CSJ. Decizia nr. 228/2002. Penal
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA SUPREMA DE JUSTITIE
SECTIA PENALA
Decizia nr.228 Dosar nr.1753/2002
Sedinţa publică din 17 ianuarie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul M.C. împotriva deciziei penale nr.155 din 8 aprilie 2002 a Curţii de Apel Timişoara.
S-a prezentat recurentul inculpat, asistat de av.C.S.R., apărător ales.
A lipsit intimata parte vătămată Direcţia Generală a Penitenciarelor.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Apărătorul inculpatului a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor, schimbarea încadrării juridice a infracţiunii de tâlhărie, în infracţiunile de furt calificat şi loviri sau alte violenţe, aplicarea unei pedepse sub limita minimă prevăzută de textul de lege incriminator pentru prima faptă, prin reţinerea în favoarea inculpatului a circumstanţelor atenuante prevăzută de art.74,76 din Codul penal şi a dispoziţiilor art.81 din Codul penal, încetarea procesului penal, în temeiul art.11 pct.2 lit.b,raportat la art.10 lit.f din Codul de procedură penală, pentru cea de a doua infracţiune.
Procurorul a pus concluzii de respingere ca nefondat a recursului.
Inculpatul, în ultimul cuvânt, a arătat că este de acord cu susţinerile apărătorului său.
CURTEA,
Prin sentinţa penală nr.5 din 10 ianuarie 2002 Tribunalul Arad a dispus condamnarea inculpatului M.C. la 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art.211 alin.2 lit.a,d din Codul penal.
S-a făcut aplicarea art.71,64 din Codul penal.
În baza art.88 din Codul penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată, durata reţinerii şi arestării preventive de la 13 octombrie 2001 la 14 octombrie 2001.
S-a constatat reparat în natură prejudiciul cauzat părţii vătămate Direcţia Generală a Penitenciarelor.
A fost confiscat de la inculpat, spre distrugere, un spray paralizant.
În baza art.191 din Codul de procedură penală, a fost obligat inculpatul să plătească statului, suma de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare şi a dispus plata din fondurile Ministerului Justiţiei a sumei de 300.000 lei, către Baroul de Avocaţi Arad, onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu .
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut în fapt următoarele:
În noaptea de 12/13 octombrie 2001, inculpatul împreună cu alte persoane s-au deplasat cu căruţa în zona din apropierea Penitenciarului Arad, pentru a tăia iarbă pentru cai.
La un moment dat aceştia au ajuns în tarlaua cu varză a penitenciarului, unde inculpatul şi martorul M.P., au coborât şi au luat 8, respective 12 căpăţâni de varză, după care şi-au continuat drumul.
După o perioadă de timp au fost întâmpinaţi de paznicii P.A. şi G.C. deţinuţi ai penitenciarului, care i-au acuzat de furt şi i-au invitat la penitenciar.
Inculpatul a încercat să le explice celor doi paznici că s-au rătăcit, iar aceştia le-au indicat direcţia de mers pentru a ieşi din zonă, dar cu toate acestea, inculpatul a refuzat şi s-a repezit asupra paznicului P.A. deposedându-l de bâtă şi în momentul în care inculpatul a vrut să-l lovească cu bâta pe paznic, a intervenit M.P., care i-a luat bâta din mână şi a aruncat-o; încercând să-şi caute bâta, paznicul a fost lovit în mod repetat şi împroşcat cu un şpray paralizant, rămânând căzut la pământ.
Între timp, celălalt paznic a plecat după ajutoare şi la scurt timp, inculpatul şi celelate personae au fost imobilizate de gardienii penitenciarelor şi predat organelor de poliţie.
Partea vătămată a suferit leziuni pentru a căror vindicare a necesitat 7 zile îngrijiri medicale.
Prejudiciul în valoare de 150.000 lei a fost reparat în natură, iar partea vătămată Direcţia Generală a Penitenciarelor nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul, solcitând desfiinţarea sentinţei şi rejudecând cauza, să se schimbe încadrarea juridică în furt şi lovire, se vor aplica pedepse orientate spre specimenul special prevăzut de lege şi să se dispună suspendarea condiţionată a executării pedepsei, având în vedere că este un element tânăr, că a recunoscut faptele şi că nu are antecedente penale.
