CSJ. Decizia nr. 258/2002. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.258 Dosar nr.4321/2002
Şedinţa publică din 21 ianuarie 2003
S-au luat în examinare recursurile declarate de inculpaţii B.S.L., P.G. şi T.M. împotriva deciziei penale nr.399 din 11 septembrie 2002 a Curţii de Apel Ploieşti.
S-au prezentat recurenţii inculpaţi aflaţi în stare de arest, asistaţi de av.V.M. apărător desemnat din oficiu, lipsă fiind intimata parte civilă V.I.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Apărătorul inculpatului a solicitat admiterea recursului declarat, casarea hotărârii pronunţate şi reindividualizarea pedepsei, în sensul reducerii cuantumului acesteia.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului declarat, ca nefondat, motivând că instanţele au făcut o corectă individualizare în raport de dispoziţiile art.72 din Codul penal şi nu se identifică elemente noi care să conducă la o reindividualizare, în sensul reducerii acesteia.
Inculpaţii, în ultimul cuvânt acordat, au susţinut că sunt de acord cu apărătorul lor şi au cerut reducerea pedepsei.
CURTEA,
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr.124 din 6 iunie 2002,Tribunalul Buzău a condamnat pe inculpaţii:
B.S.L. şi P.G. la căte 15 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de viol, prevăzută de art.197 alin.1 şi 3 Cod penal şi câte 1 an închisoare pentru comiterea infracţiunii de corupţie sexuală, prevăzută şi pedepsită de art.202 alin.1 Cod penal, pedepse contopite conform art.33 lit.b, 34 lit.b şi 35 alin.1 Cod penal, urmând să o execute pe cea mai grea de 15 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a,b,e Cod penal şi pe T.M. la 15 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a,b,e Cod penal, pentru comiterea infracţiunii de viol, prevăzută şi pedepsită de art.197 alin.1 şi 3 Cod penal.
S-au aplicat prevederile art.71 şi 64 Cod penal, s-a menţinut starea de arest a inculpaţilor şi s-a computat detenţia preventivă la zi.
În latura civilă, inculpaţii au fost obligaţi la câte 10 milioane lei despăgubiri către partea civilă V.I.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în baza probelor administrate, următoarea situaţie de fapt:
În seara zilei de 6 februarie 2002, pe la orele 19,00, inculpaţii B.S.L. şi P.G. se aflau în barul SC “A.C.” şi consumau băuturi alcoolice, În bar a intrat şi V.C. – o femeie în vârstă de 33 ani, necăsătorită şi fiind cunoscută ca având un comportament necorespunzător. Aceasta a comandat la bar 100 ml. vodcă, pe care a consumat-o, după care a mai servit încă 300 ml. vodcă şi lichior, comandate de martorul T.G.. Văzând că femeia s-a îmbătat, barmanul le-a cerut celor de faţă să o scoată afară. Cu ajutorul martorului T.G. şi a inculpaţilor B.S.L. şi P.G., femeia a fost scoasă afară şi cu toate că martorul le-a atras atenţia să o ducă acasă şi să nu abuzeze de ea, inculpaţii au luat-o în sens contrar, au ieşit pe câmp, au dezbrăcat-o de haine şi au întreţinut relaţii sexuale, deşi victima se afla în stare de inconştienţă.
De faţă s-a aflat şi minorul T.C. şi inculpaţii i-au solicitat să întreţină şi el raporturi sexuale cu victima, acesta a refuzat, a plecat acasă şi a povestit fratelui său T.M. cele ce văzuse.Acesta a plecat în zona în care se aflau ceilalţi inculpaţi şi victima, au târât-o lângă o căpiţă de fân şi o glugă de coceni şi a întreţinut şi el raport sexual, deşi aceasta se afla încă inconştientă.
În cele din urmă inculpaţii au lăsat victima dezbrăcată, pe zăpadă şi au plecat acasă, iar a doua zi dimineaţă a fost găsită decedată.
S-a reţinut că moartea victimei a fost violentă şi s-a datorat hipotermiei consecutivă expunerii prelungite la frig, în timpul şi după ce a fost supusă unor raporturi sexuale multiple, victima aflându-se şi în stare de intoxicaţie etilică acută, cu o îmbibaţie de 2,50 gr.%0 alcool în sânge.
Potrivit raportului de necropsie, întocmit de medicul legist, leziunile de pe corp s-au datorat expunerii prelungite la frig şi contactului corpului victimei cu suprafeţele denivelate şi îngheţate, dar şi prin lovire cu corpuri dure. S-au mai constatat şi raporturi anale practicate de inculpaţii B.S.L. şi P.G.
