CSJ. Decizia nr. 655/2002. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.655Dosar nr.1245/2002
Şedinţa publică din 11 februarie 2003
S-au luat în examinare recursurile declarate de inculpaţii D.Gh. şi Gh.S.M. împotriva deciziei penale nr.76 din 26 februarie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
S-au prezentat recurenţii inculpaţi D.Gh. şi Gh.S.M., ambii aflaţi în stare de arest, asistaţi de apărător desemnat din oficiu, avocat U.D.
Au lipsit intimatele părţi civile D.P. Spitalul Clinic de Ortopedie Foişor, S.C. „P.I.”G.D.F. şi intimatele părţi vătămate B.A. şi A.C.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Recurenţii inculpaţi D.Gh. şi Gh.S.M. au declarat că îşi retrag recursurile promovate în cauză.
Apărătorul desemnat din oficiu şi procurorul, pe rând, au solicitat să se ia act de declaraţia inculpaţilor de retragere a recursurilor.
CURTEA
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti –Secţia a II-a penală, prin sentinţa penală nr.388 din 6 iunie 2001, pronunţată în dosarul nr.3961/1999 a respins cererea de restituire a cauzei la Parchet formulată de inculpaţi în baza art.333 din Codul de procedură penală.
În baza art.334 din Codul de procedură penală a schimbat încadrarea juridică a faptelor săvârşite de inculpatul B.L., din art.208 alin.1 – 209 alin.1 lit.a,e,g,i şi alin.3, cu aplicarea art.41 alin.2 din Codul penal (pct.1,2,5,7,8 R), în art.208 alin.1 – 209 alin.1 lit.a,e,g,i cu aplicarea art.41 alin.2 din Codul penal şi din art.26, raportat la art.211 lit.a,b,c,d,e şi alin.3 din Codul penal, în art.26, raportat la art.211 lit.a,b,c,d,e din Codul penal.
A schimbat încadrarea juridică a faptelor săvârşite de inculpatul Gh.S.M., din art.211 lit.a,b,c,d,e şi alin.3 din Codul penal (pct.3 R), în art.211 alin.2 lit.a,b,c,d,e din Codul penal şi din art.208 alin.1 -art.209 alin.1 lit.a,e,g,i şi alin.3 din Codul penal, cu aplicarea art.41 alin.2 din Codul penal (pct.1,2,4,5,6,7,8 R), în art.208 alin.1 – 209 alin.1 lit.a,e,g,i cu aplicarea art.41 alin.2 din Codul penal.
A schimbat încadrarea juridică a faptelor săvârşite de inculpatul D.Gh., din art.211 alin.2 lit.a,b,c,d,e şi alin.3 din Codul penal (pct.3 R), în art.211 alin.2 lit.a,b,c,d,e din Codul penal şi din art.26, raportat la art.208 alin.1 – 209 alin.1 lit.a,e,g,i şi alin.3 cu aplicarea art.41 alin.2 din Codul penal, în art.26, raportat la art.208 alin.1 – 209 alin.1 lit.a,e,g,i cu aplicarea art.41 alin.2 din Codul penal (pct.1,2,7,8 R).
În baza art.11 pct.2 lit.a, raportat la art.10 lit.e din Codul de procedură penală, cu referire la art.48 din Codul penal a achitat pe inculpatul B.L. pentru complicitate la infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art.26, raportat la art.211 lit.a,b,c,d,e cu aplicarea art.37 lit.b din Codul penal (pct.3R) şi pentru infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art.208 alin.1 – art.209 alin.1 lit.a,e,g,i, cu aplicarea art.41 alin.2 şi a art.37 lit.b din Codul penal (pct.1,2,5,7,8 R).
A menţinut măsura internării inculpatului într-o unitate sanitară de specialitate.
A constatat că inculpatul a fost arestat preventiv în cauză de la 24 februarie 1999 până la 16 decembrie 1999.
În baza art.211 alin.2 lit.a,b,c,d,e cu aplicarea art.37 lit.b din Codul penal (pct.3R) a condamnat pe inculpatul Gh.S.M.la pedeapsa de 10 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie.
În baza art.208 alin.1 – 209 alin.1 lit.a,e,g,i, cu aplicarea art.41 alin.2 şiart.37 lit.b din Codul penal (pct.1,2,4,5,6,7,8 R) a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 11 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de furt calificat.
În baza art.33 lit.a – 34 lit.b din Codul penal, inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, de 11 ani închisoare, sporită cu 1 an închisoare, urmând să execute în final pedeapsa de 12 ani închisoare, cu aplicarea art.71-64 din Codul penal.
În baza art.65 din Codul penal a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a şi b din Codul penal pe o durată de 5 ani.
