ICCJ. Decizia nr. 64/2003. Penal. Revizuire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.64.
Dosar nr.5521 /2003
Şedinţa publică din 3 februarie 2004
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Vâlcea, secţia penală, prin sentinţa penală nr. 144 din 8 octombrie 2003, a respins ca neântemeiată cererea de revizuire formulată de revizuientul C.C., împotriva sentinţei penale nr. 495 din 30 noiembrie 1999, pronunţată de Tribunalul Militar Bucureşti.
Hotărând astfel, instanţa a reţinut, în fapt, că, tribunalul militar l-a condamnat pe plt. maj. C.C. din cadrul Inspectoratului JudeţeandepoliţieVâlcealapatrupedepse,între6lunişi1anînchisoare, constatate graţiate în întregime şi condiţionat, în baza art. 1 din Legea nr. 137/1997, pentru comiterea unor infracţiuni prevăzute în Decretul nr. 328/1966, privind circulaţia pe drumurile publice.
Prin Decizia nr. 77 din 22 martie 2001, Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat împotriva sentinţei, iar Curtea Militară de Apel, prin Decizia nr. 289 din 20 septembrie 2001, a respins ca nefondat recursul declarat de inculpat.
Revizuientul a formulat cerere de revizuire, în baza art. 394 alin. (1) lit. a), b) şi c) C. proc. pen., motivată de faptul că, după soluţionarea definitivă a cauzei s-au descoperit fapte şi împrejurări noi, care dacă ar fi fost cunoscute ar fi condus la achitarea sa, în sensul că autoturismul, cu număr de înmatriculare fals, l-a condus în cadrul unei misiuni ordonate; declaraţiile, care au stat la baza condamnării sale, date de martori au fost mincinoase, şi, în sfârşit, procesul–verbal de cercetare la faţa locului este fals, întrucât nu a consemnat împrejurări reale.
Analizând cererea în raport cu motivele şi temeiul juridic invocat în cererea de revizuire, respectiv, art. 394 lit. a) C. proc. pen., tribunalul a reţinut în temeiul probatoriului că, în momentul producerii accidentului rutier din noaptea de 4/5 martie 1997, pe raza localităţii Cornet din judeţul Vâlcea, în care a fost antrenat autoturismul neînmatriculat şi cu plăcuţe false de înmatriculare – Dacia 1310 – care era condus de el sub influenţa băuturilor alcoolice, părăsind locul accidentului şi refuzând recoltarea de probe biologice, în vederea stabilirii alcoolemiei, inculpatul nu se afla în executarea unei misiuni ordonate, astfel cum s-a apărat în mod constant.
Instanţa a constatat că sub acest aspect, nu ne aflăm în prezenţa unor împrejurări sau fapte noi, necunoscute de către instanţe la data judecării cauzei la toate nivelurile.
De asemenea, nici cazul de revizuire prevăzut de art. 394 lit. b) nu este fondat, deoarece infracţiunea de mărturie mincinoasă, comisă de către martor, expert sau interpret în cauza a cărei revizuire se cere se dovedeşte prin hotărâre judecătorească sau prin ordonanţa procurorului (dacă prin ea s-a dispus asupra fondului), revizuientul neproducând o asemenea dovadă, cum nici procesul – verbal de cercetare la faţa locului nu a fost declarat fals, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 395 C. proc. pen.
Curtea de Apel Piteşti, secţia penală, prin Decizia nr. 272 din 20 noiembrie 2003, a respins ca nefondat apelul declarat de petiţionarul condamnat Cumpănaşu Constantin, cu motivarea că: „în memoriul său nu a adus critici care să vizeze legalitatea şi temeinicia sentinţei şi nici nu s-a prezentat în instanţă pentru susţinerea căiide atac de care a uzat".
Condamnatul a declarat recurs prin care, în faţa Înaltei Curţi, a criticat Deciziainstanţei de control judiciar, pentru nelegalitate, întrucât nefiind prezent la judecarea apelului, din motive de sănătate, nu l-a putut susţine, iar aceeaşi instanţă l-a considerat „deţinut".
