ICCJ. Decizia nr. 6/2003. Penal. Art.20 rap. la art.174, 176 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6
Dosar nr. 4983/2003
Şedinţa publică din 6 ianuarie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr.140/S din 25 martie 2003, Tribunalul Braşov a condamnat pe inculpatul S.A. la 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a şi b C.pen., pentru tentativă la infracţiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art.20 raportat la art.174 şi art.176 lit.f C.pen. cu aplicarea art.37 lit.b C.pen.
S-a făcut aplicarea art.71 şi 64 C.pen.
În baza art.350 C.proc.pen. a fost menţinută starea de arest a inculpatului, iar în temeiul art.88 C.pen., din pedeapsa de executat, s-a dedus timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 4 septembrie 2002, la zi.
În baza art.113, raportat la art.429 alin.3 C.proc.pen., inculpatul a fost obligat la tratament medical conform recomandărilor din raportul medico-legal din noua expertiză psihiatrică a I.M.L., anexat cauzei.
A fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei, formulată de către inculpat.
S-a constatat că partea vătămată G.S.P. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Prin aceeaşi sentinţă inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile Spitalul judeţean Braşov suma de 12.635.035 lei cu titlu de despăgubiri civile.
În baza art.118 lit.b C.pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a unui briceag cu lama de 8 cm lungime şi 2 cm lăţime, cu mâner din plastic de culoare verde, uzat 40%, aflat la camera de corpuri delicte a Tribunalului Braşov.
În temeiul art.191 C.proc.pen., inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 500.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, următoarele:
Inculpatul era cioban la o stână din apropierea oraşului Codlea.
În seara zilei de 3 septembrie 2002, după ce a consumat la stână băuturi alcoolice până a ajuns în stare de ebrietate, a plecat împreună cu numitul M.N. cu o motocicletă în oraşul Codlea, unde au intrat într-un bar. Din cauza oboselii şi consumului de alcool, M.N. a adormit cu capul pe masă.
În bar, inculpatul a purtat conversaţie cu alte două persoane, care au plecat cu motocicleta, fără permisiunea acestuia.
Când a constatat lipsa motocicletei, inculpatul a devenit violent atât în vorbire cât şi în gesturi, motiv pentru care a fost încunoştinţat de către barmaniţă, proprietarul barului, pentru a interveni şi restabili liniştea localului.
După ce a fost scos din bar, împreună cu M.N., inculpatul s-a deplasat la postul de poliţie pentru a reclama furtul motocicletei.
După discuţia avută cu ofiţerul de serviciu, inculpatul nemulţumit de reacţia poliţistului care i-a spus să aştepte până ce vor veni poliţiştii operatori pentru a se deplasa în cartierul ţigănesc pentru cercetări, a părăsit sediul poliţiei vociferând şi înjurând.
Între timp, ofiţerul de serviciu i-a contactat pe colegii săi care erau de serviciu în noaptea respectivă, cărora le-a relatat despre plângerea inculpatului, motiv pentru care aceştia s-au îndreptat către sediul poliţiei, pentru a prelua cazul.
Ajunşi în strada principală la aproximativ 30 m de sediul poliţiei, poliţiştii l-au văzut pe inculpat, aflat pe partea carosabilă, gesticulând şi înjurând, precum şi pe prietenul acestuia care era pe trotuar.
Dându-şi seama că acele persoane sunt cele care au reclamat furtul, lucrătorii de poliţie s-au îndreptat către ei, ocazie cu care şi-au declinat identitatea, spunându-le totodată că au venit pentru rezolvarea reclamaţiei.
Inculpatul, folosindu-se de un briceag pe care îl avea asupra sa, a făcut o mişcare largă cu mâna (semicerc), ocazie cu care a lovit pe partea vătămată C.S.P. în zona abdominală.
În momentul în care partea vătămată i-a spus colegului său că inculpatul are un cuţit asupra sa, cei doi au procedat la imobilizarea şi dezarmarea acestuia.
Partea vătămată a fost transportată de urgenţă la spital unde a fost supusă unei intervenţii chirurgicale, ocazie cu care s-a constatat că a suferit o plagă înjunghiată abdominală nepenetrantă, însă cu secţiune musculară lateral dreapta extinsă până la masa lombară, leziune pentru a cărei vindecare au fost necesare un număr de 30-35 zile îngrijiri medicale.
S-a constatat că leziunile cauzate au pus în pericol viaţa victimei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul pe care a criticat-o cu privire la pedeapsa aplicată pe care a considerat-o prea mare, susţinând că nu a cunoscut calitatea oficială pe care o avea partea vătămată, precum şi faptul că nu s-a dovedit că el este persoana care a lovit pe lucrătorul de poliţie.
Curtea de Apel Braşov, prin Decizia penală nr.290/Ap din 16 octombrie 2003 a respins apelul declarat de inculpat, ca nefondat.
În motivarea acestei decizii, instanţa de apel a arătat că „starea de fapt a fost corect reţinută de prima instanţă, aceasta fiind în deplină concordanţă cu întreg materialul probator administrat în cauză” fiind „stabilit fără nici un dubiu că inculpatul după ce a consumat cantităţi importante de băuturi alcoolice şi era în stare de ebrietate, se deplasa cu briceagul în mână, într-o stare de surescitare nervoasă, voind să caute persoanele pe care le bănuia că i-a sustras o motocicletă”, împrejurare în care s-a întâlnit pe stradă, în apropierea sediului poliţiei cu partea vătămată şi cu colegul său de serviciu, martorul C.D.şi că atunci când partea vătămată a văzut că inculpatul se manifesta zgomotos şi înjura şi-a declinat calitatea de poliţist, după care l-a întrebat ce probleme are.
Fără nici un fel de discuţii ori avertisment, inculpatul a împins în faţă mâna în care avea briceagul şi a înjunghiat pe partea vătămată fără ca aceasta să-i fi făcut ceva.
S-a concluzionat că situaţia de fapt reţinută de prima instanţă şi redată mai sus este pe deplin confirmată cu probele existente la dosar, aşa încât nu există nici un dubiu că inculpatul este autorul agresiunii exercitată asupra lucrătorului de poliţie, vinovăţia sa fiind corect reţinută.
În ce priveşte pedeapsa aplicată, s-a arătat că a fost just individualizată, la dozarea acesteia avându-se în vedere pericolul social ridicat al faptei, atitudinea oscilantă a inculpatului, precum şi datele care îl caracterizează.
Decizia curţii de apel a fost atacată cu recurs de către inculpat pe care a criticat-o cu privire la pedeapsa aplicată pe care o consideră prea severă, solicitând reducerea acesteia prin reaprecierea criteriilor de individualizare.
Recursul declarat de inculpatul S.A. este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.
Potrivit art.72 C.pen. la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama, între altele, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Analizând critica formulată de inculpat în raport de prevederile textului de lege citat se constată că nu poate fi primită deoarece atât instanţa de fond cât şi cea de apel au făcut o justă apreciere a acesteia.
Astfel, fapta săvârşită de inculpat, în împrejurările reţinute în situaţia de fapt, prezintă un pericol social ridicat având în vedere că acesta, aflat în stare de ebrietate şi fără nici o justificare, a aplicat unui lucrător de poliţie o lovitură cu un cuţit prin care i-a provocat leziuni ce i-au pus în primejdie viaţa, în condiţiile în care acesta, lucrătorul de poliţie, venise la locul faptei tocmai pentru a da curs unei reclamaţii prin care recurentul susţinea că i s-a furat o motocicletă.
În cauză s-au avut în vedere şi limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru fapta comisă şi anume de la 7 ani şi 6 luni închisoare până la 12 ani şi 6 luni închisoare, pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată de instanţă încadrându-se în aceste limite.
S-a ţinut seama, de asemenea, şi de persoana inculpatului care a avut o atitudine oscilantă în legătură cu săvârşirea faptei, susţinând că nu ştie dacă el a lovit ori nu pe victimă şi nu în ultimul rând şi de faptul că are calitatea de recidivist, ceea ce fără îndoială reclamă un tratament sancţionator mai sever.
În concluzie, se constată că pedeapsa aplicată inculpatului nu este prea mare aşa cum se susţine şi că executarea ei în limitele stabilite de instanţa de fond şi menţinută de instanţa de apel este aptă a realiza prevederile art.52 C.pen..
Pentru considerentele arătate, având în vedere şi faptul că verificând Decizia atacată în raport cu prevederile art.3859 alin.3 C.proc.pen. nu se constată existenţa şi a altor motive care analizate din oficiu să ducă la casare, urmează a se constata că recursul declarat de inculpateste nefondat şi a fi respins ca atare, în temeiul art.38515 pct.1 lit.b C.proc.pen. şi a se dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.A.împotriva deciziei penale nr.290 din 16 octombrie 2003 a Curţii de Apel Braşov.
Deduce din pedeapsa aplicată, timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 4 septembrie 2002, la 6 ianuarie 2004.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.400.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 6 ianuarie2004.
| ← CSJ. Decizia nr. 597/2003. Penal | ICCJ. Decizia nr. 6/2003. Penal. întrerupere executare... → |
|---|