În latura civilă, s-a reţinut că tatăl victimei – partea civilă V.I. s-a constituit parte civilă cu suma de 30.000.000 lei.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău şi inculpaţii, criticând-o ca fiind nelegală şi netemeinică, nulităţi prevăzute de art.378 Cod procedură penală.
Parchetul a criticat hotărârea pentru nelegalitate, deoarece încadrarea juridică a faptelor în art.197 alin.1 şi 3 Cod penal este greşită, întrucât au participat mai multe persoane împreună la săvârşirea infracţiunii de viol, în forma calificată prevăzută de art.197 alin.2 lit.a şi alin.3 Cod penal.
Pedepsele au fost greşit individualizate, ţinând seama de gravitatea deosebită a faptelor comise de inculpaţi în împrejurările reţinute.
S-a mai criticat sentinţa şi pe latura civilă, în sensul că în mod greşit au fost obligaţi inculpaţii fiecare la câte 10.000.000 lei despăgubiri către tatăl victimei – partea civilă V.I., reprezentând cheltuieli de înmormântare, deşi trebuiau obligaţi în solidar la plata sumei integrale.
În apelul lor, inculpaţii au cerut reducerea pedepselor, pe care le consideră prea mari, ţinând seama că sunt elemente tinere şi uşor reeducabile.
Curtea, examinând sentinţa apelată, în raport cu situaţia de fapt reţinută pe baza probelor administrate, în raport cu criticile formulate, precum şi din oficiu, sub toate aspectele, conform art.371 alin.2 şi 378 Cod procedură penală, a considerat fondat numai apelul parchetului şi nefondate apelurile inculpaţilor, aşa cum se va arăta în continuare.
Curtea de Apel Ploieşti, prin decizia nr.399 din 11 septembrie 2002 a admis apelul declarat de Parchet, a descontopit pedepsele aplicate inculpaţilor B.S.L. şi P.G.
În baza art.334 Cod procedură penală a schimbat încadrarea juridică din infracţiunea prevăzută de art.197 alin.1 şi 3 Cod penal în infracţiunea prevăzută de art.197 alin.2 lit.a şi alin.3 din Codul penal şi i-a condamnat pe inculpaţii B.S.L., P.G. şi T.M. la câte 20 ani închisoare şi câte 6 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a,b şi e din Codul penal.
Recontopind pedepsele pentru inculpaţii B.S.L. şi P.G., a stabilit că fiecare urmează să execute pedeapsa cea mai grea de câte 20 ani închisoare şi câte 6 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a,b,e din Codul penal.
Inculpaţii au fost obligaţi solidar la plata despăgubirilor civile în sumă de 30.000.000 lei către partea civilă V.I.
Apelurile declarate de inculpaţi au fost respinse ca nefondate. A reţinut instanţa de apel că situaţia de fapt a fost reţinută corect de prima instanţă, deci încadrarea juridică dată faptelor săvârşite de inculpaţi este greşită. Se impune schimbarea juridică în infracţiunile prevăzute de art.197 alin.2 lit.a şi alin.3 din Codul penal şi aplicarea unor pedepse mai severe faţă de pericolul sporit al faptelor, modalitatea de săvârşire a acesteia, inculpaţii dând dovadă de o cruzime deosebită.
Inculpaţii trebuiau obligaţi în solidar la plata despăgubirilor civile.
Apelurile declarate de inculpaţi au fost apreciate ca nefondate.
Împotriva acestei decizii penale cei 3 inculpaţi au declarat recurs solicitând reducerea pedepselor.
Recursurile declarate de inculpaţi nu sunt fondate.
Pericolul social sporit al faptelor comise de către inculpaţi, împrejurările şi modalitatea comiterii acestora, rezultatul produs – moartea victimei – justifică pe deplin tratamentul sancţionator aplicat.
În conformitate cu art.38515 pct.1 lit.b din Codul de procedură penală, urmează a respinge ca nefondat recursurile declarate de inculpaţi.
Se va deduce pentru fiecare, arestarea preventivă de la 7 ianuarie 2002 la zi.
Recurenţii vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii B.S.L., P.G. şi T.M., împotriva deciziei penale nr.399 din 11 septembrie 2002 a Curţii de Apel Ploieşti.
Deduce din pedeapsă, pentru fiecare dintre inculpaţi, perioada executată în arest preventiv de la 7 ianuarie 2002 la 21 ianuarie 2003.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 1.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300.000 lei reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 255/2002. Penal | CSJ. Decizia nr. 297/2002. Penal → |
|---|
