fals și uz de fals împotriva persoanei necunoscute care a formulat recursul respectiv (f. 22 d.u.p.). Față de cele de mai sus ÎCCJ prin decizia civilă nr. 6829/_ a anulat recursul intentat în numele USAMV (f. 120-122 d.u.p.).

      În acest context trebuie privite evenimentele petrecute la data de data de_, când martora P. L., la cererea expresă a inculpatei, a depus la arhiva civilă a Curții de Apel C. o cerere în numele avocatei A. S. L. în vederea eliberării unei copii de pe încheierea de suspendare, cerere care a fost înregistrată în programul electronic de evidență al dosarelor "Ecris" la ora 09:52:53 (f. 76). Așa cum rezultă din declarația martorei P. L., funcționarul de la arhivă i-a comunicat acesteia că nu i se va elibera actul solicitat deoarece persoana care a formulat cererea nu este parte în proces.

      Față de acest refuz, martora P. L., după ce a văzut pe coperta dosarului numele părții vătămate G. S. M., a întocmit și semnat în fals o cerere pe care a depus-o la arhiva Curții de Apel C. în care a arătat în mod necorespunzător adevărului că este avocatul numitei G. S. M. ,

      solicitând eliberarea unei copii de pe încheierea de ședință din data de_ . Această cerere a fost înregistrată în data de_ în programul electronic de evidență al dosarelor "Ecris" la ora 09:57:24 (f. 76 d.u.p.).

      Martora P. L. a declarat în fața instanței că, în urma refuzului întâmpinat la funcționarii de la arhivă, a formulat o cerere în care a menționat în mod neadevărat faptul că este avocatul părții civile G. S., însă nici de această dată nu i s-a eliberat încheierea de suspendare, deoarece la dosar nu exista vreo împuternicire avocațială pe numele ei. Martora a mai arătat că i-a adus la cunoștința inculpatei aceste aspecte, deși a doua cerere ar fi formulat-o din proprie inițiativă întrucât inculpata îi spusese că are nevoie de acea încheiere.

      Astfel, martora P. L. a declarat că a fost rugată doar să se deplaseze cu cererea inculpatei timbrată legal pentru a obține copie de pe încheierea de suspendare deoarece inculpata îi spusese că avea nevoie să o depună atașat unor concluzii scrise într-un alt dosar, dar inculpata nu i-a cerut să o obțină prin alte mijloace, respectiv prin formularea unei cereri în numele unei părți din dosar. S-a susținut în fața instanței că inculpata de altfel nici nu ar fi știut de cererea formulată de P. L. în numele altei persoane până la momentul urmăririi penale și că după ce i s-a comunicat de către martoră că nu a obținut copia de pe încheiere, inculpata a extras de pe site-ul instanței fișa dosarului din care rezulta că era suspendat, extras pe care 1-a depus în instanță.

      Derularea evenimentului petrecut la Arhiva Curții de Apel C. în data de_ trebuie însă privită cu două rezerve. Este posibil desigur ca martora P.

      L. să fi formulat în calitate de avocat stagiar cea de a doua cerere de eliberare a încheierii din proprie inițiativă, dar nu trebuie omis din vedere faptul că la acel moment inculpata avea un avantaj moral net asupra martorei, care îi era stagiară și dorea să rezolve problema încredințată de maestra ei.

      Dealtfel, martora a fost sinceră arătând că, la acel moment, datorită lipsei experienței profesionale și cunoscând că părțile au litigii în alte dosare, nu a realizat că ar fi o problemă de natură penală dacă solicită copia încheierii ea însăși.

      De cealaltă parte însă, este limpede că inculpata A. S. L., nefiind parte în dosar, cunoștea exact că nu poate obține acea copie. Cu toate acestea, așa cum reiese din declarația martorei (f.299) ea a fost cea care i-a dictat conținutul cererii de eliberare a încheierii și a trimis-o să achite taxa de timbru, motivând că are nevoie de încheiere într-un alt dosar. Este evident deci că inculpata cunoștea că ea nu ar putea obține personal acea copie, din considerentele anterior indicate, motiv pentru care a trimis-o la arhivă pe stagiara sa.

      Această atitudine a inculpatei este de natură să combată și ultima apărare a sa legată de acest capăt de acuzare. Astfel, inculpata a susținut în cauzele civile, foarte multe la număr, mai erau implicate și multe alte persoane, cu interese contrare, între care se poate observa că s-a dus un adevărat război cu o încrâncenare ieșită din comun, astfel că se poate presupune foarte ușor că oricare parte care ar fi crezut că poate să-și urmărească un interes prin promovarea recursului declarat în fals putea să îl trimită prin fax, nu neapărat ea.

      Cert este însă că nu există și nu a fost produsă nicio dovadă în sensul că vreo altă persoană în afară de aceasta, parte în celelalte două procese, ar fi efectuat vreun demers, ilegal, cum a fost cazul inculpatei, de obținere a copiei acelei încheieri și că se observă din conținutul înscrisurilor aflate la filele 24-26 din dosarul de urmărire penală că toate cele trei acte despre care USAMV C. a negat că i-ar aparține sunt identice ca paginație, scriere și mod de redactare (cu titlu de exemplu, cuvintele "CONT. AȚIE"; și " EXCEPȚIA DE TARDIVITATE"; sunt scrise în mod repetat cu majuscule).

   3. În sarcina inculpatei A. S. L. s-a mai reținut prin actul de sesizare că, în calitate de fiică a defunctului ei tată, A. V. Vasilie, zis Mircea (f. 162 d.u.p.), începând din anul 2003 s-a judecat în dosarul civil nr. 3974/2003 al Judecătoriei C. -N. (nr. nou_ ) cu rudele sale care veneau în calitate de moștenitori descendenți împreună cu ea la masa succesorală rămasă după numitul A. V. (bunicul inculpatei).

Prin sentința civilă nr. 7136/0_ a Judecătoriei C. -N. adoptată în dos. nr. 3974/2003, printre altele, s-a constatat că prin titlul de proprietate nr. 28077/2302/_ s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață totală de 1,7361 ha situat în extravilanul mun. C. -N. în favoarea lui

A. V., reclamanților (G. S. M. și Alb Sorin luliu) și pârâților reclamanți reconvenționali Alb O. și C. L. O. (f. 180). Prin aceeași sentință s-a dispus anularea titlului de proprietate nr._ /1997 eliberat de Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor

C. la data de_, titlu ce era emis pe numele lui A. V. V., identic cu A.

V. Vasilie și A. Mircea (f. 181).

Împotriva sentinței civile nr. 7136/_ a Judecătoriei C. -N. a declarat apel A. S. L., apel care a fost admis prin decizia civilă nr. 421/A/_ a Tribunalului C. în parte, doar sub aspectul modalității de partajare a terenului înscris în titlul de proprietate nr. 28077/2302/_, în rest fiind menținută hotărârea instanței de fond cu privire la cele două titluri de proprietate menționate mai sus (f. 216-217).

Învinuita A. S. L. a declarat recurs împotriva deciziei sus amintite a tribunalului, acesta fiind respins că nefondat prin decizia civilă nr. 842/R/_ a Curții de Apel C. (f. 233).

În motivare, instanța de recurs a reținut că este pe deplin probat cu înscrisuri că reclamanții și pârâții sunt succesorii defunctului A. P. V. care a avut patru copii, A. V. V., A. V. O., A. (C. ) M. și A. V. luliu. Primul a decedat la data de_, moștenitorii acestuia fiind A. E., în calitate de soție supraviețuitoare, A. S. L. și A. Călin Mircea, în calitate de

fii. Alb luliu a decedat la data de_, moștenitorii săi fiind Alb M. în calitate de soție supraviețuitoare, Alb Sorin luliu și Alb (actualmente G. ) S. M. în calitate de fii. A. M. a decedat la data de_ având că uni moștenitor pe

C. L. O. în calitate de fiu. În privința numitului C. L. O. instanța a arătat că s-a respins în mod corect excepția lipsei calității procesuale active a acestuia deoarece acesta nu a renunțat la succesiune (f. 233).

