Constituţionalitate. Lege în vigoare anterior adoptării Constituţiei României din 1991. Excepţie de neconstituţionalitate. Instanţă competentă
| Comentarii |
|
Excepţia de neconstituţionalitate a unei legi în vigoare înaintea adoptării actualei Constituţii se judecă de instanţa unde este pe rol cauza penală în cursul judecării căreia a fost ridicată excepţia.
Curtea Supremă de Justiţie va examina soluţia dată excepţiei de neconstituţionalitate numai în cadrul controluluijudiciar pe care-l exercită într-o cale de atac împotriva hotărârii prin care a fost soluţionată acea cauză penală.
(Secţia penală, încheierea nr. 678 din 6 februarie2002)
- Extras -
Prin hotărârea nr. 17 din 17 mai 1946, Tribunalul Poporului a condamnat, între alţii pe A. G., pentru săvârşirea infracţiunilor de provocare a dezastrului ţării prevăzută în art. 13 alin. 1 din Legea nr. 312/ 1945 şi de dezastrul ţării prin crime de război prevăzută în art. 2 lit. a, d, f, k, e, m, n şi o din aceeaşi lege.
împotriva acestei hotărâri, rămasă definitivă prin respingerea recursului, s-a formulat cerere de revizuire de către fiul condamnatului, care a invocat motivul prevăzut în art. 394 alin. 1 lit. a C. pr. pen.
La termenul din 23 octombrie 2001 petiţionarul, prin apărător, a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 312/1945, iar Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a trimis cauza Curţii Supreme de Justiţie pentru a soluţiona excepţia, suspendând judecata cererii de revizuire.
Acest mod de a proceda al instanţei sesizate cu soluţionarea cererii de revizuire nu este cel legal.
în conformitate cu prevederile art. 403 alin. 1 C. pr. pen., instanţa, ascultând concluziile procurorului şi ale părţilor, examinează dacă cererea este făcută în condiţiile prevăzute de lege şi dacă din probele
strânse în cursul cercetării efectuate de procuror rezultă date suficiente pentru admiterea în principiu.
Potrivit art. 404, art. 405 şi următoarele, în cazul admiterii în principiu, rejudecarea se face potrivit regulilor de procedură privind judecarea în primă instanţă.
în sfârşit, conform art. 407 din acelaşi cod, sentinţele instanţei de revizuire sunt supuse aceloraşi căi de atac ca şi hotărârile la care se referă revizuirea.
Curtea Supremă de Justiţie, ca instanţă de recurs, judecă în baza art. 29 lit. a C. pr. pen. recursurile împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă de curţile de apel.
Potrivit art. 144 din Constituţia României şi art. 12 şi 13 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, această autoritate de jurisdicţie constituţională nu are competenţa să examineze concordanţa legilor anterioare cu prevederile constituţionale existente la data adoptării lor şi nici să verifice modul în care au fost aplicate unele reglementări anterioare, ci este chemată să verifice conformitatea legilor în vigoare cu actuala Constituţie.
Aceasta înseamnă că instanţa judecătorească, soluţionând conflictul de drept penal dedus judecăţii, inclusiv într-o cale extraordinară de atac cum este revizuirea, este îndreptăţită să hotărască asupra unor excepţii de neconstituţionalitate de felul celei invocate de petiţionar, de care depinde soluţionarea cauzei.
Prin urmare, potrivit dispoziţiilor menţionate, Curtea Supremă de Justiţie nu poate fi sesizată decât cu judecarea unui recurs împotriva soluţiei dată revizuirii conform art. 407 C. pr. pen., ea neavând în cadrul competenţei materiale prevăzută de lege pe aceea de a se pronunţa asupra unei excepţii de neconstituţionalitate invocată în cadrul unui proces penal pendinte la curtea de apel.
Este adevărat că, anterior, sub incidenţa unor acte legislative care nu mai sunt în vigoare (art. 103 al Constituţiei României din 1923 şi art. 29 din Legea nr. 144/1925 cu modificările ulterioare), Curtea de Casaţie avea competenţa exclusivă a examinării unor excepţii de neconstituţionalitate, însă această competenţă nu se regăseşte în dispoziţiile Legii nr. 56/1993 a Curţii Supreme de Justiţie, în vigoare în prezent şi nici în normele actuale de procedură ce vizează activitatea instanţei supreme.
Faţă de considerentele ce precedă, Curtea a constatat că a fost greşit sesizată, motiv pentru care cauza a fost trimisă pentru continuarea judecăţii la Curtea de Apel Bucureşti.
| ← Expertiză psihiatrică. Concluzii | Competenţă după calitatea persoanei. Infracţiuni... → |
|---|
