Expertiză psihiatrică. Concluzii
| Comentarii |
|
Raportul de expertiză psihiatrică trebuie să conchidă, fără echivoc, dacă făptuitorul a săvârşit infracţiunea cu discernământ. Dacă în concluzii se menţionează că discernământul inculpatului este mult diminuat şi că nu a putut aprecia consecinţele decurgând din fapta pe care a săvârşit-o, instanţa trebuie să dispună efectuarea unei noi expertize, potrivit prevederilor art. 125 C. pr. pen., o atare concluzie a expertului fiind contradictorie, lipsită de exactitate.
(Secţia penală, decizia nr. 318 din 22 ianuarie2002)
- Extras -
Prin sentinţa penală nr. 101 din 9 aprilie 2001, Tribunalul Bihor a condamnat pe inculpatul S. A. pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de viol prevăzută în art. 20 raportat la art. 197 alin. 3 C. pen.
Instanţa a reţinut că, la 8 iulie 2000, inculpatul a încercat să violeze o minoră, dar a renunţat deoarece a intervenit tatăl acesteia.
Curtea de Apel Oradea, prin decizia penală nr. 165/A din 28 august 2001, a admis apelul inculpatului şi a redus pedeapsa aplicată de prima instanţă.
împotriva deciziei inculpatul a declarat recurs, cu motivarea că, fiind iresponsabil, instanţa trebuia să-l achite.
Recursul este fondat.
Examinând probele administrate în cauză, se constată că instanţele, la stabilirea vinovăţiei
inculpatului, au avut în vedere concluziile expertizei medico-legale psihiatrice efectuate în cursul urmăririi penale de Laboratorul Medico-Legal al Judeţului Bihor.
în concluziile acestei expertize se menţionează că, raportat la faptă, discernământul inculpatului a fost mult diminuat, în sensul că nu a putut aprecia consecinţele ce decurg din aceasta.
Concluzia raportului de expertiză medico-legală psihiatrică este contradictorie; pe de o parte se susţine că discernământul inculpatului este mult diminuat, iar pe de altă parte că acesta nu a putut aprecia consecinţele ce decurg din săvârşirea faptei.
De altfel, prima instanţă a solicitat efectuarea de către Institutul de Medicină Legală „Prof. dr. „Mina
Minovici“ a unei reexaminări a inculpatului pentru a se preciza dacă a avut reprezentarea faptelor comise, dacă avea sau nu discernământul păstrat, dar a judecat cauza fără ca noua expertiză să fi fost efectuată.
Pentru a se stabili cu certitudine responsabilitatea inculpatului, se impune efectuarea unei noi expertize medico-legale psihiatrice prin care să se stabilească dacă inculpatul a avut sau nu discernământul păstrat la data săvârşirii faptei.
în consecinţă, recursul inculpatului a fost admis şi hotărârile atacate au fost casate, cu trimiterea cauzei la prima instanţă pentru rejudecare.
| ← Evaziune fiscală. Caz de nedemnitate de a exercita profesia de... | Constituţionalitate. Lege în vigoare anterior adoptării... → |
|---|