Inculpata A. S. L., în timpul judecării apelului de către Tribunalul Cluj în dosarul nr._ (nr. vechi 3974/2003), în data de_, în nume propriu, respectiv în reprezentarea mamei sale A. E. și fratelui ei, A. Călin Mircea, a depus o cerere de chemare în judecată la Judecătoria Cluj-Napoca (dos. nr. 18._ ) având că obiect constatarea nulității absolute a înscrierii numiților Alb Sorin, G. M. și C. L. la poziția 33/61 din Tabelul anexă 3 Comisia de aplicare a Legii nr. 18/1991, respectiv constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr._ .

În motivarea acțiunii civile, susnumita a depus copia adeverinței nr. 3350/_ emisă de Primăria mun. C. -N. către A. V. Mircea din care rezultă că în registrul agricol voi. VIII poziția 70 figurează A. V. ,... M., Mircea ... cu următoarele: 2,05 ha, fînaț 2 ha, 0,05 ha alte terenuri (f. 193).

Această adeverință, au reținut organele de urmărire penală, este necorespunzătoare adevărului, deoarece așa cum rezultă din adresa nr. 113200/304/_ a Serviciului revendicări fond funciar și registrul agricol din cadrul Primăriei C. -N., cererea înregistrată sub nr. 3.350/_ a fost

depusă de A. V. și nu de A. V. Mircea iar în registrul "agricol, vol. VIII, poziția nr. 70, figurează în realitate A. V., A. M., A. Mircea și C. L. (f. 205-207).

În cauză fiind vorba despre o adeverință falsificată depusă în copie xerox, nu s-a putut stabili cine și când a întocmit acest document, însă s-a reținut că este cert faptul că inculpata A. S. L. a cunoscut faptul că actul are un conținut necorespunzător adevărului și prin folosirea acesteia a urmărit formarea convingerea instanței cu privire la faptul că tatăl ei defunct, A. V. Mircea, ar fi cel care a deținut terenurile înscrise în registrul agricol și nu A. V. (bunicul învinuitei) pentru a exclude pe ceilalți succesori ai acestuia de la beneficiul bunurilor imobile teren rămase după acesta.

S-a mai reținut că inculpata A. S. L. a anexat la cererea de chemare în judecată și o copie falsificată a adresei nr. 31.951/_ din care rezulta că s-a stabilit dreptul de proprietate prin hotărârea Comisiei județene nr. 80/_ pentru suprafața totală de 1,75 ha, în favoarea moștenitorilor A. V. Mircea, A.

O., Alb Sorin și G. M. după A. Vasilie defunct (f. 193).

În realitate, din adresa originală nr. 31.951/_ aflată la fila nr. 220 din dos. nr. 3974/2003 al Judecătoriei C. -N. și depusă la prezentul dosar în copie certificată, rezultă că după defunctul A. V., moștenitorii sunt A. V. Mircea, A. O., Alb Sorin, G. S. și C. L. (f. 185-186 d.u.p.).

Cele două documente constituie fila 12 din dos. nr. 18._ al Judecătoriei C. -N. și, la fel ca și în cazul celeilalte adeverințe falsificate, învinuita A. S. L., prin depunerea adresei falsificate nr. 31951/_, a urmărit înlăturarea părții vătămate C. L. O. de la cota de moștenire după bunicul său, A. V., ce-i revenea prin reprezentarea mamei sale defuncte A. M. (f. 151).

S-a considerat că pe baza probelor administrate în cauză este pe deplin dovedită nu numai latura obiectivă a infracțiunii de uz de fals dar și intenția învinuitei A. S. L. de a folosi cele două adeverințe falsificate în vederea producerii unor consecințe juridice, în timp ce cunoștea cu certitudine că acestea sunt false. Astfel, învinuita A. S. L. cunoștea cu certitudine că originalul adeverinței nr. 31.951/_ se află la dosarul nr._ (nr. vechi 3974/2003) al Judecătoriei C. -N., dosar în care avea calitatea de parte, iar pe de altă parte știa că veridicitatea adeverinței originale a fost confirmată și prin rezoluția nr. 6275/P/2004 din_ a Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj- Napoca (f. 163-167).

*

* *

În fața instanței de judecată, la dosar a fost depusă de către inculpată adeverința 3350/_ emisă de Primăria mun. C. N., în original (f. 83, vol.

II) însoțită de cererea adresată primăriei sub același număr de numitul A. V. Vasilie Mircea (f.84), tatăl inculpatei, în copie xerox. S-a susținut de către apărare că supoziția procurorului că adeverința ar fi falsă s-a bazat pe un răspuns al Primăriei C. N. în sensul că cererea de eliberare a adeverinței nu a fost

formulată de A. V. Mircea, adică tatăl inculpatei, ci de A. V. (bunicul inculpatei și tatăl numitului A. V. Mircea).

Este real, din acest punct de vedere, că susținerile din rechizitoriu sunt eronate. Din copiile actelor de stare civilă depuse la dosar reiese în mod cert că numitul A. V., bunicul inculpatei, a decedat la data de 3 iulie 1975 (f. 310- 311), fiind imposibil că acesta să fi formulat cererea în cursul anului 1991. Cum

A. V. era decedat din 1975, evident cererea apare a fi fost făcută de tatăl

inculpatei, A. V. Mircea (sub numele A. V. Vasilie Mircea, fiul lui V. și M.

) dar cel mai probabil în evidențele primăriei nu au fost consemnate toate prenumele persoanei solicitante.

De asemenea, s-a depus în probațiune o copie a unei adrese înregistrată la Primăria C. N. sub nr. 8060/_ prin care A. V. Mircea făcea referire la adeverința ce-i fusese eliberată sub nr. 3350/_, prin aceasta încercând să se dovedească împrejurarea că adeverința 3350/_ este reală, și nu falsificată și că în diverse acte de stare civilă tatăl inculpatei apărea atât sub prenumele de V.

, cât și Vasilie, ceea ce a condus la crearea anumitor confuzii (f.162-165, vol. II; fila 313, vol. III, dosar instanță).

În ceea ce privește pretinsa copie falsificată a adresei nr. 31.951/_, inculpata a susținut că, așa cum rezultă din declarația numitului Pop Gavril dată în dosarul nr. 6275/P/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C. N., adeverința 31951/_ eliberată de Comisia Județeană de aplicare a Legii 18/1991 sub semnătura președintelui G. Funar și a secretarului Titus Jude (f.81), atesta calitatea de proprietari a numiților A. V. Mircea, A. O., Alb Sorin și G. M. pentru suprafața totală de 1,75 ha prevăzută în tabelul anexa nr. 3 la poziția nr. 33 întocmit conform regulamentului de aplicare a Leg. 18/1991. Aceasta s-a susținut că a fost forma inițială sau originală a adeverinței 31.951/_, fapt care nu a fost precizat în cuprinsul rechizitoriului.

Această adeverință emisă în 1991 s-a susținut că a fost eliberată într-un singur exemplar original (cel aflat la fila 81 din dosar), de pe acesta făcându-se mai multe copii xerox de către persoanele interesate, în speță titularii adeverinței sau aparținătorii acestora.

De altfel, în baza acestei adeverințe s-a întocmit și procesul verbal de punere în posesie 28077/_ pentru moștenitorii A. Vasilie, Alb O., Alb Sorin și G. S. M. (fără partea vătămată C. L. ).

