CSJ. Decizia nr. 475/2002. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.475
Dosar nr.2581/2002
Şedinţa publică din 31 ianuarie2003
S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul G.M. împotriva deciziei penale nr.95/Ap din 29 mai 2002 a Curţii de Apel Braşov.
S-a prezentat recurentul inculpat, aflat în stare de arest, asistat de avocat F.F., apărător ales.
A lipsit intimata parte civilă D.A.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Pentru traducerea dezbaterilor s-a prezentat interpretul de limbă maghiară S.I.
Apărătorul inculpatului a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor şi în principal, prin aplicarea art.44 din Codul penal să se dispună achitarea în temeiul art.11 pct.2 lit.b, raportat la art.10 lit.e din Codul de procedură penală, deoarece din examinarea probelor administrate în cauză rezultă că acesta a comis fapta reţinută în sarcina sa, în stare de legitimă apărare.
În subsidiar, acelaşi apărător a cerut reducerea pedepsei aplicate inculpatului, ca efect al reţinerii în favoarea sa a circumstanţei atenuante a stării de provocare, prevăzută de art.73 lit.b din Codul penal şi a celor prevăzute de art.74, 76 din Codul penal.
Procurorul a pus concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului.
Nu se dovedesc nici împrejurările prevăzute de art.73 lit.b şi nici ale art.44 Cod penal.
Inculpatul, în ultimul cuvânt, a arătat că este de acord cu susţinerile apărătorului său şi de aceea cere să fie achitat sau să i se reducă pedeapsa.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr.4/11.II.2002 Tribunalul Covasna a condamnat pe inculpatul G.M. la 13 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a şi b Cod penal, în baza art.174 cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal.
În baza art.83 Cod penal, s-a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată aceluiaşi inculpat prin sentinţa penală nr.36/6.II.2001 a Judecătoriei Tg.Secuiesc şi în final inculpatul execută 15 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a şi b Cod penal.
S-a dedus arestarea preventivă de la 18 septembrie 2001 la zi şis-a menţinut starea de arest.
S-a făcut aplicarea art.118 lit.b Cod penal prin confiscarea briceagului – corp delict.
În fapt, prima instanţă a reţinut că, între victimă şi inculpat, existau relaţii de duşmănie mai vechi, în urma unui conflict în care victima îl înjunghiase pe inculpat.
Starea conflictuală nu s-a atenuat şi în data de 15.09.2001 în timp ce se afla în blocul în care locuia victima inculpatul s-a întâlnit cu aceasta la palierul de la nivelul etajului III. Scara blocului nu era luminată însă cei doi s-au recunoscut şi inculpatul a scos un briceag cu o lamă de circa 8 cm.lungime cu care a aplicat victimei mai multe lovituri în obrazul stâng, umărul stâng şi spate. Victima a încercat să scape în fugă pe scară dar inculpatul a urmărit-o şi i-a mai aplicat lovituri cu briceagul în zona gâtului. La palierul etajului II victima a căzut iar inculpatul a fugit. Victima a decedat în urma leziunilor suferite.
Împotriva sentinţei au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna şi inculpatul.
Parchetul a solicitat majorarea pedepsei aplicate dată fiind periculozitatea socială deosebită pe care o prezintă inculpatul, iar acesta a cerut instanţei să i se reducă cuantumul pedepsei.
Curtea de Apel Braşov, prin Decizia penală nr.95/Ap din 29.V.2002 a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna împotriva sentinţei penale nr.4/2002 a Tribunalului Covasna pe care o desfiinţează în parte şi rejudecând:
Majorează pedeapsa principală de la 13 ani la 15 ani închisoare şi menţine pedeapsa complementară.
Menţine aplicarea art.83 Cod penal şi revocă suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani închisoare şi pe care o adaugă la pedeapsa de 15 ani, aşa încât în final inculpatul G.M. execută 17 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a şi b Cod penal.
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpat împotriva aceleeaşi sentinţe.
Menţine starea de arest a inculpatului recurent şi deduce arestarea preventivă de la 11.II.2001 la zi.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Împotriva acestei decizii, inculpatul nemulţumit, în termenul legal, a declarat recurs, cerând fie a fi achitat pentru că s-a aflat în legitimă apărare fie, să i se recunoască starea de provocareîn care a acţionat şi în acest fel să i se reducă pedeapsa.
Recursul este nefondat.
Curtea, verificând actele şi probele administrate în raport de criticile aduse precum şi din oficiu, constată că situaţia de fapt este în deplină concordanţă cu acestea şi încadrarea juridică este cea legală şi corespunde activităţii infracţionale efectiv duse de inculpat.
Inculpatul recurent se reţine că nu a fost provocat de victimă şi nici nu s-a aflat în legitimă apărare, probatoriul dovedind că el a avut iniţiativa infracţională şi a urmărit prin loviturile de cuţit repetate şi de o intensitate deosebită aplicate în zone vitale, cap şi gât, să ucidă, rezultat letal ce s-a şi produs imediat după agresare şi fuga făptuitorului.
Susţinerile inculpatului din recursul de faţă, în sensul fie, a recunoaşterii scuzei provocării sau a legitimei apărări, în care s-a aflat şi a acţionat asupra victimei, se apreciază ca simple apărări, făcute la limita instrucţiei pe care o are, fiind şi recidivist şi neconfirmate de probatoriu. Se mai observă de fapt că, aceste apărări, sunt ridicate pentru prima dată de inculpat în această fază procesuală a recursului, fără nici un fel de justificare.
Faţă de cele analizate, recursul urmează a fi respins, ca nefondat, potrivit art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală şi menţinută hotărârea atacată ca temeinică şi legală.
Se vor aplica dispoziţiile art.381 şi 192 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.M. împotriva deciziei penale nr. 95/Ap din29 mai 2002 a Curţii de Apel Braşov.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la18 septembrie 2001 la 31 ianuarie 2003.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 31 ianuarie2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 474/2002. Penal | CSJ. Decizia nr. 519/2002. Penal. Art.197 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