A computat prevenţia inculpatului de la 6 martie 1999 la zi şi a menţinut starea de arest pentru acesta.
În baza art.211 alin.2 lit.a,b,c,d,e din Codul penal (pct.3 R) a condamnat pe inculpatul D.Gh.la pedeapsa de 9 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie.
În baza art.26, raportat la art.208 alin.1 – 209 alin.1 lit.a,e,g,i, cu aplicarea art.41 alin.2 din Codul penal (pct.1,2,7,8 R) a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 9 ani închisoare pentru complicitate la infracţiunea de furt calificat.
În baza art.33 lit.a – 34 lit.b din Codul penal inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, de 9 ani închisoare, sporită cu 1 an închisoare, urmând să execute, în final, pedeapsa de 10 ani închisoare, cu aplicarea art.71-64 din Codul penal.
În baza art.65 din Codul penal a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a,b din Codul penal, pe o durată de 4 ani.
A menţinut starea de arest a inculpatului şi a dedus prevenţia de la 9 martie 1999 la 6 iunie 2001.
În baza art.26, raportat la art.208 alin.1- 209 alin.1 lit.a,e,g,i din Codul penal (pct.7R) a condamnat pe inculpatul Gh.S.M. la pedeapsa de 3 ani şi 3 luni închisoare, pentru complicitate la infracţiunea de furt calificat.
În baza art.221 din Codul penal (pct.8R) a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru comiterea infracţiunii de tăinuire.
În baza art.33 lit.a şi a art.34 lit.b din Codul penal, inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, de 3 ani şi 6 luni închisoare, cu aplicarea art.71-64 din Codul penal.
A menţinut starea de arest a inculpatului şi a dedus prevenţia de la 6 martie 1999, la 6 iunie 2001.
A luat act că părţile vătămate M.M. şi C.C. nu s-au constituit părţi civile în cauză.
A obligat pe inculpaţii Gh.S.M. şi D.Gh. să plătească, în solidar, suma de 2.000.000 lei despăgubiri civile către partea civilă G.D.F. (pct.1R).
A obligat pe inculpatul Gh.S.M. la plata sumei de 9.000.000 lei şi contravaloarea în lei a sumei de 1000 USD despăgubiri civile către partea civilă Grigoriu Bogdan (pct.6 R).
A obligat, în solidar, pe inculpaţii Gh.S.M., Gh.S.M. şi D.Gh. la plata sumei de 80.000.000 lei despăgubiri civile (pct.7R) către partea civilă SC „P.I.”
A obligat pe inculpaţii D.Gh. şi Gh.S.M., în solidar, la plata contravalorii în lei la cursul BNR pentru aur, a cantităţii de 121 gr aur de 14 K şi 10 gr aur de 18 K către partea civilă D.P.
A obligat pe aceeaşi inculpaţii, în solidar, să plătească aceleiaşi părţi civile suma de 59.410.000 lei şi contravaloarea în lei a sumei de 10.000 USD, reprezentând despăguribiri materiale.
A obligat pe aceaşii inculpaţi să plătească, în solidar, suma de 100.000.000 lei despăgubiri morale către partea civilă D.P.
A obligat pe aceeaşi inculpaţi să plătească în solidar suma de 405.000 lei către partea civilă Spitalul Clinic de Ortopedie Foişor Bucureşti.
A menţinut măsura sechestrului asigurator asupra autoturismului aparţinând inculpatului Gh.S.M., precum şi asupra sumei de 500 USD aparţinând aceluiaşi inculpat.
Hotărând astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele.
În perioada 25 august 1998 – ianuarie 1999, inculpatul B.L., a sustras, în mod repetat, dar în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, bunuri din autoturisme parcate în locuri publice, alături de coinculpatul Gh.S.M., la unele fapte, fiind ajutaţi de ceilalţi coinculpaţi.
Coinculpatul Gh.S.M. a comercializat o parte din bunurile sustrase.
Împotriva sentinţei penale, în termenul legal au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpaţii Gh.S.M., Gh.M.M. şi D.Gh.
Parchetul a criticat sentinţa sub aspectul nerespectării dispoziţiilor art.334 din Codul de procedură penală şi a greşitei individualizări a pedepselor aplicate inculpaţilor, solicitând majorarea lor, avându-se în vedere şi starea de recidivă a inculpatului Gh.S.M. şi întinderea mare a prejudiciului creat, care nu a fost recuperat.
Inculpaţii Gh.S.M. şi Gh.S.M. au criticat sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie, şi au solicitat, în subsidiar, restituirea cauzei pentru cercetări la Parchet, privindsăvârşirea infracţiunii de la pct.9 din rechizitor şi revocarea măsurii arestării preventive, iar inculpaţii D.Gh. şi B.L. au solicitat redozarea pedepselor.