In vara anului 1997, adică după vreo 6 ani și după punerea în posesie a celor amintiți mai sus, C. L. s-ar fi adresat numitului Pop Gavril, din câte se pare la aceea dată făcând parte din Comisia municipală de fond funciar, susținând că a fost omis din adeverință deși și el avea drept de moștenire după defuncții A. V. și A. M. . Așa cum a arătat Pop Gavril în declarația dată, deoarece îl cunoștea pe C. L. și știa că și acesta are drept de moștenire , s- a hotărât să modifice adeverința 31951/_ adăugând pe aceasta numele lui

C. L., iar la numita G. tăind peste prenumele M. și scriind deasupra prenumele de S. .

Despre această modificare, făcută la o distanță de 6 ani, s-a susținut că nu poate întruni elementele de legalitate ale unei corecturi oficiale, nefiind făcută de emitentul competent și nici într-o modalitate legală, procesul verbal de punere în posesie fiind deja întocmit la data modificării. De asemenea, inculpata a susținut că nu există dovada că o comisie de aplicare a Legii 18/1991 ar fi dezbătut cererea, nu cunoaște care membri ai comisiei ar fi participat și dacă aceștia ar fi hotărât modificarea ei. Inculpata a admis faptul că în dosarul 6275/P/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C. N. s-a dat o soluție de neîncepere a urmăririi penale față de modificarea adeverinței, dar pentru lipsa elementelor constitutive ale infracțiunii și prescripția răspunderii penale, ceea ce, în opinia inculpatei, nu echivala cu faptul că modificarea efectuată a fost corectă sau că ar fi urmat o procedură legală și, ca atare, ar fi trebuit să o recunoască.

S-a mai susținut că activitatea Comisiei de fond funciar s-a caracterizat prin numeroase disfuncționalități și greșeli, inclusiv emiterea unor adeverințe cu același număr de înregistrare dar cu conținut diferit, aceasta fiind probabil și cauza care a dus la formarea acestui dosar penal.

A. V. Mircea, tatăl inculpatei a decedat în 1999, inculpata susținând că a preluat de fapt înscrisurile deținute de tatăl ei, printre care și copia xerox a adeverinței 31951/_ pe care cineva scrisese cu pixul A. Vasilie defunct.

S-a arătat de către inculpată că acea cosemnare, făcută cu pixul de o persoană necunoscută, este evident lipsită de orice semnificație juridică și deci, în opinia ei, nu avea aptitudinea de a crea consecințe juridice, fiind la fel de evident că prin această consemnare nu s-a urmărit și nu se putea urmări producerea de consecințe juridice. În plus, inculpata niciodată nu a contestat calitatea de succesor a lui C. L., ci dreptul de a mai veni la moștenire, deoarece acesta renunțase cu mult anterior anilor 1990 la succesiune în accepțiunea inculpatei.

Inculpata a mai susținut că depunerea unui înscris falsificat în xerocopie nu atrage răspunderea penală pentru infracțiunea prev. de art. 290 C.pen., deoarece instanța de judecată nu putea să ia în considerare la pronunțarea hotărârii un înscris în copie xerox și că dacă instanța de judecată i-ar fi pretins inculpatei să depună "originalul" așa cum avea obligația, inculpata nu putea prezenta decât copia xerox cu mențiunea făcută cu pixul pe aceasta.

În acest sens, inculpata a arătat că și la parchet a susținut că ea deține doar o copie xerox de pe adeverința inițială emisă sub numărul 31951/1991 care nu corespunde cu cea depusă în original, dar cu semne clare de modificare, de către părțile adverse.

S-a susținut de către apărare că infracțiunea prev. de art. 291 Cod penal nu poate subzista, deoarece această infracțiune nu poate exista decât în condițiile în care s-a comis anterior una din infracțiunile de fals material în înscrisuri oficiale, fals intelectual sau fals în înscrisuri sub semnătură privată. în speță, existența infracțiunii de uz de fals ar presupune contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau alterarea înscrisului oficial în orice mod. Evident, s-a susținut că despre contrafacerea scrierii sau a subscrierii nu se poate discuta, singura variantă putând fi a alterării înscrisului. Aceasta ar însemna că asupra adeverinței eliberate sub nr. 31951/_ să se fi efectuat ștersături, adăugiri, deteriorări de natură a produce consecințe juridice și cu intenția de a produce consecințe juridice necorespunzătoare realității, aspect care nu îi poate fi imputat inculpatei.

Aceasta deoarece singura persoană care a intervenit asupra adeverinței inițiale sau originale, în accepțiunea inculpatei, era numitul Pop Gavril, iar cu privire la acesta s-a pronunțat rezoluția de neîncepere a urmăririi penale pe considerentul lipsei laturii obiective și subiective a infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale, în dosarul 6275/P/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C. N. .

Astfel, s-a subliniat în apărare că părțile vătămate au fost invitate de instanță să observe personal adeverința 31951 în original și au arătat că într- adevăr aceasta reprezintă originalul depus la instanțele civile. Apoi, s-a arătat că se poate compara originalul cu copia xerox obținută de procuror, putându-se constata similitudinea acestora.

Susținându-se în esență că inculpata a fost de bună-credință în promovarea și susținerea tuturor acțiunilor civile pe care le-a declanșat, apărarea a subliniat faptul că depunere a unor adever ințe la un dosar pentru a prezenta cauza nu se confundă cu aptitudinea acestora de a produce consecințe juridice, aceste adeverințe neavând o asemenea capacitate, motiv pentru care a solicitat a se constata lipsa laturii obiective a infracțiunii de uz de fals raportat la adeverința 31951/1991.

*

* *

Examinând întreg materialul probator administrat în cauză, în special cel constând în înscrisuri, în ceea ce privește cea de-a treia infracțiune reținută în sarcina inculpatei, Curtea apreciază că și aceasta din urmă a fost dovedită fără nici un dubiu prin materialul probator administrat atât în faza de urmărire penală, cât și nemijlocit în faza de judecată.

Astfel, în primul rând trebuie subliniat faptul că situația juridică a celor două adeverințe trebuie examinată separat, deoarece este diferită.

În al doilea rând, situația în ceea ce privește adeverința cu numărul 31951/_ eliberată de Primăria Cluj-Napoca este oarecum atipică, existând, în aserțiunea apărării, două adeverințe, cu același număr, din care teoretic numai unul dintre originalele pretinse se găsește la dosar, respectiv cel modificat de numitul Pop Gavrilă în cursul anului 1997 în urma cererii formulate de partea vătămată C. L. O. . Inculpata a susținut în mod constant că originalul adeverinței pe care nu l-a putut prezenta decât în copie xerox instanțelor civile s- ar putea găsi la una dintre părțile vătămate.

Apare și se impune cu forța evidenței faptul că nu există și nu are cum exista un alt "original"; al acestei adeverințe depuse chiar de inculpată la dosar la fila 81, deoarece pe același înscris s-au făcut mențiunile privind modificarea prenumelui părții vătămate G. din "M. "; în "S. "; și inserarea la rubrica moștenitori a numelui părții vătămate C. L., mențiuni ce au fost făcute de numitul Pop Gavrilă, în prezent decedat.

Ca atare, în lumina soluției adoptate în dosarul nr. 6275/P/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, soluție cunoscută de către inculpată încă din 2005, de la momentul adoptării ei, se impune a se examina în ce mod și când ulterior inculpata a folosit în alte cauze civile copia adeverinței inițiale, din care lipsește de la rubrica "moștenitori"; partea vătămată C. L. iar la rubrica defuncți, pe copia xerox, este înscrisă în partea dreapta sus, cu pix

de culoare albastră, mențiunea " A. VASI. defunct"; (f. 82, 96, 537 - dosar instanță).

