CSJ. Decizia nr. 785/2002. Penal. Conflict de competenta. Stabilirea competenţei
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.785
Dosar nr.4782/2002
Şedinţa publică din 17 februarie 2003
La 6 februarie 2003 s-a luat în examinare conflictul de competenţă ivit în soluţionarea cauzei privind pe inculpaţii R.F., F.R. şi petiţionarul S.E.C.
Dezbaterile au fost consemnate în încheirea cu data de 6 februarie 2003, iar pronunţarea deciziei s-a amânat la 17 februarie 2003.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea nr.1717 din 29 martie 2002 Curtea Supremă de Justiţie –secţia penală a admis cererea petiţionarului S.E.C., s-a dispus strămutarea cauzei de la Tribunalul Dolj unde cauza se afla pe rol în recurs la Tribunalul Vâlcea. Această din urmă instanţă, judecând recursul procurorului şi al părţii vătămate S.E.C.le-a respins prin Decizia penală nr.626 din 17 mai 2002.
Decizia a fost anulată prin Decizia penală nr.770 din 24 iunie 2002 a aceleiaşi instanţe în urma admiterii contestaţiei în anulare formulată de partea vătămată; rejudecând recursul părţii vătămate, Tribunalul Vâlcea l-a admis şi a trimis cauza primei instanţe care a judecat procesul în fond, Judecătoria Craiova.
Judecătoria Craiova prin sentinţa penală nr.3787 din 9 septembrie 2002 şi-a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, care la rândul ei, prin sentinţa penală nr.1022 din 16 octombrie 2002 şi-a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Craiova, şi constatând că s-a ivit un conflict negativ de competenţă, a sesizat Curtea Supremă de Justiţie.
În soluţionarea conflictului de competenţă se constată că prin încheierea nr.1717 din 29 martie 2002 s-a dispus strămutarea judecării recursului de la Tribunalul Dolj la Tribunalul Vâlcea.
Prin urmare, strămutarea în cauza de faţă priveşte judecarea cauzei în recurs de la instanţa competentă a judeca recursul, Tribunalul Dolj, la Tribunalul Vâlcea, instanţă egală în grad cu cea dintâi.
În mod corect Tribunalul Vâlcea, casând sentinţa pronunţată în cauză a trimis cauza spre rejudecare Judecătoriei Craiova, care s-a pronunţat în primă instanţă şi de la care strămutarea nu s-a dispus.
În consecinţă, urmează a se stabilit că Judecătoria Craiova este instanţa căreia îi revine competenţa judecării cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe inculpaţii R.F., F.R. şi petiţionarul S.E.C., în favoarea Judecătoriei Craiova.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 17 februarie 2003.
Cu opinia separată a doamnei preşedinte de completîn sensul că stabileşte judecarea cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.
OPINIA SEPARATĂ
Potrivit art.55 alin.1 Cod procedură penală, Curtea Supremă de Justiţie strămută judecarea unei cauze de la instanţa competentă la o altă instanţă egală în grad în cazul în care, apreciind temeinicia motivelor de strămutare, consideră că prin aceasta se asigură desfăşurarea normală a procesului.
Aceasta înseamnă că în anumite situaţii şi pentru anumite motive prin voinţa legii şi în temeiul hotărârii Curţii Supreme de Justiţie dată în baza legii – art. 60 Cod procedură penală, judecarea unei cauze indiferent în ce fază se află este scoasă din competenţa ei normală legală şi dată în competenţa altor instanţe, dintr-o altă circumscripţie teritorială, unde se presupune că va putea fi asigurată „desfăşurarea normală a procesului”.
Odată strămutată judecarea cauzei indiferent în ce stadiu s-ar afla, se produc două efecte principale: primul – cauza strămutată intră în circuitul normal de judecată la instanţele din circumscripţia teritorială
unde s-a strămutat; al doilea – vechile instanţe investite iniţial cu judecarea acesteia pierd definitiv competenţa de a judeca.
Este adevărat că atât competenţa materială cât şi cea teritorială este stabilită prin reguli procedurale imperative de strictă interpretare, dar în cazul strămutării ne aflăm în faţa unui remediu procesual prin intermediul căruia, în cazuri concrete, se realizeazăo deplasare de competenţă teritorială.
Nu înseamnă însă că se ignoră dispoziţiile art.379 pct.2 lit.b Cod procedură penală, care prevăd că instanţa de apel pentru motivele arătate expres, desfiinţează sentinţa primei instanţe şi dispune rejudecarea de către instanţa a cărei hotărâre a fost desfiinţată. Aceasta, întrucât în condiţiile în care s-a produs strămutarea judecării cauzei, desfiinţarea sentinţei primei instanţe nu mai poate fi urmată de rejudecarea cauzei de către aceeaşi instanţă, întrucât prin strămutare nu mai are competenţa rejudecării.
Dacă s-ar admite că ar fi posibil acest lucru, problema care s-ar ridica ar fi aceea de a se răspunde: cine va soluţiona apelul declarat împotriva noii sentinţe pronunţată de această instanţă? Tribunalul de la cares-a strămutat judecarea cauzei sautribunalul din raza teritorială a instanţei care a soluţionat cauza după casarea cu trimitere?
Primul nu va putea soluţiona apelul întrucât prin hotărârea de strămutare cauza a fost luată din competenţa sa, dar nici cel de al doilea întrucât de această dată el nu mai este investit prin hotărârea de strămutare şi nu va putea soluţiona apelul declarat împotriva unei sentinţe pronunţată de o instanţă de fond dintr-o altă circumscripţie teritorială.
Conchizând, competenţa specială determinată prin hotărârea Curţii Supreme de Justiţie va subzista până la soluţionarea definitivă a cauzei penale respective, în sens contrar s-ar ignora motivul pentru care s-a admis o astfel de derogare de la regula procedurală obişnuită.
Soluţia este susţinută şi de interpretarea raţională a dispoziţiilor art.55 privind temeiul strămutării şi a dispoziţiilor art.61 Cod procedură penală care interzic repetarea cererii de strămutare pentru aceleaşi temeiuri.
| ← CSJ. Decizia nr. 790/2002. Penal | CSJ. Decizia nr. 784/2002. Penal. Conflict de competenta.... → |
|---|
