CSJ. Decizia nr. 558/2002. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.558
Dosar nr.2756/2002
Şedinţa publică din 5 februarie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul P.I. împotriva deciziei penale nr.175 din 11 iunie 2002 a Curţii de Apel Iaşi.
Au lipsit: recurentul inculpat, pentru care s-a prezentat avocat N.I. apărător desemnat din oficiu, intimatele părţi civile Spitalul Clinic nr.3 Iaşi şi Serviciul de Ambulanţă Iaşi.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Apărătorul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunţate, achitarea inculpatului şi, în subsidiar, reducerea pedepsei.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului, întrucât din actele dosarului rezultă vinovăţia inculpatului, iar pedeapsa a fost just individualizată.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr.590 din 1 noiembrie 2001, Tribunalul Iaşi, a condamnat pe inculpatul P.I.la 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art.183 din Codul penal, cu aplicarea art.73 lit.b din Codul penal.
S-au aplicat dispoziţiile art.71 şi 64 din Codul penal.
Conform art.88 din Codul penal s-a dedus arestarea preventivă a inculpatului de la 18 decembrie 1999 la 15 februarie 2000.
Conform art.188 din Legea nr.3/1978, inculpatul a fost obligat să achite părţii civile Spitalul Clinic nr.3 Iaşi, suma de 2.376.686 lei despăgubiricivile, iar părţii civile Serviciul de Ambulanţă Iaşi, suma de 111.200 lei au acelaşi titlu.
În baza art.14 şi 346 din Codul de procedură penală şi art.998 din Codul civil inculpatul a fost obligat să achite părţii civile R.T. suma de 7.500.000 lei despăgubiri civile.
Conform art.191 din Codul de procedură penală, inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
S-a reţinut că, inculpatul P.I., agent de pază la SC „GES”, locuieşte în comuna Popricani, jud.Iaşi, fiind consătean cu victima R.Ş. care lucra ca fochist la şcoala din localitate, el având şi atribuţii de pază, pe timp de noapte.
Inculpatul, în noaptea de 11/12 decembrie 1999, a mers la discoteca organizată la căminul cultural, unde, între alte tinere, a dansat şi cu martora U.I., pe care o cunoştea de mai multă vreme. În acest timp a consumat trei sticle de ½ litri cu bere.
În jurul orelor 24,00 , inculpatul i-a propus martorei Ursache Irina să-l însoţească în curtea şcolii, pentru a discuta în linişte. Martora a fost de acord şi, împreună s-au deplasat prin curtea şcolii, până într-o încăpere de lângă centrala termică, care nu este prevăzută cu zid, spre curtea şcolii, unde se aflau depozitate mai multe elemente de centrală, scoase din uz, unde au început să discute.
Victima R.Ş., nu după mult timp, auzind vorbindu-se, a mers la locul unde se aflau cei doi, reproşându-le că au intrat în curtea şcolii şi că nu au voie să stea în acel loc, solicitându-le să plece.
Inculpatul, văzând insistenţa victimei, i-a reproşat că este beat şi va merge la poliţie, împrejurare care a determinat victima să se apropie de cei doi. Inculpatul şi martora au părăsit magazia deplasându-se spre poartă, fiind urmaţi de R.Ş., care afirma că va merge la poliţie, unde va demonstra că nu a băut nimic.
Inculpatul a reproşat în continuare, victimei că este beat, întorcându-se spre aceasta. În acel moment, victima i-a aplicat o palmă,împrejurare care l-a enervat pe inculpat, care a lovit şi el victima cu podul palmei, în bărbie. Lovitura aplicată de inculpat l-a dezechilibrat pe R.Ş., care a căzut, pe spate, izbindu-seputernic cu capul de betonul care acoperea curtea.
Martora şi inculpatul şi-au continuat deplasarea, iar când au ajuns la poarta şcolii, martora i-a cerut luisă se întoarcă, pentru a vedea ce s-a întâmplat cu victima. Când s-a întors, inculpatul a găsit victima în poziţia în care căzuse, „sforăind”, a încercat să discute cu acesta, dar nereuşind, a luat-o în braţe şi a târât-o până la fâtâna din apropiere, rezemând-o de aceasta.
Apoi, cei doi au plecat la discotecă, unde au continuat să danseze.
După o perioadă de timp, inculpatul a povestit martorului C.D.D., cele întâmplate, rugându-l să-l însoţească până la locul unde a lăsat victima, pentru a-l duce la centrala termică.
Cei doi au găsit victima în aceeaşi poziţie şi acelaşi loc unde a fost lăsată anterior, l-au căutat prin buzunare de cheia de la intrare în centrala termică şi găsind-o au deschis uşa, după care au revenit în discotecă, unde au consumat câte o sticlă de bere.
