CSJ. Decizia nr. 560/2002. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.560Dosar nr.3362/2002
Şedinţa publică din 5 februarie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva deciziei penale nr.354/A din 10 iunie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţi a II-a penală, privind pe inculpatul D.O.M.
S-a prezentat intimatul inculpat, asistat de avocat N.I., apărător desemnat din oficiu şi intimata parte responsabilă civilmente S.Z.
Au lipsit intimatele părţi responsabile civilmente D.I. şi Primăria Sectorului 6 Bucureşti.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Procurorul a pus concluzii de admitere a recursului parchetului, dezvoltând oral motivele formulate prin acesta.
Apărătorul a solicitat respingerea recursului parchetului.
Partea responsabilă civilmente prezentă a cerut respingerea recursului.
Inculpatul este de acord cu susţinerile apărătorului său şi arată că regretă fapta comisă.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr.325 din 4 aprilie 2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, inculpatul D.O.M. a fost condamnat la pedeapsa de un an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art.211 alin.2 lit.d, e Cod penal cu aplicarea art.74 lit.a,c şi 76 lit.d Cod penal şi art.99 Cod penal.
În baza art.81 şi 110 Cod penal s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 1 an şi 6 luni.
S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art.83 Cod penal.
În baza art.88 Cod penal s-a dedus durata reţinerii inculpatului din data de 13 august 2001 din perioada pedepsei aplicate.
Prejudiciul a fost constatat acoperit prin restituirea bunului sustras.
În baza art.191 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare în cuantum de 1.200.000 lei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în fapt, următoarele:
În seara zilei de 12 august 2001, în jurul orei 23inculpatula smuls telefonul mobil din mâna părţii vătămate D.D. care aştepta un taxi.
Prejudiciul cauzat părţii vătămate –în sumă de 3.500.000 lei- a fost acoperit prin restituirea bunului sustras.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: plângerea şi declaraţia părţii vătămate, proces-verbal de depistare, proces-verbal de recunoaştere, fotografii judiciare, declaraţiile martorilor şi inculpatului, dovada de predare a bunului sustras, anchetă socială.
Inculpatul a recunoscut săvârşirea infracţiunii reţinute în sarcina sa.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia penală nr.354 din 10 iunie 2002, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, a desfiinţat în parte sentinţa penală şi, rejudecând, a înlăturat aplicarea art.74 - 76Cod penal şi a majorat pedeapsa aplicată inculpatului minor de la unan închisoare la 2 ani şi 6 luni închisoare.
Conform art.110 Cod penal, termenul de încercare s-a stabilit la 3 ani şi 6 luni, iar celelalte dispoziţii ale sentinţei penale au fost menţinute.
Instanţa de apel a apreciat că reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art.74 lit.a,c în favoarea inculpatului nu se justifică, întrucât lipsa antecedentelor penale ţine de normalitatea comportamentului uman, iar ancheta socială nu scoate în evidenţă o conduită specială a acestuia în familie şi societate.
Nici împrejurarea că inculpatul – după comiterea infracţiunii - a aruncat bunul sustras şi apoi a condus organele de urmărire penală la locul faptei, ceea ce a avut drept consecinţă recuperarea bunului nuconstituie o circumstanţă atenuantă.
Cât priveşte solicitarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti ca pedeapsa aplicată să fie executată în regim de detenţie, instanţa a considerat-o nefondată, apreciind că familia inculpatului va putea să se ocupe în mod corespunzător de educaţia sa, iar scopurile pedepsei prevăzute de art.52 Cod penal se pot realiza şi fără privare de libertate.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, care a solicitat admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate şi înlăturarea dispoziţiilor art.81-110 Cod penal cu consecinţa executării pedepsei în regim de detenţie.
Temeiul juridic al recursului îl constituie dispoziţiile art.3859 alin.1 pct.14 Cod procedură penală.
Examinând recursul, Curtea constată că acesta nu este întemeiat.
Curtea de Apel Bucureşti a individualizat în mod corect pedeapsa aplicată inculpatului dând eficienţa cuvenită dispoziţiilor articolelor 72 şi 52 Cod penal.
Verificarea şi valorificarea judicioasă a tuturor datelor cauzei penale referitoare atât la fapta comisă cât şi la persoana inculpatului minor i-au permis instanţei de apel să tragă concluzia motivată şi întemeiată cum că scopul pedepsei dispusă faţă de acesta poate fi atins şi fără executarea ei.
Pericolul social al faptei săvârşite de către inculpat şi care rezidăîn sustragerea unui bun prin violenţă, noaptea, în loc public, a fost avut în vedere de instanţa de judecată atunci când s-a orientat la cuantumul pedepsei aplicate.
Cât priveşte suspendarea condiţionată a executării pedepsei, aplicarea acesteia este justificată prin situaţia socială şi familială a inculpatului minor care constituie o garanţie a faptului că reeducarea sa se va realiza mai degrabă în libertate decât în stare de detenţie.
Aplicarea unei pedepse privative de libertate inculpatului care nu a împlinit încă 18 ani şi este elev, face parte dintr-o familie organizată şi manifestă regret faţă de fapta comisă, ar fi de natură să determine o schimbare negativă a procesului său de creştere şi educare, punându-l în contact cu un mediu mai puţin propice asigurării stabilităţii unui caracter în plină formare.
Suspendarea condiţionată a executării pedepsei nu constituie o recompensă acordată inculpatuluici o recunoaştere a statutului său uman de până la data comiterii infracţiunii şi a potenţialului şi a disponibilităţii sale de a demonstra că aceasta a constituit doar un accident în existenţa sa.
Pentru aceste considerente, Curtea urmează să respingă ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, în temeiul dispoziţiilor art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală.
În conformitate cu dispoziţiile art.189 Cod procedură penală, onorariul apărătorului din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva deciziei penale nr.354/A din 10 iunie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, privind pe inculpatul D.O.M.
Onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului, în sumă de 300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 5 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 558/2002. Penal | CSJ. Decizia nr. 598/2002. Penal → |
|---|