Examinând Decizia atacată în raport cu motivele de recurs, în baza lucrărilor şi a materialului din dosarul instanţei,recursul este fondat, urmând a fi admis.
În acest sens, potrivit dispoziţiilor cuprinse în art. 403 alin. (1) C. proc. pen. referitoare la admiterea în principiu a cererii de revizuire: „Instanţa, ascultând concluziile procurorului şi ale părţilor, examinează dacă cererea de revizuire este făcută în condiţiile prevăzute de lege şi dacă din probele strânse în cursul cercetării efectuate de procuror rezultă date suficiente pentru admiterea în principiu".
Se constată că, la primul termen de examinare a cererii de revizuire, C.C. a fost prezent şi a solicitat amânarea cauzei pentru a-şi angaja un apărător, iar pentru termenul următor, fixat la 20 noiembrie2003, revizuientul menţionează într-o cerere adresată instanţei că a fost bolnav, nu s-a putut deplasa pentru a-şi angaja apărător şi roagă instanţasă-i acorde un termen, depunând o adeverinţă medicală pentru a-şi motiva şi imposibilitatea de prezentare la noul termen.
La termenul din 20 noiembrie 2003 instanţa de control judiciar a constatat lipsa apelantului – revizuient după care: „Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat, curtea constată apelul în stare de judecată şi acordă cuvântul asupra acestuia".
Înalta Curte apreciază, că în raport cu dispoziţiile cuprinse în art. 377 alin. (1) teza I C. proc. pen., instanţa de control judiciar era obligată să pună în discuţie cererea formulată de revizuient referitoare la amânarea judecăţii, să se pronunţe motivat asupra ei, astfel cum se prevede în art. 302 alin. (1) din acelaşi cod şi apoi să treacă, eventual, la judecarea apelului, dacă considera că revizuientul nu a prezentat o situaţie obiectivă de natură a conduce la acordarea unui nou termen, pe de o parte, iar, pe de altă parte, că nu este necesară prezenţa sa pentru a-şi susţine apelul şi a-şi exercita respectiv dreptul la apărare.
În aceste împrejurări este de neînţeles motivarea respingerii apelului, deoarece petiţionarul ... „nici nu s-a prezentat în instanţă pentru susţinereacăii de atac de care a uzat", ceea ce ar putea conduce la concluzia că instanţa nu a cunoscut cererea petentului, deşi aceasta este primită legal la 21 noiembrie 2003 cu menţiunea „La dosar".
În context, menţionăm şi Decizia nr. 348 din 18 decembrie 2001 a Curţii Constituţionale (publicată în M. Of. nr. 63 din 29 ianuarie 2002), care a reţinut că, excepţia de necostituţionalitate, privind dispoziţia din art. 402 alin. (3) C. proc. pen. potrivit căreia la examinarea cererii de revizuire persoana arestată este adusă la judecată„numai dacă instanţa consideră necesar" este întemeiată fiind contrară prevederilor art. 24 din Constituţie referitoare la dreptul la apărare.
Cu luarea în considerare a acestei decizii dispoziţiile precitate au fost modificate prin Lega nr.281/2003, în sensul că, persoana arestată este adusă la judecată.
În consecinţă, secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie consideră că era necesară prezenţa revizuientului la judecarea apelului, astfel că, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 2 lit. )c C. proc. pen., va admite recursul declarat de revizuientulcondamnat, va casa Decizia atacată şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşiinstanţă, Curtea de Apel Piteşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de condamnatul revizuient C.C.împotriva deciziei penale nr. 272/A din 20 noiembrie 2003a Curţii de Apel Piteşti.
Casează Decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 3 februarie2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 63/2003. Penal. Art.208 c.pen. Recurs în... | ICCJ. Decizia nr. 647/2003. Penal. Conflict competenţă.... → |
|---|
