ICCJ. Decizia nr. 600/2003. Penal. Contestaţie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 600
Dosar nr.3308/2003
Şedinţa publică din 30 ianuarie 200.
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr.3/F din 8 iulie 2003, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, a fost respinsă plângerea formulată de petiţionarii M.V., M.I. şi V.M., împotriva rezoluţiei din 5 aprilie 2003 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarea situaţie de fapt:
M.V., M.I. şi V.M. au sesizat Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea sub aspectul săvârşirii infracţiunii de purtare abuzivă, prevăzută de art.250 C. pen., constând în aceea că subcomisarul de poliţie S.M.B., ofiţer operativ judiciar la Poliţia Berbeşti şi agenţii de poliţie B.I., I.B. şi U.M., de la posturile de poliţie Sineşti şiAlunu, în ziua de 30 ianuarie 2003, cu ocazia executării unei hotărâri judecătoreşti, prin care s-a dispus internarea medicală a făptuitorului V.M. într-o instituţie medicală de specialitate, în temeiul art.114 C. pen., i-au agresat fizic şi verbal.
Prin rezoluţia nr.82/P din 12 martie 2003, Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea şi-a declinat competenţa în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, întrucât potrivit art. 64 alin. (2) din Legea nr.360/2002, privind statutul poliţiştilor, competenţa de efectuare a urmăririi penale revine acestui din urmă parchet în raport de calitatea de ofiţer de poliţie a lui S.M.B.
Verificând sesizarea, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, prin rezoluţia nr.27/P din 15 aprilie 2003, a dispus neînceperea urmăririi penale privind pe lucrătorii de poliţie sus-arătaţi, cu motivarea că aceştia au acţionat legal pentru aducerea la îndeplinire a unei măsuri dispusă de instanţă, reclamanţii fiind cei care au manifestat opoziţie, situaţie în care nu erau îndreptăţiţi să pretindă protecţia legii. S-a mai motivat, pentru justificarea acestei măsuri, că nu s-a confirmat prin probe existenţa unor leziuni corporale suferite de reclamanţi şi nici că au fost insultaţi şi ameninţaţi.
S-a mai reţinut, pe baza probelor administrate, că rezoluţia dată în dosarul nr.27/P din 15 aprilie 2003 este temeinică şi legală întrucât cei patru lucrători de poliţie nu au întreprins acţiuni de natură a fi încadrate în dispoziţiile art. 250 C. pen., iar la data de 30 ianuarie 2003 poliţiştii au acţionat legal, iar executarea hotărârii judecătoreşti s-a făcut în prezenţa unor martori asistenţi, neexistând elemente din care să rezulte că urmărirea penală ar fi incompletă, aşa cum au susţinut petiţionarii.
Împotriva acestei hotărâri M.V., M.I. şi V.M. au declarat recurs, învederând că este netemeinică şi nelegală întrucât există probe concludente privind purtarea abuzivă a persoanelor reclamate.
Recursul este fondat însă pentru motivele ce se vor arăta în continuare.
Articolul 275 C. proc. pen. prevede că orice persoană poate face plângere împotriva măsurilor şi actelor de urmărire, dacă prin acestea s-a adus o vătămare intereselor sale legitime.
Potrivit art.278 din acelaşi cod, plângerea împotriva măsurilor luate, sau actelor procurorului, ori efectuate pe baza dispoziţiilor date de acesta, se rezolvă de prim procurorul parchetului, iar în cazul când ele sunt ale acestuia, ori luate sau efectuate pe baza dispoziţiilor date de către acesta, plângerea se rezolvă de procurorul ierarhic superior, dispoziţiile art.275 şi art. 277 C. proc. pen., aplicându-se în mod corespunzător.
În speţă, petiţionarii au formulat plângere împotriva rezoluţiei Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti din 15 aprilie 2003, dată în dosarul nr.27/P/2003, însă aceasta nu a fost înaintată procurorului ierarhic superior ci s-a adresat direct instanţei.
Curtea de Apel Piteşti a soluţionat pe fond plângerea fără a observa că, în speţă, a fost omisă o etapă intermediară de verificare a plângerii, aşa cum impun dispoziţiile art. 278 C. proc. pen.
Într-o atare situaţie, recursurile declarate vor fi admise, va fi casată sentinţa penală atacată şi se va trimite dosarul la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti pentru a se analiza plângerea formulată de petiţionari împotriva rezoluţiei din 15 aprilie 2003 dată de procurorul şef serviciu, de către procurorul ierarhic superior.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de petiţionarii M.V., M.I. şi V.M. împotriva sentinţei penale nr. 3/F din 8 iulie 2003 a Curţii de Apel Piteşti.
Casează sentinţa penală atacată.
Trimite cauza la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 ianuarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6/2003. Penal. întrerupere executare... | CSJ. Decizia nr. 6005/2003. Penal. încheiere. Recurs → |
|---|