Prin decizia penală nr.155/A din 8 aprilie 2002, Curtea de Apel Timişoara a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul M.C.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul M.C. solicitând admiterea lui, casarea hotărârilor, schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art.211 alin.2 lit.a,d din Codul penal, în infracţiunea de furt calificat .
Pentru infracţiunea de lovire, inculpatul a solicitat să se dispună încetarea procesului pe rol, în baza art.11 pct.2 lit.b, raportat la art.10 lit.f din Codul de procedură penală, iar pentru infracţiunea de furt, a solicitat aplicarea unei pedepse situată sub limita minimă prevăzută de textul de lege incriminator, prin reţinerea de circumstanţe atenunate, prevăzută de art.74,76 din Codul penal şi suspendarea condiţionată a executării acesteia conform art.81 din Codul penal.
Recursul declarat este fondat, pentru considerentele ce urmează:
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată că atât prima instanţă cât şi instanţa de apel au reţinut o situaţie de fapt neconformă cu realitatea, printr-o interpretare eronată a materialului probator administrat în cauză şi în consecinţă, au dat o încadrare greşită faptei comisă de inculpatul M.C.
Astfel, potrivit art.211 din Codul penal, infracţiunea de tâlhărie este o infracţiune complexă şi constă în furtul săvârşit prin întrebuinţarea de violenţe sau ameninţări prin punerea victimei în stare de inconştienţă sau neputinţă de a se apăra, precum şi furtul urmat de întrebuinţarea unor astfel de mijloace pentru păstrarea bunului furat sau pentru înlăturarea primelor infracţiuni, ori pentru ca făptuitorul să-şi asigure scăparea.
Revenind la cauză, se constată că din declaraţiile martorilor M.P., M.M. şi inculpaului, rezultă că aceştia, în seara zilei de 12/13 octombrie 2001 s-au întâlnit pe câmp cu două personae, despre care nu cunoşteau că sunt paznici şi pe care le-a întrebat care este traseul pe care trebuie să-l urmeze pentru a ieşi din câmp spre şosea, deoarece era întuneric şi se rătăciseră.
Partea vătămată P.A. confirmă faptul că inculpatul şi persoanele care îl însoţeau nu cunoşteau că era paznic, deoarece nu purta uniformă, aceştia întrebându-l care este drumul spre şosea, deoarece era întuneric şi se rătăciseră.
Din declaraţiile aceloraşi martori rezultă că între partea vătămată P.A., inculpat şi martorul M.P. s-a declanşat un conflict deoarece aceştia din urmă au refuzat să urmeze traseul indicat de paznic pentru a ieşi din zona câmpului cultivat cu varză.
Din procesul verbal de sesizare încheiat de poliţiştii din cadrul Poliţiei Municipiului Arad (fila 4, dos.urm.pen.) rezultă că, varza sustrasă de pe câmp a fost găsită în căruţa inculpatului şi a martorului Muszunye Petru ulterior stingerii conflictului dintre paznic şi inculpat.
Aşadar, inculpatul nu i-a aplicat lovituri paznicului în scopul de a păstra varza furată, astfel că fapta comisă nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie, cum în mod greşit au apreciat instanţele.
Din concluziile raportului medico-legal efectuat de Serviciul Judeţean de Medicină (fila 14 dos.de urm.pen.) rezultă că partea vătămată P.A. a suferit leziuni traumatice ce pot data din 12 octombrie 2001, pentru a căror vindicare au necesitat 7 zile de îmgrijiri medicale.
Aşadar, faptele comise de inculpat întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prevăzute de art.180 alin.2 din Codul penal şi furt calificat, prevăzută de art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.g din Codul penal.
Cum potrivit art.279 din Codul de procedură penală pentru infracţiunea de lovire sau alte violenţe, prevăzută de art.180 alin.2 din Codul penal, punerea în mişcare a acţiunii penale se face numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, urmează ca în temeiul art.11 pct.2 lit.a, raportat la art.10 lit.f din Codul de procedură penală, să se dispună încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului pentru infracţiunea de lovire sau alte violenţe, prevăzută de art.180 alin.2 din Codul penal, pentru lipsa plângerii prealabile a părţii vătămate.
