CSJ. Decizia nr. 4836/2003. Penal

Comentarii

0

ROMÂNIA

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 4836/2003

Dosar nr. 3251/2003

Şedinţa publică din 29 octombrie 2003

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 130 din 25 februarie 2003, Tribunalul Constanţa a respins ca nefondate, cererile de schimbare a încadrării juridice formulate de inculpaţii M.I., N.G., B.I., C.I., B.D. şi P.V.

I. 1. În baza art. 221 C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. c) şi alin. (2) C. pen. şi art. 76 lit. e) C. pen., a fost condamnat inculpatul M.I. la pedeapsa de 2 luni închisoare.

Acelaşi inculpat a mai fost condamnat la următoarele pedepse:

- 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru art. 208 şi art. 209 alin. (1) lit. a) şi g) C. pen., cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen.;

- 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 208 şi art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen.;

- 5 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (2¹) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen.;

- 5 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (2¹) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare.

În baza art. 83 C. pen., s-a dispus revocarea suspendată a executării pedepsei de 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 2214 din 22 noiembrie 2001 a Judecătoriei Constanţa şi executarea ei, alături de pedeapsa rezultantă stabilită, în final inculpatul M.I. urmând să execute pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare, în condiţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)

Prin aceeaşi hotărâre au mai fost condamnaţi următorii inculpaţi:

- 2. N.G. la 4 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (2¹) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen. şi la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportată la art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (2¹) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen.; s-au contopit pedepsele aplicate acestui inculpat şi s-a dispus ca inculpatul N.G. să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, în condiţiile art. 64 şi art. 71 C. pen.

- 3. B.I. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (2¹) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen., în condiţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)

- 4. C.I. la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (2¹) lit. a) C. pen., în condiţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)

- 5. B.D. la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (2¹) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen., în condiţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)

- 6. P.V. la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (2¹) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen., în condiţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)

- 7. P.A. la câte 2 ani închisoare (2 pedepse) pentru două infracţiuni prevăzute de art. 208 şi art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen.

S-au contopit pedepsele aplicate şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 2 ani închisoare, în condiţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)

II. Au mai fost condamnaţi şi inculpaţii B.M., P.T. şi M.A. la câte 6 luni închisoare, fiecare pentru infracţiunea prevăzută de art. 208 şi art. 209 alin. (1) lit. a) şi g) C. pen., cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepselor aplicate inculpaţilor B.M., P.T. şi M.A., pe un termen de 2 ani şi 6 luni fiecare, potrivit art. 82 C. pen.

În baza art. 14 C. proc. pen. şi art. 998 C. civ., s-au admis pretenţiile formulate de părţile civile.

Au fost obligaţi, în solidar, inculpaţii P.A. şi M.I. la plata sumei de 15 milioane lei cu titlu de despăgubiri, către partea civilă M.M.

S-a constatat că, moştenitorii părţii civile M.B., decedat, au renunţat la pretenţiile civile formulate.

Au fost obligaţi, în solidar, inculpaţii M.I., N.G., B.I. şi C.I. la plata sumei de 13 milioane lei, cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă J.I.

Au fost obligaţi, în solidar, inculpaţii M.I. şi P.A. la plata sumei de 13.000.000 lei despăgubiri civile către partea civilă V.A.

Au fost obligaţi, în solidar, inculpaţii M.I., N.G., B.D. şi P.V. la plata sumei de 10 milioane lei, cu titlu de despăgubiri civile, către partea civilă M.T.

În baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a confiscat, în folosul statului, suma de 500.000 lei de la inculpatul B.M., 600.000 lei de la inculpatul M.A., 700.000 lei de la inculpatul P.T. şi 800.000 lei de la inculpatul M.I.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond, pe baza probelor administrate, a reţinut următoarea situaţie de fapt:

În seara de 6 decembrie 2001, inculpatul P.A. s-a întâlnit cu inculpatul B.V. şi împreună, au sustras o vacă de la partea civilă M.M., care a fost dusă la locuinţa lui P.V., unde a fost tăiată de M.I.

La sfârşitul lunii aprilie 2002, inculpaţii M.I. şi N.G., însoţiţi de M.I., C.I. şi B.I. s-au deplasat la târla de oi a părţii civile J.I.

Inculpatul M.I. a ameninţat pe J.I. „că-i va lua gâtul cu coasa dacă se va apropia."

În acest timp, ceilalţi inculpaţi au încărcat căruţa cu ovine, pe care inculpatul M.I. le mânase afară din turmă.

