CSJ. Decizia nr. 571/2002. Penal. Revizuire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.571 Dosar nr.5309/2002
Şedinţa publică din 5 februarie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de condamnatul C.C. împotriva deciziei penale nr.749/A din 18 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
S-a prezentat recurentul condamnat, în stare de arest, asistat de avocat G.S., apărător desemnat din oficiu.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Apărătorul declară că lasă soluţia la aprecierea instanţei.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului, ca nefondat.
Condamnatul a solicitat admiterea recursului.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr.875 din 30 septembrie 2002 Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a respins cererea de revizuire formulată de condamnatul C.C. împotriva sentinţei penale nr.167/1994 a aceluiaşi tribunal, definitivă prin Decizia penală nr.2152/1996 a Curţii Supreme de Justiţie, ca neîntemeiată.
Instanţa a reţinut că prin cererea dedusă judecăţii, revizuientul a invocat faptul că nu el a comis infracţiunea pentru care a fost condamnat, ci o altă persoană.
Pentru a hotărî respingerea cererii, instanţa a constatat că în cauză nu este incident vreunul din cazurile expres şi limitativ arătate de art.394 Cod procedură penală, cauza parcurgând toate fazele de judecată, în care a fost formulată şi analizată aceeaşi apărare.
De menţionat că în cauză a fost promovat şi un recurs în anulare, admis prin Decizia penală nr.27/25.05.1998 a Curţii Supreme de Justiţie, dispunându-se schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art.183 Cod penal în aceea prevăzută de art.174 Cod penal şi modificând şi pedeapsa din 10 ani în 15 ani închisoare.
Hotărârea instanţei a fost atacată cu apel de către revizuient, respins ca nefondat prin Decizia penală nr.749 din 18 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, constatându-se că în cauză, nu există nici unul din cazurile prevăzute de art.394 Cod procedură penală.
Împotriva deciziei penale sus-menţionate, revizuientul C.C. a declarat recurs, solicitând casarea hotărârilor şi admiterea cererii, cu motivarea că nu este atât de vinovat, săvârşind actele de violenţă asupra victimei numai când a observat că aceasta avea arma îndreptată asupra sa şi a fratelui.
Verificând hotărârea atacată, Curtea constată că recursul nu este fondat.
Nici motivul invocat în faţa instanţelor care s-au pronunţat anterior – respectiv, că nu este autorul faptei - nici cel invocat în faţa instanţei de recurs - în sensul evocării unor circumstanţe în care a comis fapta - nu constituie vreunul din cazurile de revizuire prevăzute expres şi limitativ prin dispoziţiile art.394 Cod procedură penală.
Toate motivele arătate în calea extraordinară de atac a revizuirii au fost invocate şi analizate cu ocazia judecăţii în fond şi în căile de atac a cauzei în care s-au pronunţat hotărârile criticate.
Faţă de cele ce preced, recursul urmează să fie respins ca nefondat iar condamnatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, care vor include şi suma reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu, ce va fi avansată din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul C.C. împotriva deciziei penale nr.749/A din 18 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia II-a penală.
Obligă pe recurentul condamnat să plătească statului 550.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 5 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 583/2002. Penal | CSJ. Decizia nr. 568/2002. Penal. Revizuire. Recurs → |
|---|
