ICCJ. Decizia nr. 510/2002. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 510
Dosar nr.4544/2002
Şedinţa publică din 28 ianuarie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 41 din 12 februarie 2002 Tribunalul Satu Mare a condamnat pe inculpatul A.G.F. pentru săvârşirea infracţiunii de furt prevăzută de art. 208-209 alin. (1) lit. c), e), g)cu aplicarea art.13 C. pen. la 3 ani închisoare; l-a mai condamnat la 4 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 208 - 209 alin. (1) lit. e) şi i) cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi la 5 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 208-209 alin. (1) lit. a) şi i)cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
Conform art. 33 lit. a) şi art.34 lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71, 64 C. pen.
S-a computat din pedeapsă durata reţinerii şi arestării preventive.
Inculpatul a fost obligat să achite părţii civile B.D.M. 2.000 DM şi părţii civile F.Ş. 20.000 DM sau echivalentul în lei a acestor sume la data plăţii.
S-a constatat că paguba cauzată părţii vătămate P.V. a fost reparată.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut că într-o noapte din luna iunie 1996 inculpatula furat autoutilitara părţii civile B.D., pe care a vândut-o lui P.V. cu suma de 9.000 DM.
S-a mai reţinut că la data de 18 mai 1998 în jurul orelor 14,00 a fost furat autoturismul marca Mercedes Benz 124 aparţinând cetăţeanului german K.R.. S-a stabilit că autoturismul a fost furat de inculpatul A.G.F. care l-a ascuns în garajul martorului G.G. unde a fost găsit de organele de poliţie.
În ziua de 9 august 1999 inculpatul a furat autoturismul Mercedes 250 aparţinând părţii civile F.Ş., parcat pe o stradă din Satu Mare.
Inculpatul a încercat să scoată autoturismul furat din oraş. Pe drumul spre localitatea Tăşnad organele de poliţie au instalat un dispozitiv de control. Lucrătorii de poliţie aflaţi în acest dispozitiv au putut să-l observe pe inculpat la volanul autoturismului furat apropiindu-se de dispozitiv. La încercarea de a-l opri inculpatul a forţat trecerea ceea ce a făcut necesar uzul de armă.
Nici prin acesta nu s-a realizat însă stoparea inculpatului.
Prin Decizia penală nr. 194/A/2002 Curtea de Apel Oradea a respins ca nefondat apelul inculpatului.
Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul care critică hotărârile pronunţate pentru reţinerea unei situaţii de fapt necorespunzătoare realităţii, motiv de casare prevăzut de art. 3859 pct.18 C. proc. pen.
Recursul este fondat pentru alte motive decât cele arătate de inculpat.
În cauză instanţele au reţinut o stare de fapt corespunzătoare realităţii în acord cu probele administrate, au făcut o încadrare juridică corectă şi au pronunţat pedepse just individualizate.
Au fost avute în vedere probele administrate care combat apărările inculpatului ce nu recunoaşte faptele.
În acest sens elocvente sunt declaraţiile lucrătorilor de poliţie care la 9 august 1999 l-au văzut pe inculpat conducând autoturismul Mercedes furat şi forţând dispozitivul special constituit pentru a-l opri. Declaraţiile lucrătorilor de poliţie sunt credibile şi de natură a infirma apărările inculpatului, având în vedere că până în anul 1994 acesta lucrase în cadrul I.P.J. Satu Mare alături de cei doi lucrători de poliţie care l-au recunoscut.
Cât priveşte furtul comis la 18 mai 1998 de inculpat acesta a fost de asemenea neîndoielnic probat.
Astfel s-a stabilit cu certitudine că anterior comiterii furtului inculpatul a închiriat garajul unde a fost găsit autoturismul furat. În acest garaj cu ocazia percheziţiei s-au găsit dispozitive speciale de forţare a încuietorilor uşilor autoturismelor şi chei brute de contact pentru mai multe tipuri de autoturisme. S-a mai stabilit că dispozitivele de efracţie au fost comandate de inculpat şi executate la S.C. „A" S.A. Satu Mare.
Cât priveşte infracţiunea de furt calificat comisă în iunie 1996, cum pentru aceasta la data comiterii faptei legea prevedea pedeapsa maximă de 5 ani închisoare rezultă că potrivit art. 122 şi 124 C. proc. pen. este prescrisă la data judecării cauzei deoarece au trecut mai mult de 7 ani şi 6 luni de la săvârşirea ei.
Aşa fiind, Curtea în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. va admite recursul inculpatului, va casa hotărârile pronunţate, va descontopi pedepsele şi va înceta procesul penal pentru infracţiunea din iunie 1996. Recontopind pedepsele rămase va dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare. Va menţine celelalte dispoziţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpatul A.G.F. împotriva deciziei penale nr. 194/A din 3 octombrie 2002 a Curţii de Apel Oradea.
Casează Decizia sus-menţionată şi sentinţa penală nr. 41 din 12 februarie 2002 a Tribunalului Satu Mare cu privire la infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art.208 – 209 alin. (1) lit. c), e), g) C.pen., cu aplicarea art.13 C.pen. (fapta din 27 iunie 1996).
Înlătură prevederile art. 33 – 34 lit. b) C.pen. şi descontopeşte pedeapsa rezultantă în pedepsele componente de:
- 3 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art.208 – 209 alin. (1) lit. c), e), g) cu aplicarea art.13 C.pen. (punctul 1 din rechizitoriu):
- 4 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art.208 – 209 alin. (1) lit. e) şi i) cu aplicarea art.13 C.pen. (punctul 2 din rechizitoriu);
- 5 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art.208 – 209 alin. (1) lit. e) şi i), cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) (punctul 4 din rechizitoriu).
În baza art.11 pct.2 lit.b raportat la art.10 lit.g C.proc.pen., cu aplicarea prevederilor art.122 şi 124 C.pen., încetează procesul penal pentru infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art.208 – 209 alin. (1) lit. c), e), g) cu aplicareaart.13 C.pen., (fapta din 27 iunie1996).
În baza art. 33 lit. a) – 34 lit. b) C.pen., contopeşte pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul A.G.F. să execute, în final 5 ani închisoare.
Menţine restul dispoziţiilor hotărâriloratacate.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 28 ianuarie 2004.
| ← CSJ. Decizia nr. 160/2002. Penal | ICCJ. Decizia nr. 125/2002. Penal. Art.197 alin.2 c.pen. Recurs... → |
|---|