La începutul lunii iunie 2002, inculpatul M.I. i-a propus inculpatului B.M. să meargă la cariera G., de unde să sustragă fier vechi.

În noaptea de 21 iulie 2002, inculpaţii M.I. şi P.A. au sustras de la V.A. o vacă, pe care au intenţionat să o vândă martorului C.I., contra sumei de 2,5 milioane lei.

În noaptea de 11 august 2002, inculpaţii M.I., P.V., B.D. şi N.G. s-au deplasat la târla păzită de ciobanul M.T. Cu excepţia inculpatului P.V. care nu a coborât din căruţă, aceiaşi inculpaţi au coborât şi au furat câteva oi din turmă.

În termen legal, împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa şi inculpaţii M.I., N.G., B.I., C.I., P.V. şi B.D.

Prin apelul declarat de parchet s-a solicitat înlăturarea dispoziţiilor art. 74 şi art. 76 C. pen., privind pe inculpatul M.I. şi majorarea pedepsei.

Inculpatul M.I. a criticat soluţia prin reţinerea unei greşite încadrări juridice a faptelor de tâlhărie.

Prin Decizia penală nr. 204 din 25 iunie 2003, Curtea de Apel Constanţa a admis apelurile declarate de inculpaţii N.G., B.I., C.I., P.V. şi B.D., a desfiinţat în parte sentinţa apelată şi potrivit art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică pentru inculpaţi astfel:

- N.G., din două infracţiuni prevăzute de art. 26, raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (2¹) lit. a) C. pen., în două infracţiuni prevăzute de art. 26, raportat la art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) C. pen., texte în baza cărora inculpatul a fost condamnat la două pedepse de câte 2 ani închisoare, cu reţinerea art. 74 şi art. 76 C. pen., dispunându-se ca prin contopire, să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare;

- pentru inculpaţii B.I., C.I., P.V., B.D. din infracţiunile prevăzute de art. 26, raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (2¹) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen., în infracţiunile prevăzute de art. 26, raportat la art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen., texte de lege în temeiul cărora i-a condamnat pe inculpaţi la câte un an şi 6 luni închisoare, prin contopire, aceştia urmând să execute fiecare câte un an şi 6 luni închisoare.

Au fost menţinute în rest, dispoziţiile hotărârii apelate.

Prin aceeaşi decizie s-au respins ca nefondate, apelurile penale declarate de parchet şi de inculpatul M.I.

S-a reţinut în motivarea soluţiei că, din probele administrate, rezultă cu certitudine că apelanţii nu au comis acte de violenţă asupra părţilor vătămate pentru a sustrage şi nici pentru a păstra bunurile sustrase.

În termen legal, împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa.

Prin motivele scrise, s-a susţinut, în esenţă, următoarele:

- greşita încadrare juridică dată faptelor comise de inculpaţii N.G., B.I., C.I., B.D. şi P.V., prin condamnarea lor pentru complicitate la furt calificat în loc de complicitate la tâlhărie calificată; în susţinerea criticii au fost invocate dispoziţiile art. 385⁹ alin. (1) pct. 17 C. proc. pen.;

- greşita individualizare a pedepsei pentru inculpatul M.I., prin reţinerea circumstanţelor judiciare atenuante, fiind încălcate dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP); în drept, critica a fost fundamentată pe cazul de casare, prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.

Examinând hotărârile recurate, în raport de criticile formulate, dar şi de cazurile de casare invocate se constată a fi fondat recursul, pentru cele ce urmează:

Într-adevăr, instanţa de apel a dat o greşită încadrare juridică faptei de complicitate la furt, în realitate, în raport de totalitatea probelor administrate şi a dispoziţiilor legale, calificarea corectă în drept a acestei activităţi infracţionale era aceea de complicitate la tâlhărie calificată.

În motivarea soluţiei de schimbare a încadrării juridice, instanţa de apel a susţinut că nu a existat acte de violenţă exercitate de complici şi nici o intenţie directă a acestora în realizarea scopurilor, prevăzute de art. 211 alin. (1) C. pen., respectiv furtul, păstrarea bunului furat sau înlăturarea urmelor infracţiunii.

Pe lângă faptul că aceste susţineri sunt, în parte, inexacte, ele nu respectă nici prevederile legale în materie.

Pentru ca o anumită activitate să poată fi caracterizată din punct de vedere juridic, în act de complicitate, nu este necesar ca ea să aibă caracter indispensabil, în raport cu infracţiunea săvârşită, în condiţiile în care a fost concepută şi realizată; aceasta pentru că, în sensul dispoziţiilor art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), orice act de înlesnire sau ajutor, săvârşit cu intenţie, constituie complicitate dacă a servit efectiv la săvârşirea faptei.

