ICCJ. Decizia nr. 3281/2003. Penal. Plângere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3281/2003
Dosar nr. 2314/2004
Şedinţa publică din 15 iunie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 28 din 8 aprilie 2004, pronunţată în dosarul nr. 372/P/2004, Curtea de Apel Craiova, secţia penală, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenta I.C. împotriva rezoluţiei nr. 207/P/2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, privind intimaţii P.M. şi B.M.
Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut, în fapt, următoarele:
Prin rezoluţia din 14 iulie 2002, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, a dispus neînceperea urmăririi penale, împotriva magistraţilor judecători P.M., pentru infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi B.M., pentru infracţiunile prevăzute de art. 246 şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
Pentru a dispune în acest sens, s-a avut în vedere că partea vătămată I.C. a sesizat organele de urmărire penală solicitând cercetarea şi tragerea la răspundere penală a judecătorului P.M. de la Judecătoria Slatina, pentru infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), întrucât ar fi pronunţat ordonanţa de adjudecare nr. 3024 din 23 aprilie 1999, cu încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 64/1995, privind reorganizarea judiciară şi falimentul societăţilor comerciale şi a judecătorului B.M. de la Tribunalul Olt, pentru infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), constând în respingerea recursului şi menţinerea ordonanţei de adjudecare şi fals intelectual prevăzut de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), întrucât în Decizia pronunţată a atestat că licitatoarea adjudecătoare poartă numele de D. şi nu V., cum era în realitate.
În urma actelor premergătoare a rezultat că SC B.P. SA, sucursala Slatina a chemat în judecată pe pârâţii SC M.N. SNC, N.C., N.C., C.I. şi I.C., pentru a fi obligaţi în solidar la plata sumei de 15.000.000 lei, credit restant şi dobânda aferentă.
Prin sentinţa civilă nr. 451 din 18 noiembrie 1996, pronunţată în dosar nr. 3848/1995, a fost admisă acţiunea în parte împotriva primilor trei pârâţi şi respinsă împotriva pârâţilor C.D.A. şi I.C., considerând că deşi aceştia aveau calitatea de giranţi, nu au fost părţi în contractul de credit.
Sentinţa a fost schimbată în apelul reclamantei, în sensul că au fost obligaţi şi pârâţii C.D.A. şi I.C., prin Decizia civilă nr. 456 din 30 mai 1997 a Curţii de Apel Craiova, rămasă definitivă.
Pe baza titlului executoriu, executorul judecătoresc a înfiinţat comandamentul nr. 2 pe apartamentul cu 2 camere al debitoarei I.C., somând-o să achite suma de 37.600.000 lei. Prin cererea înregistrată la nr. 4998/1998 la Judecătoria Slatina, creditoarea a solicitat vânzarea la licitaţie publică a imobilului debitoarei, iar prin licitaţia din 7 aprilie 1999, s-a adjudecat provizoriu în favoarea licitatorului D.C., la preţul imobilului de 46.000.000 lei.
După termenul de supralicitare, imobilul a fost adjudecat definitiv, prin ordonanţa de adjudecare nr. 3024 din 23 aprilie 1999, pronunţată de judecătorul P.M.
Această ordonanţă a rămas definitivă prin Decizia civilă nr. 1273 din 28 septembrie 1999 care a respins recursul debitoarei I.C. şi care a fost pronunţată de judecătorul B.M.
Neconstatându-se vreo încălcare a dispoziţiilor legale în materie de obligaţie civilă şi executare silită imobiliară, prin cele două hotărâri judecătoreşti s-a constatat că cei doi judecători şi-au îndeplinit corect atribuţiunile de serviciu, iar invocarea de către partea vătămată a deciziei civile nr. 514 din 12 decembrie 1997 a Curţii de Apel Craiova este irelevantă, fiind pronunţată în altă cauză, cu alt obiect şi alte părţi.
Cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), datele de la evidenţa populaţiei arată că pârâta debitoare D.C. prin căsătorie a devenit la data de 25 august 1999 V.C. şi acest fapt nu a fost cunoscut la data pronunţării deciziei civile nr. 1273 de către judecătorul B.M.
Prin plângerea formulată de petenta I.C. la Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie şi apoi la Curtea de Apel Craiova, se revine la cele susţinute anterior şi se solicită expres efectuarea actelor premergătoare începerii urmăririi penale, începerea urmăririi penale, punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a celor doi judecători.
Plângerea petentei a fost considerată nefondată.
Cele două hotărâri judecătoreşti respectiv ordonanţa de adjudecare nr. 3024 din 23 aprilie 1999, pronunţată de judecătorul P.M. şi Decizia civilă nr. 1273 din 28 septembrie 1999 au fost hotărâri judecătoreşti pronunţate în faza de executare silită prin comandament a unui imobil apartament aparţinând debitoarei I.C., care a fost obligată în mod definitiv şi irevocabil să plătească în solidar cu ceilalţi debitori un credit nerambursat şi care s-a majorat datorită penalităţilor de întârziere.
Actele de executare silită finalizate prin ordonanţa de adjudecare şi Decizia civilă pronunţată în recurs asupra acestei ordonanţe au fost legale şi temeinice, iar petenta debitoare a criticat de fapt obligarea sa la plata creditului restant şi care s-a făcut printr-o hotărâre judecătorească anterioară definitivă şi revocabilă, ce constituie titlu executoriu şi care a fost pronunţată de alţi judecători.
Folosirea vechiului nume al debitoarei D.C. şi nu cel de V., aşa cum a devenit prin căsătorie, nu constituie un fals din partea judecătorului B.M., având în vedere că nu s-a cunoscut împrejurarea schimbării numelui şi obligaţia de a învedera acest lucru instanţei o avea sus-numita sau petenta cointeresată.
Stabilindu-se că soluţia de neîncepere a urmăririi penale faţă de cei doi judecători în conformitate cu prevederile art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., plângerea petentei a fost respinsă, ca nefondată.
Nemulţumită de hotărârea mai sus-menţionată, în termen legal, petenta I.C., a declarat recurs pe care l-a înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Ea reiterează aceleaşi motive cuprinse în plângerea adresată Curţii de Apel Craiova.
Recursul declarat este nefondat şi urmează a fi respins ca atare.
Atât actele de executare, cât şi cele două hotărâri judecătoreşti sunt în conformitate cu dispoziţiile legale care generează aceste instituţii juridice, neputându-se reţine că cei doi judecători şi-au exercitat în mod abuziv atribuţiunile de serviciu.
Faptul că prin căsătorie, începând cu data de 25 august 1999, D.C. şi-a schimbat numele de familie în V., fără ca acest fapt să fie cunoscut de judecătorul B.M., nu reprezintă un fals în accepţiunea dată de prevederile art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
În consecinţă, sentinţa penală nr. 28 din 8 aprilie 2004 a Curţii de Apel Craiova fiind legală şi temeinică, recursul declarat de petenta I.C. va fi respins, ca nefondat, aceasta urmând a fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara I.C. împotriva sentinţei penale nr. 28 din 8 aprilie 2004 a Curţii de Apel Craiova.
Obligă recurenta petiţionară la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 600.000 lei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 995/2003. Penal. Contestaţie în anulare.... | ICCJ. Decizia nr. 3464/2003. Penal. Art.20, 175 c.pen. Recurs → |
|---|
