ICCJ. Decizia nr. 4944/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4944/2003
Dosar nr. 3342/2003
Şedinţa publică din 4 noiembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Neamţ, prin sentinţa penală nr. 69 din 9 mai 2003 a condamnat pe inculpatul V.D. pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 raportat la art. 175 lit. c) C. pen., la 18 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
A dedus din pedeapsă prevenţia de la 19 octombrie 2002 până la 9 mai 2003.
A luat act că I.M. nu s-a constituit parte civilă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Inculpatul, căsătorit cu V.E., au locuit din anul 1985 până în anul 2001 în localitatea Prejmer, judeţul Braşov, unde lucrau la I.A.S.
După desfiinţarea I.A.S. Prejmer, soţii împreună cu cei 4 copii s-au retras în comuna Valea Ursului din judeţul Neamţ în locuinţa numitei I.M., soacra inculpatului.
Familia V. locuia într-o bucătărie de vară şi din cauza consumului excesiv de alcool, cei doi soţi se certau tot timpul. De la începutul lunii octombrie 2002, ambii soţi au băut în continuu, iar inculpatul o agresa pe victimă, acuzând-o că ascunde băutura.
În zilele de 14 octombrie şi 17 octombrie 2002, inculpatul şi-a bătut soţia, izbind-o cu capul de pereţi, apoi a lovit-o cu pumnii şi picioarele la cap şi corp.
Victima a decedat la 18 octombrie 2002, iar din concluziile raportului de necropsie nr. 118/237 din 19 octombrie 2002 al Cabinetului Medico-Legal Roman, rezultă că moartea a fost violentă, cauza medicală fiind insuficienţa cardio-respiratorie acută, consecinţa hemoragiei şi contuziei cerebrale.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul, solicitând redozarea pedepsei, motivat de faptul că şi victima a avut partea ei de vină, întrucât consuma în mod frecvent băuturi alcoolice şi neglija treburile gospodăriei.
Prin Decizia nr. 286 din 15 iulie 2003, pronunţată de Secţia penală a Curţii de Apel Bacău, apelul a fost respins ca nefondat.
Nemulţumit şi de această hotărâre, inculpatul a declarat recurs. A cerut casarea hotărârilor şi reducerea pedepsei, deoarece instanţele nu au ţinut seama că victima a murit a doua zi, ea suferind de mai multe boli pentru care a fost internată în diferite spitale. A mai cerut să se aibă în vedere că este tatăl a 4 copii minori şi la rândul său este bolnav, în perioada 2000 – 2002 a fost internat de 4 ori în Spitalul de Psihiatrie Braşov.
Recursul este nefondat.
Instanţele au reţinut pe baza probelor administrate, o situaţie corectă, iar la individualizarea pedepsei s-a avut în vedere gradul de pericol social al infracţiunii săvârşite de inculpat, persoana acestuia, dar şi limitele de pedeapsă, astfel că pedeapsa orientată spre minimul special de 15 ani închisoare, este just individualizată.
Chiar dacă victima a decedat la câteva ore după ce a fost lovită de inculpat, susţinerea acestuia că moartea a intervenit ca urmare a unor afecţiuni anterioare, nu a fost şi nu poate fi primită. Din actul medico-legal, rezultă că moartea victimei a fost violentă şi s-a datorat insuficienţei cardio-respiratorii acute consecinţa hemoragiei şi contuziei cerebrale.
Medicul legist a constatat şi descris, în raport şi alte leziuni (echimoze şi excoriaţii) la nivelul abdomenului, braţului drept, coapsei şi gambei stângi. Referitor la aceste leziuni s-a apreciat că puteau fi produse prin lovire cu mijloace contondente, au o vechime de 3-5 zile şi nu au avut rol în determinismul morţii.
Comisia de avizare a actelor medico-legale din cadrul Institutului de Medicină Legală Iaşi, întrunită la 10 decembrie 2002 a avizat raportul de necropsie cu menţiunea că „leziunile meningo cerebrale sunt sigur şi direct letale (în relaţie cauzală directă şi necondiţionată cu decesul)”.
Inculpatul a fost supus expertizei medico-legale psihiatrice, iar în concluziile Raportului de expertiză nr. A.1/12492/2002 din 24 ianuarie 2003 al Institutului de Medicină Legală „Prof. dr. Mina Minovici” Bucureşti, rezultă că V.D. prezintă diagnosticul tulburare organică de personalitate de tip instabil impulsiv pe fond toxietilic, păstrează capacitatea psihică de apreciere critică a conţinutului şi consecinţelor faptelor sale. A avut discernământ în raport de fapta pentru care a fost cercetat.
Acţionând impulsiv, din cauza consumului de alcool, inculpatul a săvârşit o faptă deosebit de gravă, pedepsită cu închisoarea de la 15 la 25 ani, iar pedeapsa de 18 ani închisoare este singura măsură să realizeze prevenţia specială şi prevenţia generală, astfel că, nici cel de al doilea motiv de recurs nu este fondat, hotărârile pronunţate în cauză fiind temeinice şi legale.
În conformitate cu art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul urmează a fi respins ca nefondat.
În temeiul art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce din pedeapsă prevenţia de la 19 octombrie 2002 la 4 noiembrie 2003.
Văzând şi dispoziţiile art. 197 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.D. împotriva deciziei penale nr. 286 din 15 iulie 2003 a Curţii de Apel Bacău.
Deduce din pedeapsă perioada executată în arest preventiv de la 19 octombrie 2002 la 4 noiembrie 2003.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.500.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 400.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 4 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4942/2003. Penal. Art.174, 176 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4950/2003. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs → |
|---|
