CSJ. Decizia nr. 753/2002. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.753
Dosar nr.4699/2002
Şedinţa publică din 14 februarie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul S.V. împotriva deciziei penale nr.596 din 2 octombrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
S-a prezentat recurentul inculpat, aflat în stare de arest, asistat de avocat V.F., apărător desemnat din oficiu.
A lipsit intimata parte civilă SC „P”.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Apărătorul a solicitat admiterea recursului şi reaprecierea pedepsei către minimul special prevăzut de lege.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului, reducerea pedepsei nefiind cu nimic justificată.
În ultimul cuvânt, recurentul a cerut reducerea pedepsei.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr.699 din 5 august 2002 pronunţată de Tribunalul Bucureşti a fost condamnat inculpatul S.V. la 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prevăzută de art.208, 209 alin.1 lit.a,g şi alin.3 lit.a cu aplicarea art.41 alin.2 şi art.75 lit.c din Codul penal.
Inculpatul a fost totodată obligat să plătească despăgubiri în sumă de 4.366.914 lei părţii civile SC „P”.
Instanţa a reţinut în fapt că în luna octombrie 2001 inculpatul împreună cu mai multe persoane, în timpul nopţii şi în mod repetat, a sustras cantitatea totală de 800 litri benzină dintr-o conductă ce tranzita comuna Periş şi aparţinea SC „P”.
Apelul declarat de inculpat în cauză a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Bucureşti prin Decizia penală nr.596 din 2 octombrie 2002.
Împotriva acestei decizii inculpatul a declarat recurs reluând motivul invocat în apel, în sensul reducerii pedepsei aplicate, pe care o consideră prea aspră.
Recursul nu este fondat.
Infracţiunea de furt calificat prevăzută de art.208, 209 alin.1 lit.a,g şi alin.3 lit.a din Codul penal -cu încadrarea juridică modificată prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.207/2000 –este pedepsită de lege cu închisoare de la 4 la 18 ani.
Condamnând pe inculpat la 4 ani închisoare, instanţele au ţinut seama de limitele de pedeapsă prevăzute de lege precum şi de celelalte criterii de individualizare menţionate în art.72 Cod penal. S-au avut în vedere atât sinceritatea inculpatului şi lipsa antecedentelor penale, cât şi gradul ridicat de pericol social al faptelor comise, frecvenţa acestora, modul concret în care a sustras cei 800 litri de benzină: noaptea, împreună cu mai multe persoane printre care şi minori şi folosind o instalaţie artizanală montată pe conductă.
S-au luat în considerare totodată, prevederile art.52 Cod penal privind scopul preventiv-educativ al pedepsei.
În aceste condiţii, instanţa de apel a menţinut în mod justificat soluţia pronunţată de instanţa de fond.
În consecinţă, urmează să se respingă recursul declarat de inculpat, care va fi obligat să plătească cheltuieli judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.V. împotriva deciziei penale nr.596 din 2 octombrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestării preventive de la 15 aprilie 2002 la 14 februarie 2003.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.100.000 lei cheltuieli judiciare, din care 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 14 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 758/2002. Penal. Art.306 c.pen. Recurs în... | CSJ. Decizia nr. 752/2002. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
