CSJ. Decizia nr. 966/2002. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.966
DOSAR NR.3021/2002
Şedinţa publică din 26 februarie 200.
S-au luat în examinare recursuriledeclarate de inculpatul O.C. şi partea civilă I.E. împotriva deciziei penale nr.337 din 18 iunie 2002a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia I penală.
S-a prezentat recurentul inculpat O.C., în stare de arest, asistat de U.D., apărător ales şi recurenta parte civilă I.E., asistată de avocat Ş.I.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Apărătorul părţii civile a dezvoltat oral motivele scrise, depuse la dosar, solicitând admiterea recursului şi majorarea despăgubirilor în sensul menţionat în notele scrise.
Apărătorul inculpatuluis-a referit la motivele sale scrise, conchizând că inculpatul a reacţionat în legitimă apărare în forma prevăzută de art.44 alin.3 din Codul penal şi că, oricum, pedeapsa aplicată este prea mare, injust individualizată. Cu privire la recursul părţii civile, a pus concluzii de respingere, ca nefondat.
Apărătorul părţii civile a solicitat respingerea recursului declarat de inculpat.
Procurorul a pus concluzii de admitere a recursului declarat de partea civilă, deoarece inculpatul a achiesat la plata despăgubirilor solicitate de aceasta. Referitor la recursul declarat de inculpat, a pus concluzii de respingere, ca nefondat, susţinând că nu se poate reţine legitima apărare, deoarece nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art.44 alin.2 din Codul penal, cu privire la caracterul atacului, iar pedeapsa a apreciat-o ca bine individualizată.
Inculpatul, personal, a solicitat admiterea recursului, susţinând că a fost atacat de către victimă, pe drum şi că pedeapsa aplicată este prea mare.
CURTEA
Asupra recursurilor de faţă;
Din actele dosarului, constată următoarele :
Tribunalul Giurgiu, prin sentinţa penală nr.12 din 4 februarie 2002, îl condamnă pe inculpatul O.C. la 5 ani de închisoare şi 3 ani interzicerea unor drepturi, pentru infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art.174 şi art.175 lit.i, cu aplicarea art.73 lit.b, art.76 şi art.71 din Codul penal.
Inculpatul este menţinut în stare de arest, iar din durata pedepsei i se deduce detenţia preventivă, de la 10 ianuarie 2001 până la zi.
De asemenea, inculpatul este obligat să plătească:
- 75 milioane de lei, cheltuieli de înmormântare a victimei;
- 50 milioane de lei, daune morale;
- 750.000 lei, contribuţie lunară, pentru copilul victimei, până la majoratul acestuia;
- 47.834.737 lei, Spitalului Clinic de Urgenţă Bucureşti, pentru îngrijirea victimei;
- 4 milioane lei, cheltuieli judiciare statului.
Pentru a hotărâ astfel, instanţa reţine, în esenţă, că, în ziua de 21 noiembrie 2000, inculpatul şi victima, C.I. (53 ani) s-au aflat într-un restaurant. Inculpatul a răsturnat o masă, cu vase, ale nurorii victimei – carei-a reproşat această comportare. Victima l-a lovit, cu un furtun, inculpatul i-a aplicat victimei mai multe lovituri de cuţitîn zona toracelui. La 30 noiembrie 2000, victima a decedat, datorită plăgii înjunghiate toracice.
Parchetul, inculpatul şi partea civilă, I.E., declară apel.
Parchetul cere majorarea pedepsei aplicate inculpatului, iar inculpatul cere reducerea acesteia.
Partea civilă cere majorarea cuantumului daunelor.
Curtea de Apel Bucureşti – secţia I-a penală-, prin Decizia nr.337 din 18 iunie 2002, admite apelul, parchetului, desfiinţează în parte sentinţa şi majorează, la 10 aniînchisoare şi 5 ani interzicerea unor drepturi, pedeapsa aplicată inculpatului.
Instanţa de apel îl obligă pe inculpat, la tratament medical, conform art.113 din Codul penal.
Apelurile declarate de partea civilă şi de inculpat sunt respinse, ca nefondate.
Instanţa de apel motivează că inculpatul a folosit un cuţit de bucătărie- pe care l-a arătat, ostentativ, încă de la începutul altercaţiei cu victima-pe care a lovit-o cu o violenţă deosebită.
Partea civilă şi inculpatul declară recurs.
Inculpatul susţine că i s-a aplicat o pedeapsăexcesivă.
Partea civilă susţine că nu i s-au acordat toate despăgubirile, cerute şi cuvenite.
Recursurile sunt întemeiate.
Pedeapsa, de 10 ani de închisoare şi 5 ani interzicerea unor drepturi, aplicată, în apel, inculpatului, apare ca exagerată, dacăseareînvedere că, aşa cum atestă expertiza medico – legală psihiatrică, datorită bolilor de care suferă, făptuitorul are discernământul diminuat (filele 34 – 39 dosar urmărire penală).
În consecinţă, instanţa de recurs apreciază că pedeapsa de 7 ani închisoare şi 3 ani interzicerea unor drepturi corespunde gradului de pericol social al făptuitorului şi al faptei săvârşite de acesta.
Pe de altă parte, instanţa de recurs constată că, în faţa instanţei de judecată (p.88), inculpatul a declarat că este de acord să plătească suma de 100 de milioane de lei cheltuieli de înmormântare a victimei şi câte un milion de lei, lunar, pentru întreţinerea copilului acesteia.
În fine, partea civilă a cerut să i se plătească 200 de milioane de lei daune morale, iar primele două instanţe au apreciat că cererea se justifică pentru suma de 50 de milioane.
Instanţa de recurs constată că cererea de plată a daunelor, morale se justifică pentru suma de 75 milioane de lei, având în vedere celelalte daune, acordate şi împrejurarea că, culpa victimei, la conflictul părţilor a fost, procentual, mai mică de jumătate.
Aşa fiind, în baza art.38515 pct.2 lit.d din Codul de procedură penală, recursurile vor fi admise, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de inculpatul O.C. şi de partea civilă I.E. împotriva deciziei penale nr.337 din 18 iunie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia I penală.
Casează Decizia atacată, precum şi sentinţa penală nr.12 din 4 februarie 2002 a Tribunalului Giurgiu cu privire la:
a) cuantumul pedepsei aplicate pentru infracţiunea de omor calificat prevăzută de art.174 – 175 lit.i, cu aplicarea art.73 şi art.76 alin.2 din Codul penal, pe care o stabileşte la 7 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a şi b din Codul penal.
b) cuantumul despăgubirilor, pe care le stabileşte la: 100.000.000 leipentru daune materiale, la 75.000.000 lei pentru daune morale şi la câte 1.000.000 lei lunar prestaţie periodică pentru minorul I.I.P., de la 30 noiembrie 2000 până la majoratul acestuia – 2 martie 2004.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor arătate.
Deduce din durata pedepsei, timpularestării preventivede la 10 ianuarie 2001 până la26 februarie 2003.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 26 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 272/2002. Penal. întreruperea executarii... | CSJ. Decizia nr. 91/2002. Penal. Recurs la încheiere. Recurs → |
|---|
