ICCJ. Decizia nr. 3464/2003. Penal. Art.20, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3464/2003
Dosar nr. 2612/2004
Şedinţa publică din 23 iunie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 5 din 20 ianuarie 2004 a Tribunalului Olt, inculpatul G.C. a fost condamnat la 8 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor înscrise în art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 şi art. 175 lit. c) C. pen.
Totodată, tribunalul a menţinut arestarea preventivă a inculpatului, a dedus din pedeapsă durata arestării preventive de la 6 iulie 2003 la zi şi l-a obligat la 10.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
S-a reţinut în fapt că inculpatul, în ziua de 6 iulie 2003, întrucât o bănuia pe soţia sa G.C., de infidelitate, în timp ce aceasta se încălţa în holul apartamentului, a lovit-o cu o bară metalică, în zona capului, continuând să o lovească apoi cu picioarele, după ce căzuse în hol.
Actele sale de agresiune au încetat după ce au intervenit vecinii, alertaţi de copiii părţii vătămate şi ai inculpatului.
Partea vătămată a suferit o plagă cu zdrobirea vârfului pavilionar stâng, plăgi contuze occipital şi vertex hematom latero-cervical stâng, fractură piramidă nazală, plăgi temporal stânga, pentru vindecarea cărora a avut nevoie de îngrijiri medicale timp de 25 - 30 zile, fiind internată în spital în perioada 6 - 11 iulie 2003.
Prin Decizia penală nr. 145 din 18 martie 2004 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul G.C.
Împotriva acestei decizii, inculpatul a declarat recurs, solicitând schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art. 183 C. pen., întrucât nu a acţionat cu intenţia de a ucide şi reducerea pedepsei, temeiuri de casare prevăzute de art. 3859 pct. 14 şi 17 C. proc. pen.
Recursul declarat nu este fondat.
Din examinarea hotărârilor pronunţate în cauză şi a lucrărilor dosarului rezultă că instanţele, întemeindu-se pe probele administrate, au stabilit şi reţinut corect starea de fapt şi vinovăţia inculpatului şi, de asemenea, au dat o corespunzătoare încadrare juridică faptei penale comise.
După cum s-a arătat cu ocazia expunerii stării de fapt, inculpatul a aplicat lovituri părţii vătămate cu o bară metalică (obiect apt de a produce moartea) asupra capului (care este o zonă vitală) cu intensitate (producându-i plăgi temporo-occipitale şi fractură piramidă nazală) ce a necesitat internarea în spital şi a întrerupt actele de violenţă după ce au intervenit alte persoane, locatari din bloc.
Prin urmare, inculpatul a acţionat cu intenţie, deoarece a prevăzut rezultatul faptei sale şi chiar dacă nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui.
Nu s-ar putea reţine încadrarea în infracţiunea de loviri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen., cum s-a solicitat, întrucât pe de o parte nu s-a produs moartea părţii vătămate şi pe de altă parte rezultatul în ipoteza acestei infracţiuni, se produce din culpă, ceea ce nu este cazul în speţă.
Referitor la pedeapsă, instanţa de fond s-a orientat spre limita minimă prevăzută de lege şi corespunde criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) (raportat la gradul de pericol social concret al infracţiunii comise şi persoana inculpatului), astfel că pedeapsa aplicată este necesară pentru reeducarea sa şi prevenirea comiterii altei infracţiuni.
În consecinţă, urmează a se respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat şi a fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
Din pedeapsă se va deduce durata arestării preventive.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.C. împotriva deciziei penale nr. 145 din 18 martie 2004 a Curţii de Apel Craiova.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 6 iulie 2003 la 23 iunie 2004.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3281/2003. Penal. Plângere. Recurs | CSJ. Decizia nr. 4836/2003. Penal → |
|---|
