CSJ. Decizia nr. 473/2002. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 473DOSAR NR. 1893/2002
Şedinţa publică din 31 ianuarie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul P.M. împotriva deciziei penale nr.162 din 15 aprilie 2002 a Curţii de Apel Craiova.
S-a prezentat recurentul inculpat, aflat în stare de arest, asistat de avocat I.G., apărător ales.
Au lipsit : intimata parte vătămată P.F. care a decedat şi intimata parte civilă Spitalul Clinic de Urgenţă „Dr.Bagdasar” Bucureşti.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Apărătorul inculpatului a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor şi în principal, schimbarea încadrării juridice a faptei, în infracţiunea de lovituri cauzatoare de moarte, prevăzută de art.183 din Codul penal şi aplicarea unei pedepse în limitele prevăzute de acest text de lege incriminator.
În subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei aplicate, prin reţinerea în favoarea inculpatului a circumstanţei atenuante a stării de provocare, prevăzută de art.73 lit.b din Codul penal.
Procurorul a pus concluzii de respingere, ca nefondat a recursului.
Inculpatul, în ultimul cuvânt, a arătat că este de acord cu susţinerile apărătorului său.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin sentinţa penală nr.14 din 22 ianuarie 2002, Tribunalul Olt a condamnat pe inculpatul P.M. la 17 ani închisoare şi 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a şi b din Codul penal, pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prevăzută de art.174, 175 lit.c din Codul penal.
În baza art.350 din Codul de procedură penală, a menţinut starea de arest a inculpatului şi conform art.88 din Codul penal, a dedus detenţia preventivă de la 3 septembrie 2001, la zi.
Potrivit art.118 lit.b din Codul penal, a dispus confiscarea corpului delict (un ciomag).
A luat act că partea vătămată P.F. nu s-a constituit parte civilă.
A obligat pe inculpat să plătească suma de 32.400.865 lei despăgubiri reprezentând cheltuieli de spitalizare a victimei cu dobânzile legale, către partea civilă Spitalul Clinic de Urgenţă „Dr.Bagdasar-Arseni” Bucureşti.
A luat act că partea civilă Spitalul Corabia nu s-a constituit parte civilă.
A obligat pe inculpat să plătească statului, suma de 3.500.000 lei cheltuieli judiciare.
S-a reţinut, în esenţă, că, în ziua de 9 decembrie 2000, victima P.V., din cauză că nu găsise mai repede un fierăstrău, a început să adreseze injurii şi expresii jignitoare fiului său P.M. care locuia într-un imobil alăturat, separat printr-un gard, precum şi familiei sale.
În această situaţie, inculpatul a cerut tatălui său să se liniştească şi întrucât nu înceta injuriile, a intrat în curtea tatălui său şi văzând la acesta un cuţit ce-l purta sub pulovăr, a luat din apropiere un ciomag şi a aplicat acestuia o lovitură în zona urechii drepte, după care a mers la locuinţa sa şi apoi la postul de poliţie, relatând cazul.
Victima, a cărei stare se agrava, a fost transportată întâi la dispensarul medical local, apoi la Spitalul Corabia şi de acolo la Spitalul de Urgenţă Prof. „Dr. Bagdasar-Arseni” Bucureşti, unde a decedat în ziua de 16 aprilie 2001.
Potrivit concluziilor Raportului medico-legal de autopsie, aprobate de Comisia de avizare şi control, moartea victimei P.V. a fost violentă, ea datorându-se contuziei şi dilacerării cerebrale consecutive unui traumatism cranio-cerebral cu fractură de boltă, complimentat cu bronho-pneumonie.
Apelul declarat de inculpat prin care a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei în infracţiunea prevăzută de art.183 din Codul penal, efectuarea unei expertize psihiatrice şi în subsidiar aplicarea art.73 din Codul penal, a fost respins, ca nefondat, de către Curtea de Apel Craiova prin Decizia penală nr.162 din 15 aprilie 2002.
Inculpatul a declarat recurs reiterând motivele formulate în apel.
Critica cu privire la încadrarea juridică a faptei este nefondată.
Prima instanţă şi cea de apel au reţinut corect infracţiunea de omor calificat, asupra tatălui, intenţia delictuoasă specifică acestei infracţiuni, fiind corect reţinută din modul în care a procedat inculpatul.
Astfel, aplicând victimei o puternică lovitură cu un ciomag asupra capului, provocând grave leziuni (contuzie şi dilacerare cerebrală, precum şi fractură de boltă craniană) care au dus la deces, inculpatul chiar dacă nu a dorit aceasta, l-a acceptat conştient.
Înceeacepriveşte cererea pentru efectuarea unei expertize psihiatrice, aceasta nu este obligatorie pentru infracţiunea respectivă şi nici nu există indicii care să determine suspiciuni asupra responsabilităţii inculpatului.
Totodată, se constată că incidentul dintre inculpat şi tatăl său, nu a fost de acea intensitate, încât să provoace inculpatului o puternică tulburare sau emoţie, care să justifice reacţia descrisă, încât corect nu s-a făcut aplicarea art.73 lit.b din Codul penal.
Neconstatându-se nici motive care se iau în considerare din oficiu, recursul este nefondat, urmând a se respinge ca atare, în baza art.38515 pct.1 lit.b din Codul de procedură penală şi a-l obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Totodată, urmează a deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive de la 3 septembrie 2001, la data prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.M. împotriva deciziei penale nr.162 din 15 aprilie 2002 a Curţii de Apel Craiova.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 3 septembrie 2001 la 31 ianuarie 2003.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 31 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 416/2002. Penal | CSJ. Decizia nr. 474/2002. Penal → |
|---|