Astfel, în cele două dosare nr. 3974/2003 și 18._ . ambele ale Judecătoriei C. -N., au fost depuse cele două adeverințe emise de Primăria mun. C. -N. - Serviciul de Fond Funciar. Aceste adeverințe ale Primăriei au conținut diferit, iar Curtea apreciază că inculpata s-a folosit de faptul că în aceste acte prenumele tatălui său este diferit și că, așa cum a reținut și acuzarea, a încercat să îndepărteze de la moștenire alți succesori legali și legitimi.

În dosarul nr. 3974/2003 al Judecătoriei C. -N., s-a pronunțat o hotărâre irevocabilă în data de_ de către Curtea de Apel C. prin care s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea unor mai mulți moștenitori,

inclusiv a celor două părți vătămate din prezentul dosar.

Până la rămânerea irevocabile a acestei hotărâri a intervenit depunerea la dosar a acestor adeverințe pe care instanța le apreciază ca fiind false și având un conținut necorespunzător adevărului, aspect cunoscut de către inculpată.

La momentul în care cauza se afla la Tribunalul Cluj în judecarea apelului, s-a depus de către inculpată copia unei cereri de chemare în judecată într-un alt dosar al Judecătoriei C. -N. (nr. 18._ ) și s-au anexat acele copii de pe adeverințe, solicitându-se în acel dosar să se constate nulitatea absolută a poziției nr. 33 din tabelul anexa 3 al Comisiei de aplicare a Legii nr. 18/1991.

În ceea ce privește adeverința emisă în 04 noiembrie 1991, s-a susținut că originalul acestei adeverințe s-a aflat inițial în dosarul nr. 3974/2003 al Judecătoriei C. -N., la fila 220. În originalul adeverinței după defunctul A. V.

moștenitorii erau A. V Mircea,. A. O., G. S. și C. L., dar în copia actului fals apar alte persoane.

Inculpata cunoștea conținutul acestei adeverințe, deoarece în dosarul nr. 3974/2003 al Judecătoriei C. -N. a fost parte și s-a înscris în fals în acel dosar cu privire la adeverința respectivă. În anul 2004 Parchetul a efectuat verificări și s-a stabilit că numitul Pop Gavril l-a menționat în acea adeverință și pe C. L.

O. și a semnat în locul în care a efectuat acea modificare, dispunându-se atunci o soluție de netrimitere în judecată.

Din conținutul rezoluției emise în acest dosar la data de_ (f. 540-544) precum și din alte acte ale dosarului reiese în mod cert că în cursul anului 1981, cu ocazia dezbaterii succesiunii după defunctul A. P. Vasilie (bunicul inculpatei și al părții vătămate C. L. O. ) acesta a renunțat la moștenirea ce i se cuvenea în calitate de descendent urcat prin reprezentare în locul mamei sale, defuncta C. (fostă A. ) M. doar la o cotă de 2/5 din imobilul în suprafață de

250 de stânjeni păstrați înscris în CF 19839 de sub A+1 nr. top. 12011. Cu privire însă la terenurile colectivizate ce au aparținut aceluiași defunct și care la acel moment nu puteau intra în masa succesorală, potrivit legii, după adoptarea Legii 18/1991 au fost depuse cereri de reconstituire a dreptului de proprietate de către tatăl inculpatei și de un alt fiu, A. V. O. în care s-a menționat expres că partea vătămată C. L. ar fi renunțat la moștenire.

În acest fel s-a ajuns inițial la eliberarea adeverinței nr. 31951/_ doar pe numele moștenitorilor Alb V. Mircea, Alb O., Alb Sorin și G. M. (parte vătămată, succesoare a defunctului alb. V. I., decedat în anul 1987).

În același timp, tatăl inculpatei a formulat în nume personal și o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în calitate de moștenitor pentru o suprafață de 0,58 hectare, sens în care a fost emisă o adeverință cu același număr, respectiv 31951/_ .

În acest context, considerându-se nedreptățit și știind că a renunțat doar la moștenirea din anul 1981, la data de_, deoarece nu s-a putut ajunge la o înțelegere amiabilă, partea vătămată C. L. a formulat o cerere intitulată

"CONT. AȚIE"; adresată Comisiei de fond funciar (f.357) în care solicita în calitate de moștenitor al mamei sale C. (fostă A. ) M. anularea adeverinței inițiale, eliberarea unei alteia noi și, pe cale de consecință, refacerea procesului-verbal de punere în posesie din data de_ .

O comisie a analizat această cerere iar ulterior, personal, numitul Pop Gavril, în calitate de președinte, a procedat la modificarea adeverinței în cauză, prin menționarea și a părții vătămate C. la rubrica "moștenitori";.

Temeiurile pentru care în principal s-a dispus în acea cauză neînceperea urmăririi penale au fost cele prevăzute de art. 10 lit. d C.pr.pen., respectiv s-a apreciat că s-a acționat fără vinovăție și legal în condițiile în care pentru acele suprafețe de teren C. L. păstrase vocația succesorală.

Disfuncționalitățile în activitatea acelor comisii la care se face referire în cuprinsul acestei rezoluții nu pot fi în nici un caz imputate părților din prezenta cauză.

Ceea ce Curtea apreciază ca fiind relevant în prezenta cauză este faptul că timp de peste 5 ani inculpata a ales să nu recunoască legitimitatea și legalitatea adeverinței modificate și în baza căreia s-a emis un nou titlu de proprietate, adeverință dealtfel "certificată"; ca legală de către o unitate de parchet și care îl includea și pe partea vătămată la categoria "moștenitorilor"; (ca dovadă că Parchetul nu a sesizat instanța civilă pentru desființarea adeverinței modificate, apreciind că aceasta reflectă o stare de fapt reală, chiar dacă nu s-a aplicat în dreptul modificărilor o ștampilă "pentru conformitate";),. În același timp, trebuie subliniat și faptul că în decursul acestei perioade de timp, deși în numeroase

cauze civile a fost invocată lipsa calității procesuale a numitului C. L. ,

instanțele au respins în mod constant această excepție, considerând că partea vătămată C. L. O. nu a renunțat la această parte din moștenirea după bunicul său.

În calitatea sa de avocat, specializată în cauze civile, inculpata trebuia să cunoască că astfel de împrejurări, statuate de organele de urmărire penală și confirmate de instanțele civile sunt obligatorii, o astfel de chestiune prealabilă stabilită în condițiile art. 44 alin. 3 Cod penal având autoritate de lucru judecat chiar și în fața instanței penale iar pentru ea caracter de obligativitate. Dacă tatălui inculpatei, în lipsa unei pregătiri juridice de specialitate, îi poate fi trecută cu vederea insistența cu care în cursul anului 1991 a adus la cunoștința comisiilor de fond funciar împrejurarea că nepotul său este renunțător la succesiune, inculpatei o astfel de atitudine, adoptată și față de o rudă de gradul IV, nu îi poate fi scuzabilă, cu atât mai mult cu cât ea personal a depus în prezenta cauză copia contestației adresată la data de 20 martie 1997 Comisiei de fond funciar de către partea vătămată C. L., ca dovadă că știa demult de existența ei.

În aceste condiții, inculpata a continuat să folosească chiar și în cursul anului 2010 în fața instanțelor civile copia xerox a adeverinței nr. 31951/_ unde la rubrica moștenitorilor nu figurează și numele părții vătămate C. L. și pe care se menționează cu pix de culoare albastră "A. VASI. defunct";.

Printre altele, inculpata a mai arătat că în data de 22 iunie 2011, a formulat în dosarul nr. 3974/2003 al Judecătoriei C. -N. o cerere pentru eliberarea actului fals, și a susținut că a depus actul original din acel dosar în această cauza la Curtea de Apel C. .

