ICCJ. Decizia nr. 5964/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5964/2003
Dosar nr. 4877/200.
Şedinţa publică din 17 decembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 172 din 8 septembrie 2003, Tribunalul Bistriţa-Năsăud l-a condamnat pe inculpatul M.L. în baza art. 174 şi art. 175 lit. c) C. pen., la 17 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
A fost menţinută şi prelungită arestarea preventivă a inculpatului şi dedusă prevenţia de la 10 iulie 2003.
Au fost interzise drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe durata executării pedepsei.
S-a constatat că nu există constituire de parte civilă.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Instanţa a reţinut, în esenţă, că inculpatul M.L. locuieşte în comuna P.B., peste drum de casa părinţilor săi.
Relaţiile dintre părinţii inculpatului, M.L. şi M. s-au deteriorat în ultimii ani, ajungând de două ori în judecată pentru divorţ, ultima oară în anul 2002, când a şi fost admisă acţiunea.
Aceleaşi relaţii tensionate existau şi între inculpat şi tatăl său M.L., acesta din urmă reclamându-l la poliţie pentru fapta de a-i fi tăiat şi vândut mai mulţi arbori de pe un teren proprietate împădurit, după cum şi inculpatul îşi bănuia tatăl că i-a dat foc fânului pe care îl avea întins la uscat.
Întotdeauna, în certurile dintre părinţii săi, inculpatul intervenea în favoarea mamei.
Pe acest fundal, în noaptea de 8 iulie 2002, după ce s-a întors de la tăiat lemne şi cosit fân din punctul numit „Şendroaia” unde a stat mai multe zile, inculpatul M.L. i-a auzit din curtea sa, pe părinţii săi certându-se, iar pe mama sa chemându-l „hai că mă omoară tatăl tău.”
Intrând în curtea părinţilor, inculpatul i-a despărţit, dându-l la o parte pe tatăl său, moment în care a fost insultat de acesta. Întrucât M.L. a încercat din nou să o agreseze pe soţia sa, inculpatul l-a împins, determinând căderea acestuia pe platforma din beton din curte. În această situaţie, inculpatul i-a aplicat victimei mai multe lovituri cu picioarele peste tot corpul, fiind oprit în cele din urmă de mama sa, care l-a scos din curte.
Victima a reuşit să se târască în camera în care dormea, unde a căzut după uşă şi unde, în cursul nopţii, a decedat.
Potrivit Raportului de constatare medico-legală, moartea numitului M.L. a fost violentă şi s-a datorat hemoragiei interne consecutive unei rupturi traumatice de splină.
Împotriva acestei hotărâri, inculpatul a declarat apel, solicitând schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de loviri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., şi în subsidiar, reţinerea circumstanţelor atenuante şi reducerea pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 234 din 16 octombrie 2003, Curtea de Apel Cluj a admis apelul inculpatului şi desfiinţând hotărârea, a reţinut prevederile art. 74 şi art. 76 C. pen. şi l-a condamnat la 12 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., făcând aplicaţia art. 64 şi art. 71 C. pen.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi s-a dispus prelungirea acesteia cu 30 zile.
Decizia penală sus-menţionată a fost atacată de către inculpat cu recurs, solicitând ca şi în precedent, schimbarea încadrării juridice şi în subsidiar, reducerea pedepsei.
Verificând hotărârea atacată, Curtea constată că motivele invocate de inculpat se întemeiază pe cazurile de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 17 şi 14 C. proc. pen., însă Decizia instanţei de apel va fi casată pentru cazul prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 3 C. proc. pen., luat în considerare din oficiu, conform alin. (3) teza I din acelaşi text de lege.
Potrivit art. 292 alin. (2) C. proc. pen., completul de judecată trebuie să rămână acelaşi în tot cursul judecării cauzei.
Când aceasta nu este posibil, completul se poate schimba până la începerea dezbaterilor.
Examinând Decizia atacată, se constată că aceasta cuprinde, în partea introductivă, numele şi prenumele judecătorilor, respectiv, L.C. preşedinte şi V.R.P. judecător.
Aceeaşi decizie însă este semnată, ca preşedinte, de judecătorul V.R.P. şi ca judecător de I.G.M., aşa cum rezultă din textul dactilografiat.
Aşa fiind, este evident că au fost încălcate dispoziţiile art. 292 alin. (2) C. proc. pen., în sensul că nu acelaşi complet a participat la dezbaterea cauzei şi la luarea hotărârii.
Fiind vorba de o nulitate expresă care nu poate fi înlăturată în nici un mod, conform art. 197 alin. (2) şi art. 3 C. proc. pen., Decizia instanţei de apel va fi casată şi cauza trimisă spre rejudecare aceleiaşi instanţe, respectiv, Curtea de Apel Cluj.
Se va menţine starea de arest a inculpatului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul M.L. împotriva deciziei penale nr. 234 din 16 octombrie 2003 a Curţii de Apel Cluj.
Casează Decizia atacată şi trimite cauza pentru rejudecarea apelului declarat de inculpatul M.L. împotriva deciziei penale nr. 172 din 8 septembrie 2003 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud, la Curtea de Apel Cluj.
Menţine starea de arest a inculpatului M.l.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 17 decembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 593/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 597/2003. Penal → |
|---|
