ICCJ. Decizia nr. 18/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.18.
Dosar nr.4047./2003
Şedinţa publică din 14 ianuarie 200.
Asupra recursului e faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 125 din 20 mai 2003 a Tribunalului Ialomiţa, s-a dispus condamnareainculpatului O.C. la pedeapsa de 18 ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C.pen., pentru comiterea infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 raportat la art. 175 lit. i) C.pen.
A mai fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 8 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C.pen., pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art.174 şi 175 lit. i) C.pen.
În temeiul art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C.pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 18 ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C.pen.
S-a făcut aplicarea art. 71-64 C.pen.
În temeiul art. 350 C.proc.pen. s-a menţinut starea de arest a inculpatului, iar potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-adedus din pedeapsa aplicată, timpul arestării preventive de la16 iunie 2002 la zi.
În temeiul art. 118 lit. b) C.pen. s-a confiscat de la inculpat o sticlă spartă – corp delict.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 60.000.000 lei despăgubiri pentru daune materiale şi 100.000.000 lei despăgubiri pentru daune morale către partea civilă P.N.
A fost obligat inculpatul la 1.541.000 lei despăgubiri pentru daune materiale către Spitalul municipal Feteşti.
A fost respinsă cererea de despăgubiri formulată de partea civilă G.I.
A fost obligat inculpatul la 2.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În seara zilei de15 iunie 2002, în incinta unui bar, aflat în centrul comuneis-a iscat un conflict între victima P.F., persoanele care-l însoţeau şi inculpatul O.C., aceştia lovindu-se reciproc.
La un moment dat, conflictul a încetat, atât victima cât şi cunoştinţele sale părăsind localul.
Inculpatul a ieşit din bar după o scurtă perioadă de timp, astfel că, scandalul a fost reluat şi a continuat pe terasa localului, iar apoi în stradă, de data aceasta în favoarea inculpatului intervenind cumnatul său, C.M.
De pe una din mesele de afară, inculpatul a luat o sticlă pe care a spart-o, lovind-o de bara metalică ce delimitează terasa şi, cu gâtul sticlei rămas în mână, i-a aplicat două lovituri părţii vătămate P.F., în zona obrazului stâng şi regiunea cervicală artero-lateral stâng şi, respectiv, hemitorace stâng latero-posterior.
Numitul G.I. a încercat să intervină pentru a da ajutor victimei, dar şi el a fost lovit de către inculpat, în aceeaşi modalitate, în regiunea cervicală posterioară.
Fiind transportat spre Spitalul municipal Feteşti, partea vătămată P.F. a decedat, raportul medico-legal concluzionând că moartea a fost violentă şi s-a datorat hemoragiei exterioareconsecutivă unei plăgi cu interesarea pachetului vascular facial stâng şi carotidian stâng.
3
Vătămarea suferită de G.I. a constat în „plagă tăiată prin agresiune în regiunea posterioară stângă cu secţionarea muşchilor lojei posterioare", a necesitat pentru vindecare 8-9 zile de îngrijiri medicale, fără punerea vieţii în primejdie.
S-a reţinut că aceste consecinţe şi nu altele mai grave nu sunt decât urmarea eschivei executată de G.I. când a sesizat că lovitura viza partea cervicală anterioară.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul O.C., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând reducerea pedepselor, ca efect al reţinerii circumstanţei atenuante prevăzută de art. 73 lit. b) C.pen.
Prin Decizia penală nr. 443 din 20 august 2003, Curtea de Apel Bucureşti,secţia I penală a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat.
A fost dedusă durata arestării preventive de la 16 iunie 2002 la zi.
A fost menţinută starea de arest preventiv.
A fost prelungită durata arestării preventive cu 30 zile de la7 septembrie 2003 la 5 octombrie 2003, inclusiv.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs inculpatul,solicitând ca prin reţinerea circumstanţei atenuante a stării de provocare, prevăzută de art. 73lit. b) C.pen., să-i fie reduse pedepsele aplicate sub limitele minime prevăzute de textele de lege incriminatoare.
Recursul declarat nu este fondat, pentru considerentele ce urmează:
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată că atât instanţa de fond cât şi cea de apel au reţinut corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului în raport de materialul probator administrat în cauză şi au aplicat o pedeapsă just individualizată, conform criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Potrivit art. 73 lit. b) C.pen., constituie circumstanţă atenuantă, săvârşirea infracţiunii substăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, de o provocare din partea persoanei vătămate produsă prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau prin altă acţiune ilicită gravă.
Din declaraţiile martorilor rezultă că în seara zilei de 15 iunie 2002, într-un local aizbucnit un scandal în carepersoaneleimplicate s-au îmbrâncitşi s-au lovit reciproc, aruncând cu sticle şi scaune.
Singurul martor care a relatat că inculpatul afost luat la bătaie de către partea vătămată P.F. este numitul D.F., care în faza de urmărire penală a susţinut iniţial că bătaia a izbucnit între cele două grupuri, după care două persoane au fugit din local, iar victima şi persoanele aflate îngrupul său l-au luat la bătaie pe O.C.
Depoziţia acestui martor este infirmată de cea a martorului I.I., care se coroborează cu celelalte probe administrate şi caresusţine dimpotrivă,că inculpatul şi C.M. l-au luat la bătaie pe P.F.
Aşadar,din împrejurările comiterii faptelor şi a modului de a acţiona a inculpatului, nu se poate desprinde concluzia că în momentul săvârşirii infracţiunilor, acesta se afla într-o stare de provocare din partea părţilor vătămate, astfel că nu se poate reţine circumstanţa atenuantă, prevăzută de art. 73 lit. b) C.pen.
Cu privire la individualizarea pedepselor aplicate inculpatului, se constată că atât pedepsele stabilite pentru fiecare dintre cele două infracţiuni, cât şi pedeapsa rezultantă aplicată, sunt conforme criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), fiind în măsură să realizeze reeducarea acestuia în vederea reinserţiei lui în comunitate şi prevenţia generală, conform art. 52 C.pen.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 38515 pct. (1) lit. b) C.proc.pen., urmează ca recursul declarat de inculpatul O.C. să fie respins ca nefondat.
Se va deduce din pedeapsa aplicată, timpul arestării preventive de la 16 iunie 2002 la 14 ianuarie 2004.
În temeiul art. 192 alin. (2) C.proc.pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat,recursul declarat de inculpatul O.C.împotriva deciziei penale nr. 443din 20 august 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpularestării preventive de la 16 iunie 2002la14 ianuarie 2004.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi14 ianuarie 2004.
| ← CSJ. Decizia nr. 1821/2003. Penal. Revizuire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 197/2003. Penal. Art.215 alin.4,5 c.pen. Recurs → |
|---|