Cererea pe care inculpata susține că a formulat-o pentru eliberarea actului original nu i-a fost soluționată prin predarea originalului, pentru că, dacă era așa trebuia să rămână la dosar procesul verbal de predare - primire a actului original. Or, se poate observa că în acest dosar, răspunsul la cererea inculpatei de eliberare a actului original este în sensul că dosarul se va trimite la Curtea de Apel C. pentru a se soluționa cererea de îndreptare a erorii materiale, deci nu s- a predat inculpatei originalul. Dacă la acea dată când inculpata a formulat cerere pentru a i se elibera actul originalul, și într-adevăr i s-a eliberat, actul depus la fila 81 trebuia să aibă în colțul din dreapta mențiunea 220 (fila). Mai mult, la fila

220 din acel dosar se află o copie xerox a adeverinței, ce conține mențiunea

"Defunct A. V. "; scrisă cu alte caractere și evident executate de o altă persoană.

Ca o ultimă mențiune legată de veridicitatea acestui act pe care inculpata l- a invocat în mod constant, se cuvine a se sublinia faptul că deși inculpata susține că a descoperit acest înscris printre actele tatălui său după deces și că este doar o copie xerox, numai în acest dosar această "copie"; a fost depusă în trei exemplare (f.82,96, 537). Toate cele trei exemplare poartă aceeași mențiune, făcută tot cu pix de culoare albastră, și anume "A. VASI. defunct";, ceea ce este o dovadă în plus a faptului că această mențiune a fost inserată în mod repetat pe mai multe exemplare xerox ale adeverinței inițiale, nefiind vorba de copii xerox succesive executate după un singur exemplar.

În ceea ce privește adeverința cu nr. 3350/_, din comunicările emise de Primărie ar rezulta că într-adevăr tatăl inculpatei a formulat o cerere privind eliberarea unei adeverințe cu privire la terenul deținut de părinții săi, A. P. V. și M., în perioada colectivizării pe strada Câmpului nr. 76 din C. -N., cererea aflându-se la prezentul dosar în cel puțin două exemplare (fila 84, 354).

A fost eliberată această adeverință, pentru o suprafață de 2,05 ha (2 hectare fânaț și 0,05 ha alte terenuri), specificându-se că la poziția 70 în volumul

VIII din registrul agricol figurează A. V., M., Mircea. (f.83). Dincolo de faptul că din actele Primăriei reiese că numitul A. V. Mircea figurează, alături de părinții săi, dar și de C. L., elev în Registrul Agricol la această poziție și la această adresă (f.206, d.u.p.), Curtea remarcă și că data formulării cererii de către antecesorul inculpatei este 18 februarie 1991, deci cu 10 z ile ul ter io ar ăeliberării adeverinței nr. 3350 din_ .

Concluzionând, Curtea apreciază că cele două adeverințe nr. 3350/_ și nr. 31951/_ eliberate de Primăria Cluj-Napoca și folosite de către inculpată în dosarele personale privind succesiunea după tatăl său cuprindeau date eronate atât cu privire la identitatea moștenitorilor, cât și cu privire la acele suprafețe de teren și deținătorii lor iar inculpata a cunoscut acest lucru.

Prin folosirea acestora în fața instanțelor civile, Curtea apreciază că inculpata a încercat să inducă în eroare aceste instanțe, în sensul că terenurile rămase după bunicul sau A. P. V., la care sunt îndreptățiți la moștenire și părțile civile din prezenta cauza, au aparținut de drept tatălui sau A. V., profitând atât de coincidența de nume cât și de diferențele din actele de stare civilă și încercând în acest fel să înlăture de la moștenire alți succesori. În mod irevocabil însă instanțele civile au statuat că terenurile respective făceau parte din patrimoniul bunicului inculpatei și al părților civile din prezenta cauză, constatând calitatea de moștenitori legali atât a inculpatei, cât și a părților civile.

Starea de fapt sus-descrisă a fost probată prin:

Vol. I - dos ar ur măr ir e pen al ă:

• plângerea penală formulată de G. S. M. (f. 16-18);

• copia cererii de recurs false întocmită în dos. nr. 1337/2007 înregistrată la ÎCCJ în data de_ (f. 23-24);

• copia "completării la întâmpinare" cu nr. 5518/_ întocmită în fals în numele USAMV (f. 25);

• copia "notei de ședință" nr. 9518/_ întocmită în fals în numele USAMV (f. 26);

• copia certificatului suplimentar de moștenitor nr. 31/2000 emis de BNP

1. Mihuțiu (f. 27);

   • copia chitanței nr. 2344279/_ emisă de învinuita A. S. L. în dos. nr._ pentru suma de 2.500 RON (f. 30);

   • copia chitanței nr. 2344279/_ emisă de învinuita A. S. L. în dos. nr. 5._ al Curții de Apel C. pentru suma de 2.500 RON (f. 31);

   • copia împuternicirii avocațiale nr. 42/_ falsificată de învinuita A. S. L. (f. 32);

   • copia împuternicirii avocațiale nr. 42/_ falsificată de învinuita A. S. L. (f. 33);

   • declarațiile părții vătămate G. S. M. (f. 35-37,264-265);

     - adresa nr. 3146/_ a USAMV C. -N. (f. 45);

   • copia adresei nr. 5697/_ a USAMV (f. 46);

   • extras din registrul de corespondență a USAMV din anii 2007, 2009 (f.

     47-49);

     - declarațiile învinuitei P. L. M. (f. 56-57,236,238-239,274);

   • adresa nr._ din_ a Curții de Apel C. - Secția civilă de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie (f. 60);

   • copia cererii de eliberare a unei copii a încheierii din_ din dos. nr._ întocmită în fals de învinuita P. L. M. (f. 19-20, 61);

   • copia chitanței pentru încasarea de impozite, taxe și contribuții seria TS5 nr. 3089020 din_ (f. 21, 62);

   • declarațiile învinuitei A. S. L. (f. 63-64);

   • adresa nr._ a Curții de Apel C. din_ (f. 76);

   • copia certificatului de deces al numitului A. Vasilie (f. 101);

   • copia sentinței civile nr. 4241 a Judecătoriei C. -N. adoptată în dos. nr._ privind îndreptarea erorii materiale din certificatul suplimentar de moștenitor nr. 31/2000 emis de BNP O. Mihuțiu (f. 28-29,105-107);

   • încheierea Curții de Apel C. din_ adoptată în dos. nr._ (f.

108);

• copia deciziei nr. 6829/_ adoptată de ÎCCJ - Secția civilă și de

  proprietate intelectuală (f. 120-121);

  • declarația făptuitorului A. V. (f. 124-125);

  • copia registrului de evidență a contractelor de asistență juridică 2008 aparținând cabinetului de avocat A. S. L. (f. 127-143);

    Vol. II - dos ar ur măr ire pen al ă:

  • plângerea penală formulată de partea vătămată C. L. O. (f.

    144);

• copiile adeverințelor nr. 3305/_ și 31.951/_ falsificate de

  învinuita A. S. L. (f. 151);

  • copia rezoluției nr. 6.275/P/2004 din_ a Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca (f. 163-167);

  • copia sentinței civile nr. 7136/0_ adoptată de Judecătoria Cluj- Napoca (f. 168-182);

  • copii ale adeverinței originale nr. 31951 din_ aflată la dosarul nr. 3974/2003 al Judecătoriei C. -N. (f. 185-186,200); copia acțiunii civile formulată de învinuita A. S. L. și înregistrată sub nr. 18._ la data de_ la Judecătoria Cluj-Napoca (f. 187-190) și documentele anexate (f. 191- 196);

  • copia întâmpinării formulate de Comisia locală pentru aplicarea Legii nr.

    18/1991 în dos. nr. 18._ (f. 197);

  • copia falsificată a adeverinței nr. 3350/_ emisă de Primăria Cluj- Napoca (f. 202);

  • adresa primăriei mun. C. -N. - Serviciul revendicări fond funciar și registrul agricol nr. 113.200/304/0_ (f. 205);

  • copia certificată a filelor din registrul agricol privind poziția numitului A.

