CSJ. Decizia nr. 623/2002. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.623Dosar nr.4552/2002
Şedinţa publică din 7 februarie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul G.R.C. împotriva deciziei penale nr.235/A din 19 septembrie 2002 a Curţii de Apel Alba Iulia.
S-a prezentat recurentul inculpat, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat M.T., lipsindpartea vătămată.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Apărătorul solicită achitarea inculpatului potrivit prevederilor art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.e Cod procedură penală.
Procurorul solicită respingerea recursului, ca nefondat.
Inculpatul arată că este nevinovat.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr.164 din 22 mai 2002 a Tribunalului Hunedoara a fost condamnat inculpatul G.R.C. la 8 ani închisoare pentru infracţiunea de tâlhărie prevăzută şi pedepsită de art.211 alin.1 şi 2lit.a,d,f Cod penal cu aplicarea art.37 lit.a şi b Cod penal şi art.13 Cod penal.
A interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 Cod penal în condiţiile art.71 Cod penal;
În baza art.350 Cod procedură penală a menţinut starea de arest a inculpatului, în baza art.88 Cod penal, a dedus din pedeapsă timpul executat în arest preventiv de la 13 decembrie 2001 la 22 mai 2002.
În baza art.61 alin.1 Cod penal, a menţinut beneficiul liberării condiţionate, cu privire la restul de pedeapsă de 356 zile închisoare, rămânând neexecutat din pedeapsa de 2 ani şi 911 zile închisoare aplicată prin sentinţa penală nr.196/1999 a Judecătoriei Hunedoara.
În baza art.118 Cod penal a confiscat suma de 5.000 DM şi l-a obligat pe inculpat la plata acestei sume în echivalent, către stat.
A constatat că partea vătămată G.G. nu s-a constituit parte civilă.
Pentru a pronunţa această sentinţă prima instanţă a reţinut în fapt următoarele:
Partea vătămată G.G., cetăţean german, agent al unei firme din Germania, făcea numeroase drumuri în România, ocupându-se cu valorificarea ciupercilor. În perioadele de şedere în ţară, partea vătămată locuia la martora M.S. în municipiul Hunedoara. În data de 10 iulie 2001, partea vătămată a venit în Hunedoara, având asupra sa suma de circa 8000 DM care îi era necesară pentru efectuarea unor plăţi.
În data de 11 iulie 2001, partea vătămată însoţită de martora M.S. s-a deplasat în judeţul Arad, iar seara, la întoarcere, după vizita făcută la o firmă situată în Valea Seacă, unde a fost însoţit de martorul V.M., şi-a parcat autoturismul şi împreună cu martorii K.T., K.N., V.M., B.S. şi F.F. a consumat băuturi alcoolice la un magazin din apropierea bloculuui în care era găzduit şi mai apoi pe o bancă de lângă acel bloc.
În jurul orei 1,00 partea vătămată s-a despărţit de companionii lui şi s-a deplasat spre locuinţă.
La intrarea în bloc, inculpatul G.R. a atacat-o pe partea vătămată, a lovit-o cu pumnii şi picioarele şi i-a sustras din buzunarul pantalonului portmoneul în care se afla suma de circa 5.000 DM, un telefon mobil şi cheile de la autoturism.
Pentru că a sesizat că atacatorul i-a sustras portmoneul, partea vătămată a revenit la banca de lângă bloc unde i-a găsit pe martorii K.T., K.N. şi V.M. cărora le-a relatat că a fost tâlhărit în scara blocului.
Inculpatul a negat în mod constant comiterea faptei, susţinând că deşi o cunoaşte pe martora M.S. pe care a vizitat-o în luna mai 2001, şi ştie că aceasta este prietenă cu partea vătămată, ultima dată când a fost în blocul acesteia a fost cu ocazia vizitei din luna mai.
Apărarea inculpatului a fost înlăturată, motivându-se că în realitate, astfel cum rezultă din declaraţiile martorilor V.N. şi V.A. parterul de la scara blocului în care locuia partea vătămată este iluminat cu un bec care, în data de 11 iulie 2001, în jurul orelor 24,00 funcţiona, iar a doua zi s-a constatat că a dispărut.
În urma cercetării la faţa locului, de pe dulia becului ce ilumina holul s-a ridicat o amprentă care în urma examinării ei s-a stabilit că aparţine inculpatului, (degetul mare de la mâna stângă). Raportul de expertiză dactiloscopică concluzionează că urma papilară în litigiu aparţine inculpatului.
În plus, martorul K.T. susţine, iar inculpatul nu neagă, că în după-amiaza zilei de 11 iulie 2001, acesta a fost văzut consumând băuturi la magazinul la care iniţial au fost şi partea vătămată cu martorii.
Prin urmare, este evident că inculpatul a observat pe partea vătămată, ştia unde locuieşte, şi-a pregătit terenul întrerupând curentul electric prin distrugerea becului şi apoi, în întuneric l-a aşteptat, l-a atacat pe G.G. şi l-a tâlhărit.
Împotriva acestei sentinţe inculpatul a declarat apel solicitând achitarea sa pentru că nu a comis fapta.
Curtea de Apel Alba Iulia, prin Decizia penală nr.235/A din 19 septembrie 2002 a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat, cu motivarea că probele administrate în cauză dovedesc că acesta este autorul faptei, iar apărările făcute s-au dovedit a fi nesincere.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul pe care o critică pentru acelaşi motiv invocat şi la instanţa de fond şi cea de apel, respectiv că materialul probator de la dosar nu este în măsură să dovedească că el este autorul faptei, motiv pentru care a solicitat achitarea.
Critica formulată nu este întemeiată.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată că instanţele au stabilit în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului în săvârşirea în noaptea de 11 iulie 2001 a infracţiunii de tâlhărie asupra părţii vătămate.
Probele administrate au confirmat că inculpatul prin violenţă a deposedat pe partea vătămată de bunuri în valoare de circa 60.000.000 lei.
În acest sens sunt rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică şi de expertiză dactiloscopică prin care se concluzionează că urma papilară ridicată cu ocazia cercetării la faţa locului de pe dulia becului a fost creată de impresiunea degetului mare de la mâna stângă a inculpatului, probe care se coroborează cu declaraţiile martorului K.T. care atestă prezenţa inculpatului în după amiaza zilei de 11 iulie 2001 în apropierea blocului săvârşirii faptei şi ale martorilor V.N. şi V.A. care confirmă că în seara săvârşirii faptei, în jurul orei 24,00 , becul de pe hol funcţiona, însă a doua zi dimineaţa au constatat că acesta dispăruse.
Faţă de aceste probe de vinovăţie nu subzistă motivul de casare invocat de recurent.
Cum motivul de recurs invocat de inculpat este nefondat şi cum alte cazuri de casarea a hotărârilor atacate, susceptibile de a fi invocate din oficiu nu se constată, recursul inculpatului urmează a fi respins conform art. 38515 alin.1 pct.1 lit.b din Codul de procedură penală.
Se va computa din pedeapsa aplicată, durata reţinerii şi arestării preventive începând cu data de 13 decembrie 2001 la 7 februarie 2003.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.R.C. împotriva deciziei penale nr.235/A din 19 septembrie 2002 a Curţii de Apel Alba Iulia.
Deduce din pedeapsă perioada arestării preventive a inculpatului de la 13 decembrie 2001 la 7 februarie 2003.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 7 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 624/2002. Penal | CSJ. Decizia nr. 621/2002. Penal → |
|---|
