CSJ. Decizia nr. 600/2002. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.600Dosar nr.4937/2002
Şedinţa publică din 6 februarie2003
S-a luat în examinare recursul declarat de condamnatul R.C.împotriva deciziei penale nr.681 din 30 octombrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţiaa II-a penală.
S-a prezentat:condamnatul, în stare de arest, asistat de avocat B.A., apărător desemnat din oficiu.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Apărătorul condamnatului a cerut admiterea recursului, punând concluzii în acest sens.
Procurorul a cerut respingerea recursului, ca nefondat.
Condamnatul a fost de acord cu susţinerile apărătorului.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr.653 din 16 iulie 2002, ce a fost pronunţată în dosarul nr.3092/2002 al Tribunalului Bucureşti – Secţia I Penală, a fost respinsă ca nefondată cererea de întrerupere a executării pedepsei introdusă de condamnatul R.C.
A reţinut instanţa de fond că motivele familiale invocate de condamnat nu justifică întreruperea executării pedepsei de 9 ani închisoare în cursul executării căreia se află.
Împotriva acestei soluţii a declarat apel condamnatul, în termenul prevăzut de lege, pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând că situaţia sa familială dificilă justifică întreruperea executării pedepsei, fiind vorba de mama sa, văduvă şi suferindă, ce are nevoie de ajutor.
Prin Decizia penală nr.681 din 30 octombrie 2002, Curtea de Apel Bucureşti a respins ca nefondat apelul, reţinând următoarele:
Ancheta socială efectuată în cauză a pus în evidenţă că mama condamnatului este recăsătorită din anul 1990 şi că soţul acesteia, încadrat în muncă, realizează venituri.
S-a mai relevat că mama condamnatului nu are probleme de sănătate, că locuieşte în condiţii corespunzătoare şi că are o viaţă normală de familie alături de soţul ei.
S-a conchis, că cele invocate de condamnat în cererea de întrerupere a executării pedepsei nu au nici un temei de fapt, sub aspectele ţinând de situaţia socială şi medicală a mamei sale.
Cât priveşte faptul că soţiitatăl vitreg al inculpatului şi mama acestuia sunt datornici cu o sumă considerabilă pentru neplata chiriei şi a întreţinerii la locuinţa lor, s-a apreciat că aceasta este o problemă ce nu-i aparţine condamnatului şi pe care acesta nu ar putea să o rezolve în timpul unei eventuale întreruperi de 3 luni a executării pedepsei.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs condamnatul Răcăreanu Ionel care a reiterat motivele susţinute la instanţa de fond şi recurs legată de situaţia familială.
Curtea, examinând cauza în raport de motivele invocate cât şi din oficiu, constată că recursul este nefondat întrucât astfel cum corect au apreciat instanţele, situaţia familială a condamnatului nu justifică întreruperea executării pedepsei, din ancheta socială efectuată nerezultând împrejurări speciale care ar avea consecinţe grave pentru condamnat sau familie în sensul dispoziţiilor art.453 lit.c Cod procedură penală.
În consecinţă, recursul este nefondat urmând a fi respins ca atare potrivit dispoziţiilor art.38515 pct.11 lit.b Cod procedură penală, cu obligarea condamnatului la cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de condamnatul R.C. împotriva deciziei penale nr.681 din 30 octombrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, ca nefondat.
Obligă pe recurent să plătească statului 550.000 lei, din care suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 602/2002. Penal. Revizuire. Recurs | CSJ. Decizia nr. 633/2002. Penal. Art.276 alin.1 c.pen. Recurs → |
|---|
