CSJ. Decizia nr. 597/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 597/2003
Dosar nr. 3201/2002
Şedinţa publică din 6 februarie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 947 din 26 aprilie 2001, Judecătoria Piteşti a condamnat pe inculpatul M.G. la 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) şi alin. (2) lit. a) C. pen.
S-a reţinut că, în noaptea de 27 iulie 2000, împreună cu alte persoane, inculpatul a pătruns, prin escaladare, în incinta S.C. A. S.A. Piteşti, de unde au sustras 1.050 l benzină, în valoare de 4.243.889 lei.
Apelul declarat de inculpat împotriva hotărârii primei instanţe, privind reducerea pedepsei, a fost respins, ca nefondat, de Tribunalul Argeş prin Decizia penală nr. 381 din 7 iunie 2001.
Curtea de Apel Piteşti, secţia penală, prin Decizia penală nr. 403/ R din 31 iulie 2001, a respins recursul declarat de către inculpat împotriva acestei din urmă hotărâri.
Împotriva hotărârilor pronunţate în cauză, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a declarat în termen recurs în anulare, întemeiat pe dispoziţiile art. 409 şi art. 410 alin. (1) partea I pct. 7 C. proc. pen., susţinând că prin nereţinerea dispoziţiilor art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), instanţele au dat o încadrare juridică greşită faptei.
Arătând că fapta a fost comisă în stare de recidivă postexecutorie, procurorul general a solicitat admiterea recursului în anulare, casarea hotărârilor atacate şi rejudecarea cauzei între aceste limite.
Recursul în anulare este fondat.
Potrivit art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), există recidivă când, după executarea unei pedepse cu închisoare mai mare de 6 luni, după graţierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după împlinirea termenului de prescripţie a executării unei asemenea pedepse, cel condamnat săvârşeşte din nou o infracţiune cu intenţie, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an.
În cauză, din copia cazierului judiciar rezultă că, prin sentinţa penală nr. 968 din 5 iunie 1991 a Judecătoriei Piteşti, definitivă la 5 septembrie 1991, inculpatul M.G. a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 8 ani şi 10 luni închisoare, pentru săvârşirea în concurs a două infracţiuni de furt calificat.
Inculpatul a început executarea pedepsei la 11 februarie 1991 şi a fost liberat condiţionat la 16 august 1996, rămânând neexecutat un rest de 1.211 zile închisoare. Pedeapsa se consideră executată la 10 decembrie 1999.
Ca atare, infracţiunea de furt calificat pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, în prezenta cauză, în raport de data comiterii la 27 iulie 2000, apare ca fiind săvârşită în stare de recidivă postexecutorie.
În consecinţă, neaplicând dispoziţiile art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), instanţa de fond a pronunţat o hotărâre supusă cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 17 corespunzător temeiului prevăzut de art. 410 alin. (1) partea I pct. 7, invocat prin recursul în anulare.
Instanţele de control judiciar, fiind investite numai cu apelul şi recursul declarate de inculpat, nu au avut posibilitatea înlăturării omisiunii menţionării art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
Din considerentele hotărârii primei instanţe rezultă că recidiva postexecutorie a fost avută în vedere la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, aşa încât, aceasta va fi menţinută.
În consecinţă, pentru considerentele expuse, se va admite recursul în anulare, se vor casa hotărârile atacate numai cu privire la încadrarea juridică dată faptei săvârşite de inculpatul M.G. prin nereţinerea dispoziţiilor art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), se va face aplicaţia acestor dispoziţii şi se va menţine pedeapsa aplicată acestuia.
Celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate vor fi menţinute.
Onorariul de avocat, potrivit dispozitivului, cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei, conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva sentinţei penale nr. 947 din 26 aprilie 2001 a Judecătoriei Piteşti, deciziei penale nr. 381 din 7 iunie 2001 a Tribunalului Argeş şi deciziei penale nr. 403 din 31 iulie 2001 a Curţii de Apel Piteşti, privind pe inculpatul M.G.
Casează hotărârile atacate numai cu privire la încadrarea juridică dată faptei săvârşite de inculpat prin nereţinerea dispoziţiilor art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
Face aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi menţine pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a intimatului inculpat, în sumă de 300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 februarie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5964/2003. Penal | ICCJ. Decizia nr. 6/2003. Penal. Art.20 rap. la art.174, 176... → |
|---|