    1. (f. 206-207) respectiv copii simple ale acelorași file (f. 234-235);

       • declarațiile părții vătămate C. L. O. (f. 208-209,257-259);

       • copia deciziei civile nr. 421/A/2010 a Tribunalului C. din_ (f. 211-

    217);

• copia deciziei civile nr. 842/R/2011 a Curții de Apel C. din_ (f.

  218-233);

  • copia sentinței civile nr. 4241/_ adoptată de Judecătoria Cluj- Napoca în dos. nr._ de îndreptare a erorii materiale din certificatul de moștenitor nr. 16/_ și certificatul suplimentar de moștenitor nr. 31/_ eliberat de BNP O. Mihuțiu în sensul că numele corect al defunctului este A. V. Vasilie și nu A. V. (f. 260-261).

    Vol. II dos ar ins tanț ă :

  • declarațiile părților vătămate G. S. M. (f.10) și C. L.

(f.11);

• declarația inculpatei A. S. L. (f.255);

• declarațiile martorilor A. V. (f. 257), P. L. M. (f.299);

• adeverința nr. 31951 din_ în original (f.81) și în copie xerox (f.82);

  • adeverința nr. 3350/_ în original (f.83);

  • copia cererii formulate de numitul A. V. V. - Mircea la data de_ în baza căreia a fost eliberată adeverința nr. 3350/_ (f.84);

  • copiile certificatului de naștere și a cărții de identitate a inculpatei și a fratelui acesteia, A. Călin Mircea, unde la rubrica numele tatălui figurează A. V. (f.162-165);

  • copia unei alte adeverințe cu același număr 31951/_ în care figurează altă suprafață de teren și alți moștenitori (f.169-170);

    Vol. III dos ar ins tanț ă:

  • declarația martorului A. Călin Mircea (f.300-301);

  • copia contractului de asistență juridică nr. 42/_ depusă de către inculpată (f. 302);

  • copia registrului de evidență a contractelor aferent anului 2007, depus de către inculpată (f.303-308);

  • copia certificatului de deces și de căsătorie al numitului A. V., bunicul inculpatei (f.310-311);

  • copia buletinului de identitate al tatălui inculpatei, pe numele A. Vasilie (f.312) și a legitimației de veteran de război al acestuia în care figurează cu numele A. V.Vasilie (f.313);

  • copia registrului de evidență a contractelor de asistență juridică din cursul anului 2007 depusă de către partea vătămată C. L., împreună cu note de ședință (f.335-342);

  • copia deciziei civile nr. 1084/R/2013 a Curții de Apel C. (f.377- 396).

    Anexe:

  • dosarele civile nr._ al Judecătoriei C. -N. ; dosar_ al Tribunalului C. ; dosarele 10_ și_ ale Înaltei Curți de C. și Justiție.

În probațiune s-au mai depus de către inculpată copii după următoarele înscrisuri: cerere revizuire dos._ ÎCCJ; excepție de neconstituționalitate în dos.nr. 9864; fișă dos. 9864; decizie în dos 9864; contract de asistență juridică nr. 42/_ și registru de evidență a contractelor; extras statut profesie de avocat; dec. pen.1101/2012 ÎCCJ; s.pen. 22/_ că Ploiești; contestație în anulare dos. 10_ ÎCCJ; fișă dos 10981; excepție de neconstituționalitate în dosar 10981; decizia CC asupra excepției de neconstituționalitate; decizie ÎCCJ în dosar 10981; copie încheiere dos. 33/2003; copie rechizitoriu privind actele aflate la voi II dos. urm.pen. dos._ al Curții de Apel C. ; fișă dosar_ Tribunalul Cluj; fișă dosar_ Curtea de Apel C. ; concluzii scrise depuse în dosar_ ; s.civ. 596/_ Tribunalul Cluj; dec. civ. 220/2009 că C. în dosar_ ; dec.civ ÎCCJ în dos._ ; motive recurs în dos_ ; adeverință 3350/1991; certificat deces A. V. ; adresă 8060/1991 către Primăria C. N. ; cerere către primărie din martie 1991; cererea pentru eliberarea adeverinței 3350; declarație Pop Gavrilă în dosar 6257/P/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C. N. ; adeverința inițială 31951/_ ; proces verbal de punere în posesie 28077/1997; adeverința 31951/1991 modificată; rezoluție procuror în dosar 6275/P/2004 Parch Jud C. N. ; cerere 15040/1997 către primărie; răspuns la adresa 15040; acțiunea civilă din dosar 18_ al Judecătoriei C. N. ; s civ 7480/1981 Judecătoria C. N., s.civ. în dos.nr. 3974 al Judecătoriei C. N., dec. 2590/_ a ÎCCJ, concluzii scrise depuse în dosar_ copie acțiune dos. 614/2004 și sentință; dec.pen. 1142/_ a ÎCCJ; practică judiciară raportat la acțiunea promovată și RIL ÎCCJ; proces verbal al Judec C. N., cerere inculpată de eliberare a adeverinței 31951, folie numerotată; înscrisuri pentru dovedirea relațiilor de dușmănie dintre părți; cerere recuzare procuror și înscrisuri referitoare la aceasta.

În drept:

1. Fapta inculpatei A. S. L., avocat în cadrul Baroului C., care în cursul lunilor septembrie - octombrie 2008, în dosarele nr. 98:_ și 10._ ale Î.C.C.J. a întocmit și folosit împuterniciri avocațiale false, având același număr "42" pentru clienții A. E. și A. Călin Mircea, care sunt întocmite în baza unor contracte de asistență juridică având același număr, 42, dar cu date de încheiere (emitere) diferite și anume,_ și_, care în realitate s-au dovedit a fi fictive sau emise pe numele altor clienți, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 din Codul Penal.

2. Fapta aceleiași inculpate, care în perioada octombrie 2007-ianuarie 2009 a redactat în fals o cerere de recurs, o completare la întâmpinare și o notă de ședință în numele USAMV C. -N. care a fost transmisă prin fax la Curtea de Apel C. în vederea atacării încheierii din_ adoptată în dos. nr._ al Curții de Apel C. împreună întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 288 alin. 1 din Codul Penal.

3. Fapta inculpatei A. S. L., avocat în cadrul Baroului C., care în data de_, în nume propriu, respectiv în reprezentarea mamei sale A. E. și fratelui ei, A. Călin Mircea, a depus o cerere de chemare în judecată la Judecătoria Cluj-Napoca (dos. nr. 18._ ) în motivarea căreia a depus copia adeverințelor nr. 3350/_ și 31.951/_ (pe care scrie "A. Vasilie defunct") eliberate de Primăria mun. C. -N. deși știa că acestea sunt false, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de uz de fals prev. de art. 291 din Codul Penal.

La individualizarea pedepselor ce urmează a-i fi aplicate inculpatei, Curtea va avea în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal.

În primul rând, inculpata nu posedă antecedente penale, însă aceasta în cazul de față nu constituie o circumstanță atenuantă nici măcar facultativă, condiția de buna reputație și lipsa antecedentelor penale constituind o condiție esențială în lipsa căreia inculpata nu putea dobândi și exercita profesia de avocat. În al doilea rând, față de împrejurarea că faptele imputate inculpatei constau în acțiuni repetate de fals și uz de fals, care au condus la tergiversarea sau îngreunarea bunului mers al unor procese civile derulate pe parcursul unor ani întregi, luând în considerare și atitudinea total nesinceră a inculpatei precum și conduita procesuală în prezenta cauză (s-a încercat de multe ori tergiversarea soluționării ei, inclusiv pe motive medicale fapt care a condus la demararea cercetării judecătorești în lipsa inculpatei, dar în prezența apărătorului ales, s-au invocat excepții repetate, ajungându-se la restituirea cauzei la procuror etc.) Curtea apreciază că pedeapsa unei amenzi penale, chiar pentru infracțiunile reținute în sarcina sa care prevăd alternativ această sancțiune, nu este suficientă pentru reeducarea inculpatei și nu este de natură să reflecte gradul de pericol social ridicat al infracțiunilor săvârșite de aceasta.

