CSJ. Decizia nr. 484/2002. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.484 Dosar nr.4418/2002
Sedinţa publică din 31 ianuarie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul T.I. împotriva deciziei penale nr.575 din 25 septembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia I penală.
S-a prezentat recurentul inculpat aflat în stare de arrest, asistat de av.D.C., apărător desemnat din oficiu.
Au lipsit intimatele părţi vătămate A.M. şi A.V.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Apărătorul inculpatului a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor şi reducerea pedepsei aplicate şi având în vedere circumstanţele reale ale comiterii faptei şi circumstanţele personale ale inculpatului.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului .
Inculpatul în ultimul cuvânt, a arătat că este de accord cu susţinerile apărătorului său.
CURTEA,
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 443 din 7 mai 2002 Tribunalul Bucureşti Secţia a-II-a Penală a dispus, condamnarea, printre alţii,a inculpatului T.I. la 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. 2 lit. a,d,f din Cod penal, cu aplicarea art. 13 din Cod penal.
Acelaşi inculpat a fost condamnat la 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208-209 alin. 1 lit. a,e,i,g din Cod penal, cu aplic. art. 75 lit. a din Cod penal.
În baza art. 33,34 din Cod penal s-a dispus ca inculpatul T.I. să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani şi 6 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71-64 din Codul penal.
În baza art. 88 din Cod penal, s-a dedus prevenţia de la 13 ianuarie 2001 la zi.
În baza art. 350 din Cod procedură penală, s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut în fapt, următoarele : în noaptea de 13 ianuarie 2002 , partea vătămată A.M. a sesizat telefonic organele de poliţie, că autori neidentificaţi au pătruns în domiciliul acesteia, unde sub ameninţări au furat obiecte.
În ziua de 11 ianuarie 2002, în timp ce se deplasau pe str. Petru Maior, inculpaţii au văzut în curtea imobilului cu nr. 48, un cărucior. Cu această ocazie inculpaţii au hotărât de comun acord să revină la adresă, în noaptea de 12/13 ianuarie 2002 şi să sustragă căruciorul pe care intenţionau să-l folosească pentru a căra gunoiul menajer de la diferite persoane şi astfel să obţină bani.
Astfel,în noaptea de 12/13 ianuarie 2002 în jurul orelor 3,30 inculpatul T.I. , împreună cu un alt coinculpat, s-au deplasat în str. Petru Maior nr. 48 şi ajunşi la această adresă în jurul orelor 4,00,au pătruns pe o fereastră care nu avea geamuri în prima cameră a imobilului şi pe o uşă neasigurată au ieşit în curte.
Au mers în partea din spate a curţii, au luat căruciorul şi au venit cu acesta la poartă.Nereuşind să deschidă poarta, deoarece era asigurată cu lacăt, cei doi inculpaţi au hotărât să scoată căruciorul din curte pe acelaşi traseu, pe unde au pătruns.
În timp ce încercau să introducă căruciorul în prima cameră a imobilului , au fost surprinşi de partea vătămată A.M., care se trezise din somn datorită zgomotelor produse de inculpaţi.
Aceasta le-a cerut inculpaţilor să-i lase căruţul şi să plece, însă inculpaţii au început să o înjure şi să o ameninţe. Deoarece partea vătămată insista să nu îi ia căruţul şi începuse să ţipe, coinculpatul S.V.S. , care se afla în interiorul imobilului şi trăgea de căruţ , a luat un reşou vechi şi l-a aruncat către partea vătămată, fără însă a o lovi, lucru pe care ulterior l-a făcut şi inculpatul T.I., aruncând asupra acesteia cu capacul desprins de la acest reşou.
În urma acestei situaţii , numita A.M. s-a speriat şi a intrat în cameră unde prin telefon a anunţat poliţia.
După plecarea părţii vătămate, inculpaţii au reuşit să scoată căruciorul în stradă şi s-au deplasat cu acesta pe str. Petru Maior către B-dul Banu Manta.
Ajungând în gangul blocului situat în B-dul Manta , gang ce face legătura între str. Petru Maior şi B-dul Manta , inculpaţii au văzut lângă tonetele amplasate lângă acest gang , un lanţ. Aceştia şi-au continuat drumul iar când au ajuns în parcarea din faţa Primăriei Sectorului 1 Bucureşti, au hotărât să se întoarcă şi să ia lanţul văzut anterior.În acest sens au ascuns căruciorul între maşinile parcate şi au revenit la toneta de unde au luat lanţul.
Inculpaţii au pus lanţul în cărucior, moment în care inculpatul T.I. a văzut un echipaj de poliţie, echipaj ce fusese chemat de partea vătămată.
Fiind depistaţi de organele de poliţie şi întrebaţi cu privire la furtul căruciorului, inculpaţii iniţial au negat comiterea unei astfel de fapte însă, neputând să-şi justifice prezenţa în acel loc şi la acea oră, au revenit şi au recunoscut comiterea faptei, conducând totodată lucrătorii de poliţie la locul în care bunurile erau ascunse.
Atât căruciorul cât şi lanţul au fost recuperate de către organele de poliţie şi restituite pe bază de proces-verbal, părţilor vătămate A.M. (căruciorul) şi A.V. (lanţul).
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, printre alţii, inculpatul T.I., solicitând admiterea lui, desfiinţarea hotărârii atacate şi reducerea pedepsei aplicate, având în vedere circumstanţele reale ale comiterii faptei şi circumstanţele sale personale, respectiv vârsta sa înaintată , starea de sănătate precară iar prejudiciul a fost recuperat.
Prin decizia penală nr. 575 din 25 septembrie 2002 Curtea de apel Bucureşti-Secţia I penală a respins ca nefondat, printre altele, apelul declarat de inculpatul T.I.
A fost computată detenţia ptentru ambii inculpaţi de la 13 ianuarie 2002 la zi.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul T.I., solicitând admiterea lui, casarea hotărîrii atacate şi reducerea pedepsei aplicate, având în vedere circumstanţele sale personale, respectiv vârsta sa înaintată şi starea de sănătate precară.
Recursul nu este fondat, pentru cosiderentele ce urmează :
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată că instanţele au reţinut corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului în raport cu materialul probator administrat în cauză şi au aplicat o pedeapsă corect individualizată.
Potrivit art.72 din Codul penal la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale ale acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Raportând cauzei acest text de lege, se reţine că la individualizarea pedepselor aplicate inculpatului T.I., instanţele au avut în vedere gradul ridicat de pericol social al faptelor, modalitatea şi împrejurările comiterii lor dar şi de datele care caracterizează persoana acestuia, care fiind major, a comis fapta împreună cu un minor, a recunoscut şi regretat infracţiunile comise, este cunoscut cu antecedente penale, are o vârstă înaintată şi o stare de sănătate precară.
Aşa fiind, se constată că pedeapsa aplicată inculpatului a fost just proporţionalizată, neexistând temeiuri pentru reducere a ei, apreciindu-se astfel că recursul declarat nu este fondat şi urmează să fie respins.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.38515 pct.1 lit.b din Codul de procedură penală urmează ca recursul declarat de inculpatul T.I. să fie respins ca nefondat.
Se va deduce din pedeapsa aplicată, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 13 ianuarie 2002 la 31 ianuarie 2003.
În temeiul art.192 din Codul de procedură penală, recurentul inculpat urmează să fie obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.I. împotriva deciziei penale nr.575 din 25 septembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 13 ianuarie 2002 la 31 ianuarie 2003.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 31 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 461/2002. Penal | CSJ. Decizia nr. 491/2002. Penal → |
|---|
