CSJ. Decizia nr. 272/2002. Penal. întreruperea executarii pedepsei. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.272
Dosar nr.4634/2002
Şedinţa publică din 21 ianuarie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de condamnatul R.N. împotriva deciziei penale nr.628 din 10 octombrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
S-a prezentat recurentul condamnat, aflat în stare de detenţie, asistat de avocat C.G.N., apărător desemnat din oficiu.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Magistratul asistent a prezentat referatul asupra cauzei, după care, nemaifiind alte cereri,
s-a constatat dosarul în stare de judecată şi s-a acordat cuvântul în fond.
Apărătorul condamnatului a solicitat admiterea recursului declarat, casarea hotărârilor atacate şi trimiterea dosarului la tribunal pentru a se dispune întocmirea anchetei sociale la domiciliul inculpatului şi nu al părinţilor acestuia.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului, ca nefondat.
Condamnatul a lăsat soluţionarea cauzei la aprecierea instanţei.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr.691/01.08.2002, Tribunalul Bucureşti, Secţia I penală, a respins ca nefondată cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul R.N.Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că petiţionarul se află în executarea unei pedepse de 6 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr.481/2000 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr.1241/2001 a Curţii Supreme de Justiţie şi că a solicitat întreruperea executării pedepsei pe motive familiale.
Din referatul de anchetă socială a rezultat că petentul are o familie numeroasă care realizează un venit de 4.650.000 lei şi care locuieşte într-o locuinţă moştenită de părinţii săi, situaţie în care tribunalul a apreciat că, în speţă, nu sunt întrunite cerinţele prevăzute de lege pentru a se putea dispune întreruperea executării pedepsei.
Apelul condamnatului împotriva sentinţei sus-menţionate, a fost respins de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr.628 din 10 octombrie 2002, motivându-se în esenţă că, în speţă nu sunt îndeplinite dispoziţiile prevăzute de art.453 lit.c raportat la art.455 Cod procedură penală, referitoare la acele împrejurări speciale care ar avea consecinţe grave pentru condamnat sau familia sa, dacă nu s-ar dispune întreruperea executării pedepsei.
Împotriva acestei decizii ca şi a hotărârii primei instanţe, în termen legal, a declarat recurs condamnatul, care în cererea scrisă a solicitat admiterea recursului şi întreruperea executării pedepsei pentru motivele referitoare la situaţia familială, respectiv, stabilirea paternităţii fiului său şi efectuarea reparaţiilor urgente şi necesare ce se impune a se efectua la locuinţa familiei sale.
Oral, în ultimul cuvânt acordat, recurentul a lăsat soluţionarea cauzei la aprecierea instanţei.
Apărătorul său a cerut casarea deciziei atacate şi trimiterea dosarului primei instanţe în vederea refacerii anchetei sociale, în sensul că aceasta a fost întocmită la locuinţa părinţilor condamnatului şi nu la locuinţa sa.
Recursul declarat este nefondat.
Examinând actele şi lucrările existente la dosarul cauzei în raport de criticile formulate şi dispoziţiile legale Curtea Supremă de Justiţie constată următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art.453 lit.c raportat la art.455 Cod procedură penală, executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă când din cauza unor împrejurări speciale executarea imediată a pedepsei ar avea consecinţe grave pentru condamnat, familie sau unitatea la care lucrează.
Din raportarea acestor prevederi legale la speţa concretă, se reţine că, motivele invocate de recurentul condamnat nu constituie acele împrejurări speciale care să impună întreruperea executării pedepsei, întrucât situaţia în care se găseşte familia sa, este de durată, anterioară condamnării sale, nefiind posibil de ameliorat pe o perioadă de maximum 3 luni cât ar fi posibilă întreruperea executării pedepsei, în situaţia în care cererea ar fi admisibilă.
Totodată, condamnatul nici nu a făcut dovada cum anume ar putea să găsească resursele financiare necesare reparaţiei locuinţei.
Pe de altă parte, potrivit referatului de anchetă socială existent la fila 14 dosar primă instanţă, rezultă că ancheta socială a fost întocmită, în mod corect acolo unde locuieşte efectiv familia condamnatului (atât mama şi tatăl său cât şi concubina şi fiul acestuia), respectiv la adresa din str.Viitorului nr.133, sector 2, iar nu la imobilul din str.Măcelari nr.20 sector 2, unde deşi au locuit cu forme legale au fost evacuaţi de proprietar.
Cum, motivele invocate nu se încadrează nici în prevederile art.3859 Cod procedură penală şi examinându-se şi din oficiu cauza, în raport cu dispoziţiile art.3859 alin.3 Cod procedură penală, neconstatându-se existenţa vreunui caz de casare, recursul declarat urmează a fi respins ca atare, cu obligarea condamnatului la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art.192 alin.2 din Codul de procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul R.N., împotriva deciziei penale nr.628 din 10 octombrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul condamnat la plata sumei de 650.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150.000 lei reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 525/2002. Penal. Contestatie la executare.... | CSJ. Decizia nr. 966/2002. Penal → |
|---|