Referitor la intenţie, în calitate de condiţie de existenţă a complicităţii, aceasta se poate manifesta atât în formă directă, indirectă sau chiar intenţie depăşită a actului de însuşire sau ajutor.

În fine, în raport cu elementul infracţiunii, obiectiv sau subiectiv, asupra căruia acţionează contribuţia complicelui poate fi materială sau morală.

Revenind la starea de fapt, evidenţiată de probele administrate în cauză se poate afirma, prin prisma consideraţiunilor de ordin teoretic sus-expuse că, inculpaţii N.G., B.I., C.I., B.D. şi P.V. au avut atât contribuţii materiale cât şi morale, care au caracterizat complicitatea la infracţiunea de tâlhărie calificată, comisă în calitate de autor de către M.I.

Din declaraţiile inculpaţilor date în faza urmăririi penale, coroborate cu declaraţiile părţilor vătămate J.I. şi B.R. este fără echivoc s-a stabilit că inculpatul M.I., însoţit de inculpaţii P.V., B.D., C.I., B.I. şi N.G. (acesta din urmă participând la ambele fapte de tâlhărie din luna aprilie 2002 şi 11 august 2002) s-au deplasat la târlele de oi ale părţilor vătămate M.T. (târlă păzită de ciobanul B.R.) şi J.I., în scopul sustragerii de oi.

În ambele rânduri, inculpaţii s-au deplasat la locul faptei cu căruţa în care se afla o coasă, pe care inculpatul M.I. a folosit-o la ameninţarea părţilor vătămate.

Şi într-un caz şi în altul, inculpaţii au urmărit îndeaproape activitatea de violentare a părţilor vătămate, desfăşurată de către inculpatul M.I., au participat şi efectiv la ameninţare prin aruncarea unor bucăţi de tablă şi pietre (a se vedea declaraţia părţii vătămate J.I.), iar când au reuşit, în acest fel, să îndepărteze pe părţile vătămate speriate, au sustras şi urcat în căruţă oile.

În instanţă, inculpaţii au revenit asupra declaraţiilor iniţiale, prin care recunoşteau faptele, revenirea nu poate produce consecinţe juridice; pe de o parte, prin aceea că sunt nerelevante justificările acestora care au fost ascultaţi în faza de urmărire penală în prezenţa apărătorilor, iar pe de altă parte, pentru că, potrivit art. 63 C. proc. pen., probele nu au valoare mai dinainte stabilită, aprecierea lor fiind făcută în raport de ansamblul probator administrat, în scopul aflării adevărului.

În consecinţă, activitatea inculpaţilor, de a însoţi pe inculpatul M.I., înarmat cu o furcă, care a comis tâlhăriile, cunoscând în mod direct intenţia lui de deposedare a părţilor vătămate prin folosirea violenţei, după cum şi actele de aruncare cu pietre şi bucăţi de tablă (asupra părţii vătămate J.I.) caracterizează în drept complicitatea la tâlhărie.

Chiar dacă inculpaţii nu au avut o contribuţie materială în timpul agresionării părţii vătămate B.R., în acest caz, inculpaţii au înlesnit realizarea faptei, prin întărirea şi întreţinerea hotărârii autorului de a săvârşi infracţiunea.

Existând condiţiile necesare pentru reţinerea complicităţii la tâlhărie calificată (în ambele cazuri) prin admiterea recursului potrivit art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) C. proc. pen., se vor casa hotărârile atacate; procedând la rejudecare, în limitele casării, conform art. 334 C. proc. pen., se va dispune schimbarea încadrării juridice din complicitate la infracţiunea de furt calificat, în complicitate la tâlhărie calificată în ce priveşte pe inculpatul N.G., pentru două infracţiuni.

Pedepsele se vor stabili, prin menţinerea circumstanţelor judiciare personale atenuante în limitele legale, cu respectarea criteriilor, prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)

Este fondată şi critica vizând individualizarea pedepsei, pentru inculpatul M.I.

Stabilind pedepsele sub limita minimă legală, prin reţinerea circumstanţelor judiciare atenuante pentru inculpatul M.I., instanţele nu au respectat criteriile, prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), pedepsele astfel stabilite nefiind corespunzătoare pericolului social al faptelor şi făptuitorului.

