CSJ. Decizia nr. 599/2002. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.599Dosar nr.3373/2002
Şedinţa publică din 6 februarie2003
S-a luat în examinare recursul declarat de condamnatul G.M. împotriva deciziei penale nr.451 din 19 iulie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
S-a prezentat:condamnatul, în stare de arest, asistat de avocat D.C., apărător desemnat din oficiu.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Apărătorul condamnatului, faţă de motivele invocate, a lăsat soluţionarea cauzei la aprecierea instanţei.
Procurorul a cerut respingerea recursului, ca nefondat.
Condamnatul şi-a susţinut cererea de recurs.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr.540 din 30 mai 2002, pronunţată în dosarul nr.1784/2002 de Tribunalul Bucureşti, Secţia a II-a penală, a fost respinsă cererea de întrerupere a executării pedepsei de 5 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr.438/28 iunie 2001 a Tribunalului Bucureşti – Secţia a II-a Penală, definitivă prin Decizia nr.291/18 ianuarie 2002 a Curţii Supreme de Justiţie formulată de condamnatul G.M.
A fost obligat condamnatul la 500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
S-a reţinut că în motivarea cererii condamnatul a arătat că familia sa are o situaţie materială precară, tatăl se află în executarea unei pedepse, fiind necesară prezenţa sa în familie.
Examinând materialul probator administrat în cauză, tribunalul a constatat cererea nefondată întrucât situaţia învederată de condamnat, respectiv starea materială precară a familiei nu constituie împrejurări speciale care ar avea consecinţe grave pentru condamnat sau familia acestuia prin executarea în continuare a pedepsei, nefăcându-se dovada existenţei unor situaţii excepţionale, conform art.453 lit.c Cod procedură penală.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel condamnatul, arătând că sunt întrunite condiţiile legale pentru a se dispune întreruperea executării pedepsei.
Prin Decizia penală nr.451din 19 iulie 2002, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins ca nefondat apelul condamnatului.
Împotriva acestei hotărâri, condamnatul a declarat recurs apreciind că s-a comis o gravă eroare de fapt printr-o greşită apreciere a probelor (art.3859 alin.1 pct.18 Cod procedură penală). A solicitat casarea hotărârilor şi pe fond admiterea cererii şi întreruperea executării pedepsei.
Examinând hotărârile atacate în raport de critica formulată, Curtea apreciază că motivul de casare invocat este neîntemeiat.
În mod corect cererea a fost respinsă,întrucât deşi situaţia familială este deosebită, aceasta are un caracter permanent şi întreruperea executării pedepsei pe o durată de 3 luni nu o poate schimba.
Astfel fiind, recursul urmează a fi respins ca nefondat în conformitate cu dispoziţiile art.38515 pct.1 lit.b din Codul de procedură penală.
În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală condamnatul va suporta cheltuielile judiciare către stat ce includ şi onorariul apărătorului desemnat din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de condamnatul G.M. împotriva deciziei penale nr.451 din 19 iulie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, ca nefondat.
Obligă pe recurent să plătească statului 550.000 lei, din care suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 60/2002. Penal. Contestatie în anulare.... | CSJ. Decizia nr. 555/2002. Penal → |
|---|
