ICCJ. Decizia nr. 556/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.556
Dosar nr.5331 /2003
Şedinţa publică din 29 ianuarie 200.
Asupra recursului în anulare de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr.270 din 25 martie 1975, definitivă prin nerecurare, TribunalulMilitar Bucureşti a condamnat pe inculpaţii:
- I.P. şiI.L.A.D.lacâte 5aniînchisoare şicâte 2aniinterzicereaunordrepturi,pentruinfracţiuneaderefuzul înapoieriiînţară,prevăzutădeart. 253alin. (1) C. pen.anterior. Totodată, s-a dispus confiscarea parţială a averii, respectiv suma de 27.000 lei de la I.L.A.D. şi 3.000 lei de la I.P.
A fost menţinut sechestru asigurator a imobilului, dispus prin ordonanţele din 2 octombrie 1974 şi 6 ianuarie 1975, ale Ministerului de Interne şi procesul–verbal din 21 ianuarie 1975 în vederea aplicării Decretului nr.223/1974, măsură executată prin deciziile nr.516 din 29 aprilie 1975 şi 669 din 1976 ale Consiliului Popular al Municipiului Bucureşti.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut că în lunaaugust 1974, în timp ce se aflau într-un turneu în Anglia, în calitate de membrii ai ansamblului folcloric „D.B.”, cei doi inculpaţi au refuzat să seînapoieze în ţară.
Împotriva menţionatei hotărâri, a declarat recurs în anulare procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 409 şi art. 410 alin. (1), partea I, pct. (2) teza I şi a II – a,pct. (51) C. proc. pen., solicitând achitarea celor doi inculpaţi în baza art. 11 pct. (2) lit. a) raportat la art.10 lit. d) C. proc. pen., întrucât fapta comisă nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 253 alin. (1) C. pen. anterior. Totodată, s-a susţinut că, judecata a avut loc fără citarea legală a inculpaţilor.
Recursul în anulare este fondat.
Potrivit art. 253 alin. (1) C. pen., în vigoare la acea dată, constituia infracţiune, pedepsită cu închisoare de la 1 la 7 ani, interzicerea unordrepturi şi confiscarea parţială a averii, fapta cetăţeanului român care, având o însărcinare de stat sau de interes obştesc în străinătate, nu se întoarce în ţară la terminarea misiunii.
Din textul de lege menţionat, rezultă că subiectul activ al infracţiunii prevăzută de art. 253 C. pen., în variantanormativă reţinută de instanţă, trebuie să fie cetăţean român şi să i se fi încredinţat îndeplinirea în străinătatea unei sarcini de stat sau de interes obştesc.
Aşadar, norma incriminatoare evidenţiază intenţia legiuitorului de a sancţiona penal refuzul înapoierii în ţară a celor care sunt plecaţi în străinătate în misiune, având o însărcinare de stat sau de interes obştesc.
În speţă, inculpaţii, de profesie inginer proiectant şi respectiv profesor de educaţie fizică, s-au deplasat în Anglia, în luna iulie 1974, cu ansamblul folcloric al armatei „D.B.”, la invitaţia unor agenţii artistice străine, care au suportat cheltuielile aferente, ceea ce atestă că aceştia nu se aflau în exercitarea unor însărcinări de stat ori de interes obştesc.
În consecinţă, nefiind îndeplinite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art.253 alin.(1) C. pen. anterior, urmează a se admite recursul în anulare, a se casa hotărârea atacată şi a se dispune achitarea celor doi inculpaţi, pentru infracţiunea respectivă, în baza art.11 pct. (2) lit. a) raportat la art.10 lit. d) C. proc. pen.
Totodată, se va înlătura pedeapsa complementară a confiscării parţiale a averii şi se va ridica sechestrul asiguratoriu instituit asupra imobilului din Bucureşti, str. Ghe.Costaforu nr.12, et. 2, ap.5, sector 3.
Analiza celui de-al doilea motiv de casare, referitor la citarea nelegală a inculpaţilor, nu se mai impune, întrucât infracţiunea pentru care inculpaţii au fost condamnaţi a fost dezincriminată prin Decretul – Lege nr .9 din 31 decembrie 1989.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţieîmpotriva sentinţei penale nr.270din 25 martie 1975aTribunalului Militar Bucureşti, privind pe intimaţii inculpaţi I.P.şiI.L.A.D.
Casează hotărârea atacată.
În baza art. 11 pct. (2) lit. a), raportat la art.10 lit.d) C. proc. pen. achită pe cei doi inculpaţi pentru infracţiunea de refuzul înapoierii în ţară, prevăzută de art. 253 alin. (1) C. pen. anterior.
Înlătură pedeapsa complementară a confiscării parţiale a averii, respectiv suma de 27.000 lei pentru inculpata I.L.A.D. şi suma de 3.000 lei pentru inculpatul I.P.,din sumele de 28.000 leirespectiv 3.500 lei menţionate în procesul verbal de sechestru din data de 21 ianuarie 1975 emis de Ministerul de Interne – Direcţia Cercetări Penale.
Ridică sechestrul instituit asupra imobilului din Bucureşti, str. Ghe.Costaforu nr.12, et.2, ap.5, sector 3.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi29ianuarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 553/2003. Penal | ICCJ. Decizia nr. 55/2003. Penal. Contestaţie la executare.... → |
|---|