Într-o perioadă relativ scurtă, inculpatul M.I. a comis cinci infracţiuni, dintre care, două tâlhării calificate în formă consumată, fiind iniţiatorul acestor activităţi infracţionale, în care a atras mai mulţi participanţi.

Modalitatea de concepere şi săvârşire a acestor fapte denotă o periculozitate deosebită, care impunea o sancţionare adecvată, aceasta cu atât mai mult, cu cât inculpatul a comis aceste activităţi infracţionale în termenul de încercare al unei pedepse, pentru care s-a dispus suspendarea condiţionată a executării, iar în antecedentele sale figurează mai multe condamnări pentru fapte de aceeaşi natură.

În consecinţă, nu este justificată reţinerea circumstanţelor atenuante în favoarea inculpatului M.I. şi coborârea pedepselor cu mult sub limita minimă legală.

Admiţând recursul parchetului şi casând hotărârile şi sub acest aspect, cu ocazia rejudecării, inculpatului M.I. îi vor fi înlăturate circumstanţele personale atenuante, situaţie în care pedepsele vor fi stabilite aproape de limitele legale sancţionatoare.

Totodată, se constată că pedepsele de câte un an şi 6 luni închisoare, aplicate acestui inculpat pentru infracţiunea prevăzută de art. 221 C. pen. şi de 3 ani închisoare pentru infracţiunea de furt calificat, intră sub incidenţa Legii nr. 543/2002, fiind graţiate integral şi condiţionat.

În temeiul art. 385¹⁷ alin. (4) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va computa din pedepsele aplicate inculpaţilor, timpul detenţiei preventive.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, împotriva deciziei penale nr. 204 din 25 iunie 2003 a Curţii de Apel Constanţa, privind pe intimaţii inculpaţi M.I., N.G., B.I., C.I., B.D. şi P.V.

Casează hotărârea atacată precum şi sentinţa penală nr. 130 din 25 februarie 2003 a Tribunalului Constanţa, numai cu privire la încadrarea juridică, pedepsele aplicate şi incidenţa Legii nr. 543/2002.

Înlătură dispoziţiile art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., pentru inculpaţii M.I. şi N.G., precum şi a dispoziţiilor art. 83 C. pen. şi dispoziţiile art. 74 şi art. 76 C. pen., pentru inculpatul M.I.

Majorează pedepsele stabilite inculpatului M.I. de la 2 luni închisoare la un an închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 221 C. pen., de la 2 ani şi 6 luni închisoare la 3 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 208 şi art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) C. pen., de la 2 ani şi 6 luni închisoare la 3 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 208 şi art. 209 lit. a) şi g) C. pen., iar pentru cele 2 infracţiuni prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (2¹) lit. a) C. pen., de la 5 ani închisoare la 8 ani închisoare.

Constată că pedepsele aplicate inculpatului de un an închisoare, pentru infracţiunea de tăinuire şi de câte 3 ani pentru infracţiunea de furt calificat, sunt graţiate, conform art. 1 din Legea nr. 543/2002.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., contopeşte pedepsele aplicate, inculpatul M.I. urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare.

Conform art. 83 C. pen., revocă suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 2214 din 22 noiembrie 2001 a Judecătoriei Constanţa, care va fi executată alături de pedeapsa aplicată în cauză, în final inculpatul M.I. având de executat pedeapsa de 8 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică din infracţiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 208 şi art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen., pentru inculpatul N.G., (2 infracţiuni), şi pentru inculpaţii B.I., C.I., B.D. şi P.V. (câte o infracţiune) în infracţiunile prevăzute de art. 26, raportat la art. 211 alin. (2) lit. b), alin. (2¹) C. pen., cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen. (2 infracţiuni pentru inculpatul N.G., şi câte o infracţiune pentru ceilalţi inculpaţi) texte de lege în baza cărora condamnă pe inculpatul N.G. la 2 pedepse de câte 4 ani închisoare, urmând să execute conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare; iar pe inculpaţii B.I., C.I., B.D. şi P.V., la câte o pedeapsă de 4 ani închisoare.

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.

Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor M.I., N.G., C.I., B.D. şi P.V., perioada arestării preventive de la 22 august 2002, iar pentru inculpatul B.I., de la 23 august 2002, până la 29 octombrie 2003.

Onorariul de avocaţi pentru apărarea din oficiu a inculpaţilor, în sumă de câte 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 octombrie 2003.

← ICCJ. Decizia nr. 3464/2003. Penal. Art.20, 175 c.pen. Recurs		ICCJ. Decizia nr. 5389/2003. Penal. Art.215 c.pen. Recurs →

Vezi şi alte speţe de drept penal: