CSJ. Decizia nr. 653/2002. Penal. Art.174, 176 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.653Dosar nr.4626/2002
Şedinţa publică din11 februarie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul B.V. împotriva deciziei penale nr.457/A din 11 septembrie 2002 a Curţii de Apel Galaţi.
S-a prezentat recurentul inculpat B.V., aflat în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat L.R..
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, avocat L.R. a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate şi reducerea pedepsei aplicate inculpatului, prin reţinerea în favoarea acestuia a circumstanţei atenuante a provocării.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului, ca nefondat, întrucât soluţiile pronunţate în cauză sunt temeinice şi legale, instanţele stabilind corect, în baza materialului probator administrat situaţia de fapt, iar sub aspectul individualizării pedepsei nu se impune reducerea ei, având în vedere că toate aspectele invocate în recurs au fost analizate de către instanţele superioare.
Inculpatul B.V., având ultimul cuvânt, a susţinut că a fost provocat de către victimă.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr.262 din 17 iunie 2002, Tribunalul Galaţi a condamnatul pe inculpatul B.V., la 18 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art.64 lit.a şi b din Codul penal, pentru infracţiunile de omor calificat şi omor deosebit de grav, prevăzute de art.174 din Codul penal, raportat la art.175 alin.1 lit.c, cu referire la art.176 alin.1 lit.a, cu aplicarea art.37 lit.b din Codul penal, prin schimbarea încadrării juridice a faptei, din infracţiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art.174 din Codul penal, raportat la art.176 alin.1 lit.a, cu aplicarea art.37 lit.a din Codul penal.
S-a făcut aplicarea art.71 şi a art.64 din Codul penal.
Pe latură civilă, s-a constatat că T.G. şi B.M., fiicele victimei M.D., nu s-au constituit părţi civile în cauză.
Pentru a pronunţa hotărârea, s-a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Deşi locuiau împreună, între inculpat şi bunicul său, existau frecvente neînţelegeri, de mai multe ori el fiind îndepărtat din locuinţă şi, adesea, reprimit.
În acest context, la 26 noiembrie 2001, după ce a revenit de la o petrecere, inculpatul i-a cerut voie bunicului, să taie o găină, iar când acesta l-a refuzat, între ei a izbucnit cearta. Într-un târziu, inculpatul a tăiat totuşi găina, motiv pentru care disensiunile cu bunicul său s-au acutizat. Iritat, inculpatul a luat o bară metalică lungă de cca 1 m şi groasă de aproximativ 2 cm, cu aceasta el lovindu-l pe M.D. în cap. Deşi căzut la podea, acesta a fost în continuare lovit peste tot corpul, iar când inculpatul a sesizat că cel lovit a decedat, l-a transportat la locul unde era depozitat porumbul cu intenţia de a-i fi devorat cadavrul câinii vagabonzi din zonă. La un moment dat, răzgândindu-se, inculpatul a adus cadavrul victimei în bucătăria locuinţei, l-a aşezat pe pat şi l-a învelit cu plapuma, iar la creştet, i-a pus găina tăiată, după toate acestea el părăsind casa şi încuind uşa de acces cu un lacăt.
Ajuns la stâna unde era păstor vărul său M.V., inculpatul i-a povestit acestuia ceea ce făcuse, ulterior el sustrăgându-se urmăririi penale.
Raportul de constatare medico-legală a înscris că moartea victimei a fost violentă şi a fost cauzată de insuficienţa cardio-respiratorie acută, consecutivă politraumatismului cu traumatism cranio-cerebral şi facial, cu fractură de boltă şi bază craniană, hemoragie meningo-cerebrală, traumatism toracic cu fracturi costale bilateral, fracturi de stern, ruptură plămân drept, fracturi deschise ale membrelor.
Raportul de expertiză medico-legală psihiatrică a reţinut că inculpatul prezenta tulburare de personalitate de tip antisocial, abuzuri etilice, el având însă discernământul păstrat în raport cu fapta imputată.
Împotriva sentinţei, inculpatul a declarat apel, motivul invocat fiind netemeinicia pedepsei aplicate, considerată a fi prea mare.
Curtea de Apel Galaţi, prin Decizia penală nr.457 din 11 septembrie 2002 a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
Nemulţumit şi de hotărârea pronunţată în apel, în termen legal, inculpatul a declarat recurs, cale de atac motivată pe greşita stabilire a situaţiei de fapt şi implicit a vinovăţiei sale în sensul că nu s-a făcut aplicarea circumstanţelor atenuante prevăzute de art.73 lit.b din Codul penal şi pe netemeinicia pedepsei aplicate.
Recursul declarat de inculpat nu este fondat.
Potrivit art.73 alin.1 lit.b din Codul penal, constituie circumstanţă atenuantă săvârşirea infracţiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, determinate de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau prin altă acţiune ilicită gravă.
Din aceste dispoziţii, se reţine că starea de provocare nu se prezumă. Pentru reţinerea ei este necesară o analiză concretă a stării psihice în care s-a aflat inculpatul în momentul săvârşirii infracţiunii, pe baza tuturor probelor administrate şi a împrejurărilor în care s-au săvârşit faptele.
În cauză, victima, bunic al inculpatului, având vârsta de 91 ani, probele administrate nu au relevat că ar fi provocat în vreun mod, reacţia violentă a inculpatului. Simpla sa opunere ca inculpatul să sacrifice o găină, şi certurile dintre ei, prin ele însele, nu i-au creat făptuitorului o intensă tulburare, care să fi fost determinată în declanşarea agresiunii.
Privind motivul de recurs vizând pedeapsa aplicată, se reţine că procedând la stabilirea ei, instanţa a considerat pericolul social deosebit de grav al faptei, aceasta fiind îndreptată împotriva vieţii, împrejurările în care s-a săvârşit, respectiv fără ca victima să fi atras, prin acţiunile sau comportamentul său, riposta sau atitudinea violentă a făptuitorului, dar şi persoana acestuia, cu mai multe condamnări anterioare, recidivist postexecutare şi care s-a sustras urmăririi penale.
În aceste condiţii, pedeapsa aplicată, 18 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art.64 lit.a şi b din Codul penal, răspunde şi scopului ei aşa cum este prevăzut de art.52 din Codul penal.
Recursul declarat de inculpat nefiind fondat, în baza dispoziţiilor art.38515 pct.1 lit.b din Codul de procedură penală, va fi respins.
Conform art.192 din Codul de procedură penală, recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.V. împotriva deciziei penale nr.457/A din 11 septembrie 2002 a Curţii de Apel Galaţi.
Deduce din pedeapsa aplicată, timpul arestării preventive de la 28 noiembrie 2001 la 11 februarie 2003.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.100.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 300.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 654/2002. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 639/2002. Penal. Contopire pedeapsa. Recurs → |
|---|
