CSJ. Decizia nr. 703/2002. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.703
Dosar nr.3301/2002
Şedinţa publică din 12 februarie2003
S-a luat în examinare recursul declarat de condamnatul D.M. împotriva deciziei penale nr.414 din 15 iulie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia I Penală.
S-a prezentat: recurentul condamnat, aflat în stare de arest, asistat de avocat F.V., apărător desemnat din oficiu.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Apărătorul condamnatului a arătat că faţă de motivele invocate de acesta, lasă soluţia la aprecierea instanţei.
Procurorul a pus concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului deoarece motivul invocat de condamnat nu se încadrează în nici unul din cazurile de revizuire prevăzute de art.394 din Codul de procedură penală.
Condamnatul, în ultimul cuvânt, a arătat că lasă soluţia la aprecierea instanţei.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr.384 din 30 aprilie 2002, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a respins, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de condamnatul D.M.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut în fapt că, în cererea sa, condamnatul a solicitat reducerea pedepsei, ca efect alînlăturăriiaplicăriiart.75alin.ultimdinCodulpenal,motiv ce nu se încadrează în nici unul din cazurile de revizuire prevăzute de art.394 din Codul de procedură penală.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel condamnatul D.M., solicitând admiterea lui, casarea hotărârii atacate şi pe fond, admiterea cererii de revizuire şi reaprecierea probelor administrate în cauză, pentru a se stabili cu certitudine vinovăţia sa.
Prin Decizia penală nr.414 din 15 iulie 2002, Curtea de Apel Bucureşti, Secţia I Penală, a respins ca nefondat apelul declarat de condamnat, obligându-l la plata sumei de 500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 150.000 lei reprezentând onorariu de avocat pentru apărarea din oficiu, urmând să fie avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs condamnatul D.M., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor şi, pe fond, admiterea cererii de revizuire şi reducerea pedepsei aplicate.
Recursul declarat nu este fondat, pentru considerentele ce urmează:
Deoarece revizuirea este o cale extraordinară de atac legiuitorul a limitat în dispoziţiile art.394 din Codul de procedură penală situaţiile în care se poate declanşa acest remediu procesual şi care are drept scop înlăturarea erorilor judiciare, prin reexaminarea hotărârilor judecătoreşti definitive.
Verificând actele şi lucrările dosarului, se constată că în mod corect instanţele de fond şi apel au respins cererea de revizuire formulată de condamnat, din moment ce critica adusă de acesta referitoare la individualizarea pedepsei aplicate, nu se înscrie printre cazurile de revizuire expres şi limitativ prevăzute de prevederile art.394 din Codul de procedură penală.
Aşadar, recursul declarat de condamnatul D.M. este nefondat şi urmează să fie respins ca atare, în temeiul art.38515 pct.1 lit.b din Codul de procedură penală şi a se dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul revizuient D.M. împotriva deciziei penale nr.414 din 15 iulie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia I penală.
Obligă pe recurentul condamnat la plata sumei de 550.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 704/2002. Penal. Revizuire. Recurs | CSJ. Decizia nr. 767/2002. Penal. întrerupere executare... → |
|---|