În pofida unor susțineri ale apărării în sensul că inculpata a încercat de fapt doar să apere interesele procesuale ale sale și ale părților pe care le reprezenta, rude ale sale, exercitând de fapt în cauzele civile doar mijloace de apărare procesuale și procedurale legale, Curtea apreciază că acest gen de

"apărări"; și de "acțiuni"; au depășit nu doar limita deontologică a exercitării profesiei de avocat, aducând atingere prestigiului acestei profesii, dar se și situează la limita infracțiunilor care aduc atingere înfăptuirii justiției, motiv pentru care apreciază că este necesară aplicarea unor pedepse cu închisoarea. Nu este de neglijat nici împrejurarea că inculpata mai are în acest moment pe

rolul Curții de Apel C. un alt dosar penal, demarat anterior cercetărilor în prezenta cauză, în care este învinuită de comiterea aceluiași gen de infracțiuni, precum și de comiterea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată.

Având totuși în vedere vârsta și starea de sănătate a inculpatei, raporturile extrem de conflictuale între ea și părțile din cauză, care s-au concretizat în derularea pe parcurs de mai bine de 10 ani a numeroase litigii civile și penale, precum și în pronunțarea în instanțele civile a unor soluții uneori contradictorii (nu toate datorate conduitei inculpatei, ci și dificultăților și minusurilor cu care organele abilitate din cadrul primăriilor și prefecturilor au înțeles să gestioneze problema extrem de delicată a retrocedărilor, începând încă din cursul anului 1991), luând în considerare și împrejurarea că în final inculpata a depus în fața instanței mai multe înscrisuri în original care, deși s-au dorit a fi în apărare, au contribuit de fapt la elucidarea acestei cauze, Curtea apreciază că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a pedepsei, pronunțarea prezentei condamnări fiind suficientă prin ea însăși pentru a stopa atitudinea antisocială și perseverența infracțională a inculpatei.

Din aceste considerente, Curtea va dispune condamnarea inculpatei A. S.

1. după cum urmează:

   În baza art. 290 Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, la pedeapsa de :

   • 4 (patru) luni închisoare.

     În baza art. 288 alin. 1 Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale, la pedeapsa de :

   • 4 (patru) luni închisoare.

     În baza art. 291 teza I Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, la pedeapsa de:

   • 6 (șase) luni închisoare.

     În baza art. 33 lit. a Cod penal va constata că infracțiunile au fost comise în condițiile concursului real de infracțiuni iar în baza art. 34 lit. b Cod penal va contopi pedepsele sus-menționate, aplicând inculpatei pedeapsa cea mai grea, aceea de:

   • 6 (șase) luni închisoare.

Conform prevederilor art. 81 Cod penal va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani și 6 luni.

În temeiul art. 359 C.pr.pen. va atrage atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal.

Se va face aplicarea prevederilor art. 71 alin. 5 și art. 64 lit. a, b și c Cod penal, Curtea apreciind că raportat la persoana inculpatei, care a comis aceste fapte în calitate de avocat, afectând astfel prestigiul acestei profesii, se impune interzicerea drepturilor prevăzute de fiecare dintre textele menționate la literele a, b și c ale articolului 64 Cod penal, urmând ca aceste pedepse accesorii să fie suspendate pe durata suspendării condiționate.

Latura civilă:

Partea civilă G. S. M., la termenul de judecată din data de _

, și-a precizat constituirea de parte civilă, solicitând obligarea inculpatei la plata sumei de 3.000 lei cu titlu de daune materiale, constând în costul a două deplasări la București la Înalta Curte de Casație și Justiție, precum și costul onorariului avocațial în recursul declarat în fals în cauza nr._ . Aceasta a mai solicitat și obligarea la plata de daune morale în sumă de 10.000 euro (f.57- 59, vol. I).

La termenul de judecată din data de 24 ianuarie 2013, anterior citirii actului de sesizare, partea civilă și-a majorat pretențiile constând în daune morale de la 10.000 de euro la 80.000 de euro (f.10, vol. II).

În ceea ce privește prejudiciul moral suferit de partea civilă, pe lângă numărul mare de procese civile, soluționate irevocabil în favoarea părții civile, după ajungerea pe rol a acestei cauze, aceasta a susținut că inculpata i-a formulat două plângeri penale cu scopul de a o supune presiunilor psihice, presiuni concretizate în participarea la nenumăratele solicitări din partea organelor de cercetare penala în vederea audierii și în stresul psihic pe care îl poate cauza un dosar penal în care ești cercetat în calitate de făptuitor. Ambele dosare au fost soluționate prin soluții de neîncepere a urmăririi penale, una rămasă definitivă prin neatacarea rezoluției procurorului, iar cea de-a doua prin respingerea plângerii formulate împotriva Rezoluției procurorului prin Sentința penala nr. 128/_ în dosar nr._ a Tribunalului C., anexată la dosar.

În ceea ce privește daunele materiale solicitate, Curtea urmează să constate că partea civilă nu a făcut dovada acestor cheltuieli prin depunerea la dosar a unor chitanțe sau bonuri/bilete/tichete doveditoare ale costurilor transportului la București, aspect față de care aceste pretenții vor fi respinse ca nedovedite. Aceasta cu atât mai mult cu cât partea civilă a avut calitatea de reclamantă și apoi apelantă în acel dosar, fapt care de la început presupunea efectuarea unor astfel de cheltuieli, care sunt de fapt cheltuieli de judecată și care, în caz că ar fi pierdut procesul, se presupunea că ar fi trebuit a fi suportate de către partea adversă, respectiv USAMV C. .

Cu referire la daunele morale, este de necontestat împrejurarea că între părți au existat numeroase litigii, atât civile cât și penale, de-a lungul acestei perioade de timp și că ambele, atât inculpata cât și partea vătămată au avut pe rând calitatea de pârâte sau reclamante ori de intimați și făptuitori. Formularea acestor plângeri, și de o parte și de alta, nu a fost, în opinia instanței, decât rezultatul unui război de uzură, în care nici partea civilă, nici inculpata nu au avut înțelepciunea și nici suficienta maturitate necesară gestionării pe cale amiabilă, de la bun început, a unor astfel de conflicte. Chiar dacă partea civilă are dreptate în parte susținând că toate plângerile formulate împotriva ei de către inculpată s-au soldat cu netrimiteri în judecată, nu este mai puțin adevărat că de-a lungul acestor ani, și plângerile formulate împotriva inculpatei din pricina aceluiași motiv de bază și conflictual, respectiv masa succesorală, s-au soldat cu același gen de soluții din partea organelor de urmărire penală.

În prezenta cauză, având în vedere vechimea și acuitatea conflictului existent între părți, Curtea apreciază că în sine condamnarea penală a inculpatei constituie pentru partea civilă o reparație justă și echitabilă pentru prejudiciul moral suferit, neimpunându-se acordarea și a unor despăgubiri pecuniare.

