CSJ. Decizia nr. 3390/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3390/2003
Dosar nr. 3303/2003
Şedinţa publică din 25 iulie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Cu adresa înregistrată la această Curte sub nr. 3303/2003, Curtea de Apel Ploieşti a înaintat spre competentă soluţionare, de către această instanţă, recursul declarat de inculpatul M.L., deţinut în Penitenciarul Focşani, împotriva Încheierii de şedinţă din 18 iulie 2003 a Curţii de Apel Ploieşti, încheiere prin care s-a respins cererea de recuzare, formulată de inculpat, privind pe toţi magistraţii din cadrul Tribunalului Buzău.
În adresă, se face menţiunea că recursul a fost declarat verbal şi consemnat în procesul-verbal încheiat în ziua şedinţei de judecată.
În şedinţa publică de azi 25 iulie 2003, inculpatul, prin apărătorul său ales, a arătat că instanţa s-a pronunţat atât pe recuzare, cât şi pe prelungirea arestării preventive în Camera de Consiliu, în complet format dintr-un singur judecător, motiv pentru care consideră că hotărârea este lovită de nulitate absolută şi în consecinţă, solicită să se constate nulitatea absolută a prelungirii şi să se dispună punerea, de îndată, în libertate, a inculpatului.
Recursul este nefondat.
Conform art. 52 pct. 51 C. proc. pen., „în cauzele în care sunt inculpaţi arestaţi preventiv, când se recuză întreaga instanţă, instanţa ierarhic superioară competentă să soluţioneze cererea de recuzare, înainte de a se pronunţa asupra recuzării, dispune cu privire la arestarea preventivă, în condiţiile prevăzute de lege."
Analiza cauzei arată că, prin încheierea atacată, instanţa, în judecata făcută, a procedat exact cum cere textul de lege, aşa cum a fost modificat prin Legea nr. 281/2003.
În speţă, nu există nici o nulitate absolută, instanţa competentă să judece cererea de recuzare fiind în drept să judece şi să dispună, în acelaşi complet şi tot în camera de consiliu, cu privire la arestarea preventivă.
Faptul că, textul prevede că se „dispune cu privire la arestarea preventivă, în condiţiile prevăzute de lege", nu înseamnă că instanţa ar fi trebuit să judece întâi, în alt complet şi în şedinţă publică, problema arestării preventive şi apoi, cererea de recuzare.
Un astfel de procedeu ar fi nelegal şi n-ar ţine seama că, prin art. 52 pct. 51 C. proc. pen., legiuitorul a prorogat, de fapt, completului care judecă recuzarea şi competenţa de a se pronunţa asupra arestării preventive.
Sintagma „în condiţiile legii" nu vizează deci, şi modul de constituire a completului de judecată ce urmează a se pronunţa asupra măsurii arestării preventive.
În raport cu cele arătate, Curtea va trebui să observe că recursul de faţă este nefondat şi să-l respingă ca atare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., menţinând astfel hotărârea atacată.
Văzând şi reglementarea plăţii cheltuielilor judiciare către stat;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul inculpat M.L. împotriva încheierii din 18 iulie 2003 a Curţii de Apel Ploieşti, pronunţată în dosar nr. 6129/2003.
Obligă pe recurent la plata sumei de 500.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 iulie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3384/2003. Penal. întrerupere executare... | CSJ. Decizia nr. 3392/2003. Penal → |
|---|