Curtea de Apel Bucureşti –Secţia I Penală, prin Decizia penală nr.76 din 26 februarie 2002 a admis apelul declarat de Parchet, a desfiinţat în parte sentinţa primei instanţe şi rejudecând în fond, a înlăturat aplicarea dispoziţiilor art.33 lit.a, raportat la art.34 lit.b din Codul penal, privind contopirea pedepselor aplicate inculpatului Gh.S.M., precum şi sporul de 1 an şi a repus în individulitatea lor pedepsele aplicate.
A majorat de la 10 ani închisoare,la 15 ani închisoare pedeapsa aplicată inculpatului Gh.S.M., în baza art.211 alin.2 lit.a,c,d,e cu aplicarea art.37 lit.b din Codul penal (pct.3R).
A majorat de la 11 ani închisoare, la 12 ani închisoare, pedeapsa aplicată aceluiaşi inculpat, în baza art.208 alin.1 – art.209 alin.1 lit.a,e,g,i, cu aplicarea art.41 alin.2 şi a art.37 lit.b din Codul penal.
În baza art.33 lit.a şi a art.34 lit.b din Codul penal a dispus ca inculpatul Gh.S.M. să execute pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare, cu aplicarea art.71-64 din Codul penal.
A menţinut starea de arest a inculpatului.
A înlăturat prevederile art.33 lit.a, raportat la art.34 lit.b din Codul penal privind contopirea pedepselor inculpatului D.Gh., precum şi sporul de 1 an şi a repus în individualitatea lor pedepsele aplicate.
A majorat de la 9 ani închisoare, la 13 ani închisoare, pedeapsa aplicată inculpatului D.Gh., în baza art.211 alin.2 lit.a,b,c,d,e din Codul penal.
A majorat de la 9 ani închisoare închisoare, la 10 ani închisoare, pedeapsa aplicată aceluiaşi inculpat, în baza art.26, raportat la art.208 alin.1 – art.209 alin.1 lit.a,e,,g,i, cu aplicarea art.41 alin.2 din Codul penal.
În baza art.33 lit.a şi a art.34 lit.b din Codul penal a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 13 ani închisoare.
A făcut aplicarea art.71-64 din Codul penal.
A menţinut starea de arest a inculpatului.
A înlăturat prevederile art.33 lit.a, raportat la art.34 lit.b din Codul penal, privind contopirea pedepselor aplicate inculpatului Gh.M.M. şi a repus în individualitatea lor pedepsele aplicate.
A majorat de la 3 ani şi 6 luni închisoare, la 5 ani închisoare pedeapsa aplicată inculpatului Gh.S.M., în baza art.26, raportat la art.208 alin.1 – 209 alin.1 lit.a,e,g,i din Codul penal (pct.7R).
A majorat de la 6 luni închisoare, la 1 an închisoare, pedeapsa aplicată aceluiaşi inculpat, în baza art.221 din Codul penal (pct.8R).
În baza art.33 lit.a şi a art.34 lit.b din Codul penal a dispus ca inculpatul Gh.S.M. să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare, cu aplicarea art.71-64 din Codul penal.
A menţinut starea de arest a inculpatului, în baza art.350 din Codul de procedură penală.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale.
A respins ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii Gh.S.M., Gh.M.M. şi D.Gh., împotriva aceleiaşi sentinţe.
A computat din pedepsele aplicate, arestarea preventivă.
Inculpaţii au fost obligaţi, la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Iinculpaţii D.Gh. şi Gh.S.M. au declarat recurs criticând-o, primul inculpat, pentru greşita individualizare a pedepsei aplicate, iar al doilea, a susţinut că nu este vinovat pentru comiterea faptelor reţinute în sarcina sa şi pentru care s-a pronunţat condamnarea.
Ulterior, la termenul de judecată din 11 februarie 2003, inculpaţii D.Gh. şi Gh.S.M. au declarat în şedinţa publică de judecată că înţeleg să-şi retragă recursurile.
Cum potrivit prevederilor art.3854 alin.2 şi art.369 din Codul de procedură penală, până la închiderea dezbaterilor oricare dintre părţi poate retrage recursul declarat, urmează a se lua act de declaraţiile în acest sens ale inculpaţilor şi a fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat în care sunt incluse şi onorariile pentru apărarea din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Ia act de retragerea recursurilor declarate de inculpaţii D.Gh. şi Gh.S.M. împotriva deciziei penale nr.76 din 26 februarie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti –Secţia I penală.
Obligă pe recurenţi la plata sumei de câte 1.100.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de câte 300.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 11 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 659/2002. Penal | CSJ. Decizia nr. 654/2002. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs → |
|---|
