ICCJ. Decizia nr. 647/2003. Penal. Conflict competenţă. Stabilirea competenţei
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 647
Dosar nr.5772/2003
Şedinţa publică din 3 februarie 2004
Asupra conflictuluinegativ de competenţă de faţă,
Prin sentinţa penală nr. 202 din 20 mai 2003 Judecătoria Mangalia şi-a declinat competenţa de soluţionare a plângerii formulate de Ş.L. împotriva rezoluţiei şi măsurilor dispuse de procurorul militar din cadrul Parchetului Militar Constanţa, în dosarul nr. 194/P/2002, în favoarea Tribunalului Militar Bucureşti, deoarece făptuitorii în momentul săvârşirii infracţiunilor aveau calitatea de militari, fiind angajaţi ai Ministerului de Interne, purtând gradele de locotenent plutonier adjutant şi plutonier major.
Tribunalul Militar Bucureşti, prin sentinţa nr. 205 din 16 octombrie 2003, în baza dispoziţiilor art. 42 C. proc. pen., raportate la cele ale art. 64 alin. (2) din Legea nr. 360 din 6 iunie 2002 privind Statutul poliţistului (publicată în M. Of., Partea I, nr. 440 din 24 iunie 2002) şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind plângerea petentului Ş.L., domiciliat în Călăraşi, în favoarea Curţii de Apel Constanţa.
În fapt, prin rezoluţia motivată şi pronunţată în dosarul nr. 194 /P/2002 al Parchetului Militar Constanţa, procurorul militar a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de locotenentul P.S. plutonier adjunct B.D. şi plutonier major S.V., toţi din cadrul Inspectoratului de Poliţie Judeţean Constanţa, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 246, art. 250 alin. (2), art. 289 alin. (1) şi art. 291 C. pen.
Ulterior, prin rezoluţia pronunţată în acelaşi dosar, la data de 21 ianuarie 2003, prim-procurorul militar al Parchetului Militar Constanţa a respins ca neîntemeiată, conform art. 275-278 C. proc. pen. plângerea petiţionarului formulată împotriva rezoluţiei procurorului militar prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de cei trei poliţişti.
În motivarea soluţiei adoptate, Tribunalul Militar Bucureşti arată că, potrivit dispoziţiilor art. 64 alin. (2) din Legea nr. 360/2002, supravegherea urmăririi penale şi judecata în fond a infracţiunilor săvârşite de ofiţerii de poliţie până la gradul de comisar-şef inclusiv revine parchetelor de pe lângă curţile de apel şi curţilor de apel.
Totodată, tribunalul precizează în mod judicios că, prin dispoziţiile art. 82 din aceeaşi lege, intrarea în vigoare a acesteia a avut loc la 60 de zile de la data publicării ei în M. Of., iar dispoziţiile contrare au fost abrogate, prevederi care sunt de strictă interpretare şi de imediată aplicare în sensul că, prin ele au fost scoase din competenţa instanţelor militare, toate faptele comise de poliţişti.
Aşa fiind, faţă de calitatea făptuitorilor, respectiv, inspector de poliţie P.S., agent şef de poliţie B.D. şi agent şef adjunct de poliţie S.V., competenţa de soluţionare a plângerii formulate de petiţionarul Ş.L. revine Curţii de Apel Constanţa, concluzionează Tribunalul Militar Bucureşti.
Curtea de Apel Constanţa, Secţia penală, prin sentinţa nr.56 din 9 decembrie 2003, sesizată cu plângerea formulată de Ş.L. împotriva actelor efectuate şi măsurilor dispuse prin rezoluţia din data de 21 noiembrie 2002 de către procurorul Parchetului Militar Constanţa, constatând că a intervenit un conflict negativ de competenţă între o instanţă civilă şi una militară în baza art. 43 alin. (2) C. proc. pen. a trimis cauza spre competentă soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
3
Asupra conflictului negativ de competenţă, Înalta Curte apreciază ca dobândite cauzei argumentele pertinente ce stau la baza soluţiei adoptate de Tribunalul Militar Bucureşti,la care se mai poate adăugaşi faptul că, Legea Statutului poliţistului, care îl defineşte pe acesta ca fiind un funcţionar public civil, a scos din sfera de competenţă a instanţelor militare şi a introdus în cea a instanţelor civile toate faptele săvârşite de poliţişti, indiferent de împrejurarea că făptuitorul şi-a păstrat ori şi-a pierdut calitatea de poliţist pe care o avea la data comiterii faptelor.
În consecinţă, Secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, conform art. 43 alin. (2), cu referire la art. 29 pct. 5 lit. a) C. proc. pen. va stabili competenţa de soluţionare a cauzei privind plângerea penală formulată de petiţionarul Ş.L. în favoarea Curţii de Apel Constanţa.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei, privind pe petiţionarul Ş.L., în favoarea Curţii de Apel Constanţa, căreia i se trimite dosarul.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 3 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 64/2003. Penal. Revizuire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 66/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