După un timp martora U.I. le-a propus inculpatului şi celuilalt martor să meargă să vadă ce face victima. Deplasându-se la centrala termică au găsit-oîn aceeaşi poziţie în care o lăsaseră şi au auzit-o sforăind.
Inculpatul a încercat să trezească victima, însă nu a reuşit, după care au plecat la discotecă, la bar şi ulterior la locuinţele lor.
Dimineaţa, în jurul orelor 9,00 , soţia victimei, R.T., văzând că soţul său nu mai vine acasă, a mers şi l-a găsit aşezat pe patul din centrala termică, cu faţa în sus şi „horcăind”, având sânge pe buze. A încercat să vorbească cu acesta, dar nu a reuşit, fapt ce a determinat-o să ceară ajutorul numitului V.C., iar ulterior a anunţat Serviciul de Ambulanţă care l-a transportat la Spitalul Clinic nr.3 Iaşi, unde a fost internat cu diagnosticul „hematom intracranian emisferă dreaptă –comă gr.III”.
La data de 16 decembrie 1999, victima a decedat.
În urma necropsiei efectuate la data de 17 decembrie 1999, în raportul nr.1035/C din 20 martie 2000 se concluzionează că „Moartea lui R.Ş. a fost violentă. Aceasta s-a datorat unui traumatism cranio-cerebral cu fractură de calotă craniană cu iradiere la bază, hematom extradural, hematom subdural, dilacerare cerebrală, contuzie cerebrală, urmată de comă şi complicată în evoluţie cu instalarea unei bronhopneumopatii acute. Prin topografie şi morfologie, leziunile pot pleda pentru producerea prin cădere, sau căderi repetate cu impact cranian de suprafeţe dure ale solului, însă nu puteau exclude traumatizarea prin lovire cu corp contondent, urmat de cădere cu impact cranian de suprafeţe dure ale solului, cele două alternative urmează a fi documentate pe cale de anchetă. Oricum, dilacerarea cerebrală şi contuzia cerebrală, hematomul compresiv extradural, au putut avea rol direct tanatogenerator”.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul, care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând că a acţionat în stare de legitimă apărare, victima dezechilibrându-se şi căzând pentru că se afla în stare de ebrietate.
În subsidiar, inculpatul a solicitat reducerea pedepsei, întrucât are caracterizări pozitive, nu are antecedente penale, aflându-se la primul contact cu legea penală.
Curtea de Apel Iaşi, prin Decizia penală nr.175 din 11 iunie 2002, a respins apelul inculpatului, obligându-l la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul P.I., care prin apărătorul său, a reiterat motivele din apel, în sensul achitării sale şi, în subsidiar, a reducerii pedepsei aplicate.
Recursul este nefondat.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată că instanţele au stabilit în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului P.I. în săvârşirea infracţiunii prevăzută de art.183 din Codul penal, cu aplicarea art.73 lit.b din Codul penal.
Astfel este dovedit faptul că victima, ce avea atribuţii de paznic de noapte, după ce i-a invitat pe inculpat şi pe persoana ce-l însoţea, afară din curtea şcolii, i-a aplicat inculpatului, care îi reproşase că este beat, o palmă peste faţă. Această acţiune, însă, nu se circumscrie condiţiilor şi atributelor unui atac material direct, imediat şi injust îndreptat împotriva inculpatului, care ar putea să-l absolve pe acesta de răspunderea penală şi care să răspundă exigenţelor legale, impuse pentru legitima apărare.
Totodată, se constată că instanţele au reţinut în favoarea inculpatului circumstanţa atenuantă prevăzută de art.73 lit.b din Codul penal.
De altfel, inculpatul, în faza de urmărire penală a recunoscut săvârşirea faptei.
Având în vedere toate probele din dosar, în mod corect instanţele au condamnat pe inculpat pentru infracţiunea sus-amintită.
Stabilită fiind vinovăţia inculpatului, instanţa de fond a aplicat acestuia o pedeapsă just individualizată, în conformitate cu dispoziţiile art.72 din Codul penal şi proporţională cu pericolul social al faptei comise.
Întrucât criticile din recursul declarat sunt neîntemeiate, iar din analiza actelor dosarului nu se constată existenţa unor cazuri de casare din cele prevăzute de art.3859 alin.3 din Codul de procedură penală, care pot fi luate în considerare din oficiu, în baza art.38515 pct.1 lit.b din acelaşi cod, urmează a se respinge recursul, cu obligarea recurentului inculpat la cheltuieli judiciare către stat, inclusiv a onorariului pentru apărarea din oficiu, care se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.I. împotriva deciziei penale nr.175 din 11 iunie 2002 a Curţii de Apel Iaşi.
Obligă pe recurent să plătească statului 1.100.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 5 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 527/2002. Penal. Revizuire. Recurs | CSJ. Decizia nr. 560/2002. Penal → |
|---|
