CSJ. Decizia nr. 700/2002. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.700
Dosar nr.3372/2002
Şedinţa publică din 12 februarie2003
S-a luat în examinare recursul declarat de condamnatul D.C. împotriva deciziei penale nr.447/A din 19 iulie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a II-a Penală.
S-a prezentat: recurentul condamnat, aflat în stare de arest, asistat de avocat G.D., apărător desemnat din oficiu.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Apărătorul condamnatului a arătat că faţă de dispoziţiile art.455 raportat la art.453 lit.c din Codul de procedură penală, lasă soluţia la aprecierea instanţei.
Procurorul a pus concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului deoarece din concluziile anchetei sociale efectuată în cauză, nu rezultă existenţa unor împrejurări speciale în sensul prevăzut de art.453 lit.c din Codul de procedură penală, pentru a se dispune întreruperea executării pedepsei.
Condamnatul, în ultimul cuvânt, a solicitat admiterea recursului şi întreruperea executării pedepsei, pentru rezolvarea unor probleme familiale.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr.493 din 30 mai 2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, s-a admis cererea formulată de condamnatul D.C. şi i s-a întrerupt executarea pedepsei de 6 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr.3 din 3 ianuarie 2000 a aceluiaşi tribunal pe o perioadă de 3 luni, pe motive de familie, conform art.453 lit.c din Codul de procedură penală, reţinând că are de întreţinut o fiică în etate de 12 ani şi o mamă în vârstă şi bolnavă.
Prin Decizia penală nr.447 din 19 iulie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, s-a desfiinţat sentinţa penală şi s-a respins cererea de întrerupere a executării pedepsei, reţinând că familia condamnatului nu se află în împrejurările speciale prevăzute de art.453 lit.c din Codul de procedură penală, care să justifice întreruperea executării pedepsei aplicate condamnatului pe un termen de 3 luni.
Împotriva acestei decizii, condamnatul a declarat recurs, reiterând cererea iniţială de întrerupere a executării pedepsei pentru a-şi ajuta familia aflată în nevoie, temei de casare prevăzut de art.3859 pct.18 Cod procedură penală.
Recursul declarat nu este fondat.
După cum a reţinut instanţa de apel, din ancheta socială efectuată în cauză rezultă într-adevăr că mama condamnatului suferă de mai multe afecţiuni, preexistente încarcerării condamnatului şi deşi are o pensie modestă de 1.400.000 lei mai are doi copii care au obligaţia legală de întreţinere a sa şi faţă de caracterul de durată a stării materiale precare, condamnatul nu i-ar îmbunătăţi situaţia într-un interval de doar 3 luni pe cât i s-ar putea întrerupe executarea pedepsei.
În consecinţă, urmează a se respinge ca nefondat recursul declarat şi a fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de comdamnatul D.C. împotriva deciziei penale nr.447 din19 iulie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a II-a penală.
Obligă pe recurentul condamnat la plata sumei de 550.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 781/2002. Penal. Conflict de competenta.... | CSJ. Decizia nr. 271/2002. Penal → |
|---|