La individualizarea pedepsei ce urmează să fie aplicată inculpatului urmează să aibă în vedere criteriile prevăzute de art.72 din Codul penal, pericolul social al faptei comise, modalitatea şi împrejurările comiterii ei, datele ce caracterizează persoana inculpatului, care a avut o atitudine sinceră pe parcursul desfăşurării procesului penal, nu are antecedente penale, urmând să se reţină în favoarea acestuia circumstanţe atenuante, prevăzute de art.74, 76 din Codul penal.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.38515 pct.2 lit.d din Codul de procedură penală, urmează ca recursul declarat de inculpatul M.C. să fie admis.
Se va casa decizia atacată şi hotărârea primei instanţe cu privire la încadrarea juridică a faptei şi pedeapsa aplicată.
Conform art.334 din Codul de procedură penală se va schimba încadrarea juridică a faptei din infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art.211 alin.2 lit.a şi d din Codul de procedură penală în infracţiunile de furt calificat, prevăzută de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.g din Codul penal şi lovire sau alte violenţe prevăzută de art.180 alin.2 din Codul penal.
În baza art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.g din Codul penal, cu aplicarea art.74,76 din Codul penal, urmează ca inculpatul să fie condamnat la 1 an închisoare.
Se apreciază că în cauză există suficiente temeiuri că scopul preventiv şi educativ al pedepsei astfel cum este prevăzut de art.52 din Codul penal, poate fi realizat şi fără ca inculpatul să execute pedeapsa aplicată, urmând să se dispună suspendarea condiţionată a executării acesteia, în temeiul art.81-82 din Codul penal.
Se va face aplicarea art.359 din Codul de procedură penală.
Se va constata că inculpatul a fost arestat preventiv 24 ore, în perioada 13 octombrie 2001 –14 octombrie 2001.
În baza art.11 pct.2 lit.b din Codul de procedură penală, raportat la art.10 lit.f din Codul de procedură penală, se va dispune încetarea procesului penal pornit împotriva aceluiaşi inculpat pentru infracţiunea de lovire sau alte violenţe prevăzute de art.180 alin.2 din Codul penal, pentru lipsa plângerii prealabile a persoanei vătămate.
Se vor menţine celelate dispoziţii ale hotărârii primei instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpatul M.C. împotriva deciziei penale nr.155 din 8 aprilie 2002 a Curţii de Apel Timişoara.
Casează decizia atacată şi sentinţa penală nr.5 din 10 ianuarie 2002 a Tribunalului Arad, cu privire la încadrarea juridică dată faptei şi pedeapsa aplicată.
Conform art.334 din Codul de procedură penală schimbă încadrarea
juridică a faptei din infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art.211 alin.2 lit.a şi d din Codul penal, în infracţiunile de furt calificat, prevăzută de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.g din Codul penal şi lovire sau alte violenţe, prevăzută de art.180 alin.2 din Codul penal.
In baza art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.g din Codul penal, cu aplicarea art.74, 76 din Codul penal, condamnă pe inculpatul M.C. la 1 an închisoare.
Conform art.81-82 din Codul penal, dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 1 an închisoare, pe durata unui termen de încercare de 3 ani.
Face aplicarea dispoziţiilor art.359 din Codul de procedură penală.
Constată că inculpatul a fost arestat preventiv 24 ore, în perioada 13 octombrie 2001 – 14 octombrie 2001.
In baza art.11 pct.2 lit.b din Codul de procedură penală raportat la art.10 lit.f din Codul de procedură penală, încetează procesul penal pornit împotriva aceluiaşi inculpat, pentru infracţiunea de lovire sau alte violenţe prevăzută de art.180 alin.2 din Codul penal, pentru lipsa plângerii prealabile a persoanei vătămate.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale sus-menţionate.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 139/2002. Penal | CSJ. Decizia nr. 255/2002. Penal → |
|---|
