CSJ. Decizia nr. 81/2002. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.81Dosar nr.4416/2002
Şedinţa publică din 9 ianuarie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de condamnatul F.M. împotriva deciziei penale nr.589 din 1 octombrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia I penală.
S-a prezentat condamnatul, în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat P.R.
Procedura îndeplinită.
Apărătorul cere admiterea recursuluiinvocând prevederile art.453 lit.c Cod procedură penală.
Procurorul solicită respingerea recursului ca nefondat.
Condamnatul cere întreruperea executării pedepsei.
CURTEA
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr.204 din 17 iulie 2002 Tribunalul Ialomiţa a respins cererea formulată de condamnatul F.M. privind întreruperea executării pedepsei de 7 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr.401/1999 pronunţată de Tribunalul Bucureşti –Secţia a II-a penală pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie .
Cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art.453 al.1 lit.c Cod procedură penală , condamnatul invocând starea materială şi financiară grea a familiei şi care impune prezenţa sa la domiciliu.
Din referatul de anchetă socială întocmit în cauză rezultă că petentul a întreţinut relaţii de concubinaj cu numita L.F., relaţii din care a rezultat minorul F.I.C. şi de a cărui creştere şi educare acesta s-a ocupat în exclusivitate. Concubina a refuzat să furnizeze datele necesare efectuării anchetei sociale, afirmând că inculpatul îi trimite scrisori de ameninţare şi că nu are nevoie de ajutorul lui.
În raport de probele administrate ,instanţa de fond a constatat că nu s-au dovedit acele împrejurări speciale, cu consecinţe grave pentru familia condamnatului , la care se referă art.453 lit.c Cod procedură penală.
Prin Decizia penală nr.589 din 1 octombrie 2002 Curtea de Apel Bucureşti – Secţia I penală a respins , ca nefondat, apelul declarat de F.M.
Impotriva hotărârilor pronunţate condamnatul adeclarat recurs, solicitând admiterea cererii şi întreruperea executării pedepsei.
Recursul este nefondat.
Potrivit art.455 raportat la art.453 al.1 lit.c Cod procedură penală, executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă când din cauza unor împejurări speciale executarea imediată a pedepsei ar avea consecinţe grave pentru condamnat, familie sau unitatea la care lucrează.
În speţă, din ancheta socială efectuată, rezultă că numita L.F. şi-a crescut singură fiul de la vârsta de 1 an, că nu are nevoie de ajutorul condamnatului care o ameninţă şi din închisoare şidespre care nu vrea să mai ştie nimic.
Având în vedere că nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de lege, referitoare la acele împrejurări speciale care ar avea consecinţe grave pentru condamnat şi familia sa prin executarea imediată a pedepsei în regim de detenţie, urmează ca potrivit art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală să se respingă, ca nefondat, recursul declarat de condamnat.
Conform art.192 al.2 Cod procedură penală, recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat din care, onorariul avocatului din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul F.M. împotriva deciziei penale nr.589 din 1 octombrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia I penală.
Obligă pe recurentul condamnat la plata sumei de 650.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 250.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 9 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 780/2002. Penal. Conflict de competenta.... | CSJ. Decizia nr. 807/2002. Penal → |
|---|