Argumentele de mai sus servesc la justificarea și motivarea de ordin moral a respingerii pretențiilor civile, pentru că dincolo de aceste împrejurări de fapt de necontestat (care psihic pot fi, până la un punct, înțelese uman), există și considerente de ordin juridic care fac inadmisibilă formularea unei acțiuni civile în sensul acordării de daune morale în cazul infracțiunilor de fals, practica judiciară fiind aproape unanimă că nu există raport de cauzalitate între comiterea unei astfel de infracțiuni (considerate în cea mai mare parte de pericol, și nu de rezultat) și pricinuirea unor suferințe psihice persoanei potențial vătămate de comiterea ei. Acest gen de infracțiuni fac parte din categoria celor care afectează normala desfășurare a ordinii sociale și a raporturilor intraumane firești, nefiind sub nicio formă asimilate celor care aduc atingere vieții, integrității, libertății sau demnității persoanei.

De cealaltă parte, partea civilă C. L. O. s-a constituit parte civilă cu suma de 34.835 de euro sau contraechivalentul în lei la data plății, plus dobânda legală - cu titlu de despăgubiri materiale reprezentând beneficiul nerealizat din imposibilitatea de a administra o suprafață de 5603 mp teren intravilan atribuită irevocabil de instanțele civile și pe care inculpata a refuzat să i-o lase în proprietate și pașnică posesie și cu suma de 20.000 de lei cu titlu de daune morale, adică 10.000 de lei pentru fiecare din cele două adeverințe false folosite împotriva sa în cauzele civile (f.10-11, vol. I).

În privința daunelor materiale, acestea nu au fost dovedite, indiferent de valoarea de circulație a unui metru pătrat de teren în zona respectivă, pentru că nu există certitudinea că partea civilă ar fi fost privat de acest beneficiu. Prejudiciul trebuie să fie cert în astfel de cazuri pentru a putea fi acordat, ori partea civilă nu a produs nicio dovadă în sensul că în această perioadă de timp ar fi avut măcar o minimă posibilitate de a obține vreun venit sigur din închirierea, arendarea sau vânzarea acestor imobile.

Cât privește daunele morale, raționamentele expuse în cazul părții civile G.

S. M. funcționează mutatis mutandis și față de partea civilă C. L., în special cele de ordin juridic care justifică inadmisibilitatea unor astfel de pretenții în cauzele penale având ca obiect infracțiuni de fals de genul celor prevăzute în Titlul VII al Codului Penal.

Pe cale de consecință, în baza art. 14 și 346 C.pr.pen. Curtea va respinge ambele acțiuni civile formulate în cauză.

În baza art. 14 alin. 3 lit. a și art. 348 C.pr.pen. va dispune însă

desființarea următoarelor înscrisuri:

• împuternicirea avocațială nr. 42/_ depusă în dosarul_ al Înaltei Curți de C. și Justiție;

• împuternicirea avocațială nr. 42/_ depusă în dosarul 10_ al Înaltei Curți de C. și Justiție;

• cererea de recurs formulată la data de_, în numele Universității de Științe Agricole și Medicină în dosarul_ al Curții de Apel C. împotriva încheierii de suspendare din data de_, precum și completarea la întâmpinare cu nr. 5518/_ și notele de ședință cu nr. 9518/_ depuse în același dosar;

• adeverința nr.31951/_ aflată la fila 82 din volumul II, în care este înscrisă olografă mențiunea "A. VASI. - defunct"; depusă de către inculpată în dosarul 18_ al Judecătoriei C. -N. .

• adeverința nr.3350/_ aflată în prezent la fila 83 (96) din volumul II al instanței, adeverință depusă inițial de către inculpată în dosarul 18_ al Judecătoriei C. -N. .

În baza art. 193 alin. 1 C.pr.pen. va dispune obligarea inculpatei la plata cheltuielilor judiciare în favoarea părții vătămate G. S. M. în sumă de

2.000 lei, cu titlu de onorariu avocațial parțial.

Din acest punct de vedere, partea vătămată este îndreptățită la plata acestei sume deoarece a făcut dovada acestor cheltuieli prin chitanțele aflate la fila 397 din vol III și a solicitat și condamnarea inculpatei, pe lângă obligarea acesteia la plata despăgubirilor civile, pretențiile sale fiind deci admise în parte pe latura penală a cauzei.

În baza art. 191 C.pr.pen. Curtea va dispune obligarea inculpatei la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului în sumă de 5.000 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E:

Condamnă pe inculpata:

	A. S. L. - fiica lui V.	și E.	, născută la data de 31 mai 1963 în C.
-N.	, cu domiciliul în C. -N.	, str. N.	T. nr. 147 ap. 35, jud. C. ,

avocat în cadrul Baroului C., cetățean român, studii superioare, posesoare CI seria KX nr. 4., CNP 2., fără antecedente penale,

În baza art. 290 Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, la pedeapsa de :

• 4 (patru) luni închisoare.

  În baza art. 288 alin. 1 Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale, la pedeapsa de :

• 4 (patru) luni închisoare.

  În baza art. 291 teza I Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, la pedeapsa de:

• 6 (șase) luni închisoare.

  În baza art. 33 lit. a Cod penal constată că infracțiunile au fost comise în condițiile concursului real de infracțiuni iar în baza art. 34 lit. b Cod penal contopește pedepsele sus-menționate, aplicând inculpatei pedeapsa cea mai grea, aceea de:

• 6 (șase) luni închisoare.

Conform prevederilor art. 81 Cod penal dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani și 6 luni.

În temeiul art. 359 C.pr.pen. atrage atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal.

Face aplicarea art. 71 alin. 5 și art. 64 lit. a,b și c Cod penal.

În baza art. 14 alin. 3 lit. a și art. 348 C.pr.pen. dispune desființarea următoarelor înscrisuri:

• împuternicirea avocațială nr. 42/_ depusă în dosarul_ al Înaltei Curți de C. și Justiție;

• împuternicirea avocațială nr. 42/_ depusă în dosarul 10_ al Înaltei Curți de C. și Justiție;

• cererea de recurs formulată la data de_, în numele Universității de Științe Agricole și Medicină în dosarul_ al Curții de Apel C. împotriva încheierii de suspendare din data de_, precum și completarea la întâmpinare cu nr. 5518/_ și notele de ședință cu nr. 9518/_ depuse în același dosar;

• adeverința nr.31951/_ aflată la fila 82 din volumul II, în care este înscrisă olografă mențiunea "A. VASI. - defunct"; depusă de către inculpată în dosarul 18_ al Judecătoriei C. -N. .

• adeverința nr.3350/_ aflată la fila 83 (96) din volumul II, depusă de către inculpată în dosarul 18_ al Judecătoriei C. -N. .

Respinge acțiunile civile formulate de părțile civile G. S. M. și C.

1. O. .

   În baza art. 193 alin. 1 C.pr.pen. obligă inculpata la plata cheltuielilor judiciare în favoarea părții vătămate G. S. M. în sumă de 2.000 lei, cu titlu de onorariu avocațial parțial.

   În baza art. 191 C.pr.pen. obligă inculpata la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului în sumă de 5.000 lei.

   Cu recurs în 10 zile de la pronunțare.

   Pronunțată în ședința publică din 27 iunie 2013.

   PREȘEDINTE, GREFIER,

   1. D. L. G. I. -B.

Red.A.D.L./dact.L.C.C.

3 ex./_

← Decizia penală nr. 526/2013. Fals în înscrisuri sub...		Decizia penală nr. 1252/2013. Fals în înscrisuri sub... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Decizia penală nr. 133/2013. Fals în înscrisuri sub semnătură privată Decizia penală nr. 903/2013. Fals în înscrisuri sub semnătură privată Decizia penală nr. 233/2013. Fals în înscrisuri sub semnătură privată Decizia penală nr. 526/2013. Fals în înscrisuri sub semnătură privată Decizia penală nr. 1252/2013. Fals în înscrisuri sub semnătură privată Decizia penală nr. 224/2013. Fals în înscrisuri sub semnătură privată Decizia penală nr. 800/2013. Fals în înscrisuri sub semnătură privată Încheierea penală nr. 21/2013. Fals în înscrisuri sub semnătură privată