ICCJ. Decizia nr. 158/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 158
Dosar nr.5182/2003
Şedinţa publică din 13 ianuarie 2004
Tribunalul Hunedoara prin sentinţa penală nr. 188 din 27 august 2003, a condamnat inculpaţii:
1 .B.I. la 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit.a) cu aplicarea art. 74 şi 76 C. pen. şi;
2. D.C.O., la 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la tâlhărie prevăzută de art. 26 raportat la art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit.a) cu aplicarea art. 74 şi 76 C. pen.
A dedus din pedepsele aplicatetimpul reţinerii şi arestării de la 13.05.2003 la zi.
Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut următoarele:
Inculpaţii s-au cunoscut în oraşul Vulcan şi cum nu munceau şi nu aveau nici un venit s-au înţeles să sustragă bunuri.
În acest scop inculpatul D.C.O. avea asupra sa un spray paralizant.
În ziua de 13 mai 2003 aflându-se pe o stradă mai lăturalnică au observat-o pe partea vătămată S.M. care purta la gât două lănţişoare de aur.
Cei doi au trecut la urmărirea femeii şi în timp ceD.C.O. asigura paza câmpului infracţional, incupatul B.I. s-a apropiat din spate, a smuls lănţişoarele, după care au fugit printre blocuri.
Alertate de strigătele părţii vătămate, mai multe persoane au pornit în urmărirea inculpaţilor şi au reuşit să-i prindă şi să-i reţină.
Inculpatul B.I., ajuns din urmă de martorul G.A. s-a înarmat cu o scândură şi pentru a-şi asigura scăparea l-a lovit pe martor, însă cu toate acestea a fost dezarmat şi reţinut până la sosirea poliţiştilor.
În urma smulgerii lănţişoarelor de la gât, partea vătămată a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare 6-7 zile de îngrijiri medicale.
Lănţişoareleîn valoare de 7.500.000 lei au fost restituite părţii vătămate care nu s-a mai constituit parte civilă.
Împotriva sentinţei au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara şi inculpatul D.C.O.
Prin apelul parchetului sentinţa a fost criticată pentru greşita reţinere în favoarea inculpaţilor de circumstanţe atenuanteşi pentru omisiunea confiscării spray-ului, corp delict, destinat să servească la săvârşirea unei infracţiuni.
Prin Decizia nr. 352/A din 16 octombrie 2003 pronunţată de secţia penală a Curţii de Apel Alba Iulia a fost admis apelul parchetului şi respins apelul inculpatului. Sentinţa a fost desfiinţată în parte, au fost înlăturate circumstanţele atenuante, iar inculpaţii au fost condamnaţi la 7 ani şi 6 luni, B.I. şi 7 ani închisoare D.C.O.
În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea spray-ului iritant lacrimogen.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs, în termen legal inculpaţii.
Inculpatul B.I. a solicitat casarea deciziei şi menţinerea sentinţei, susţinând că nu are antecedente penale, a recunoscut săvârşirea infracţiunii şi că a fost determinat să săvârşească fapta de coinculpatul D.C.O. eliberat de puţină vreme din penitenciar.
Inculpatul D.C.O. nu şi-a motivat recursul şi a lăsat soluţionarea lui la aprecierea instanţei.
Recursurile sunt nefondate.
Instanţa de apel a avut în vedere la desfiinţarea soluţiei şi înlăturarea circumstanţelor atenuante că prima instanţă în mod greşit a reţinut circumstanţe judiciare motivat de faptul că, dacă în cursul urmăririi penale inculpaţii nu au recunoscut faptele, în faţa instanţei au revenit şi le-au recunoscut, contribuind astfel al aflarea adevărului.
Într-adevăr nu pot avea semnificaţia unor circumstanţe judiciare atenuante declaraţiile inculpaţilor date în faţa instanţei de fondprin care revenind asupra unor declaraţii anterioare aceştia recunosc fapta aceasta deoarece pe de o parte faptele inculpaţilor au fost dovedite cu prisosinţă ei fiind reţinuţi după urmărirea de către mai mulţi cetăţeni alertaţi de victimă şi pe de altă parte pentru că fapta prezintă un pericol social ridicat, a fost planificată, aveau un spray paralizant, iar pentru a-şi asigura scăparea, B.I. a lovit cu o scândură pe urmăritorul său. Aşa fiind corect au fost înlăturate circumstanţele atenuante, iar pedepsele majorate.
Pentru aceste considerente recursurile urmează a fi respinse, hotărârea instanţei de apel fiind legală şi temeinică.
Conform art. 38517 alin. (4) cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen. se va deduce din pedepse timpul reţinerii şi arestării de la 13.05.2003 la data deciziei.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin.(2) C. proc. pen. inculpaţii urmează a fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii B.I. şi D.C.O. împotriva deciziei penale nr. 352 din 16 octombrie 2003 a Curţii de Apel Alba Iulia.
Deduce din pedepse durata reţinerii şi arestării preventive de la 13 mai 2003 până la 13 ianuarie 2004, pentru fiecare inculpat.
Obligă inculpaţii la câte 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariile cuvenite apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 400.000 lei, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 13 ianuarie 2004.
| ← CSJ. Decizia nr. 1532/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 1603/2003. Penal → |
|---|
