CSJ. Decizia nr. 783/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.783DOSAR NR.4770/200.
Şedinţa publică din 17 februarie 2003
La 17 februarie 2003 s-a luat în examinare conflictul de competenţă ivit între Judecătoria Râmnicu Vâlceaşi Judecătoria Craiova, în soluţionarea cauzei privind pe inculpata R.F. şi partea vătămată S.E.C.
Dezbaterile au fost consemnate în încheierea cu data de 6 februarie 2003, iar pronunţarea deciziei s-a amânat la 17 februarie 2003.
CURTEA
Asupra conflictului de competenţă de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin încheierea nr.1723/29 martie 2002, a Curţii Supreme de Justiţie s-a dispus strămutarea judecării cauzei de la Tribunalul Dolj la Tribunalul Vâlcea, fiind enţinute actele îndeplinite în faţa instanţei de la care s-a strămutat judecata.
Tribunalul Vâlcea prin Decizia penală nr.779/2002, a admis recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova şi partea vătămată S.E.C. împotriva sentinţei penale nr.1978/2001 a Judecătoriei Craiova, care a fost casată şi trimisă spre rejudecare cauza la aceeaşi instanţă.
Judecătoria Craiova prin sentinţa penală nr.3794/2002, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Rm.Vâlcea, susţinându-se că strămutarea cauzei de la Tribunalul Dolj la Tribunalul Vâlcea, are ca efect nu doar strămutarea judecării recursului, ci a cauzei în întregime, deci şi a fondului, caz în care competenţa revine Judecătoriei Rm.Vâlcea.
Prin sentinţa penală nr.1013/16 octombrie 2002, Judecătoria Rm.Vâlcea a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.
S-a motivat că strămutarea cauzei a intervenit în faza recursului şi nu în cursul judecăţii în primă instanţă astfel că, în cazul casării cu trimitere spre rejudecare, competenţa aparţine instanţei care a pronunţat hotărârea desfiinţată şi anume Judecătoria Craiova, astfel cum a decis şi instanţa de control judiciar.
Ivindu-se un conflict negativ de competenţă în baza art.43 Cod procedură penală, a fost sesizată Curtea Supremă de Justiţie, în vederea soluţionării conflictului prin regulator de competenţă.
Din actele dosarului rezultă că prin sentinţa penală nr.1978 din 7 mai 2001 Judecătoria Craiova a respinsacţiunea civilă promovată în procesul penal de partea civilă S.E.C.împotriva inculpatei R.F.
Hotărârea instanţei de fond a fost atacată cu recurs deParchetul de pe lângă Judecătoria Craiova şi partea civilă.
Aşa cum s-a arătat Curtea Supremă de Justiţie la cererealui S.E.C.a strămutat judecarea recursului la Tribunalul Vâlcea, care admiţând recursurile a casat sentinţa penală nr.1978/2001 a Judecătoriei Craiovaşi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Decizia Tribunalului Vâlcea de a trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria Craiova este corectă.
Potrivit art.38515pct.2 lit.c din Codul de procedură penală referitoare la soluţiile în recurs, instanţa de recurs dispune rejudecarea cauzei între altele şi atunci când prin hotărârea atacată nu a fost rezolvat fondul cauzei.
In mod expres legea prevede că instanţa competentă să judece după casare este instanţa a cărei hotărâre a fost casată.
De la această regulă lege prevede o singură excepţie, aceea de la art.38515pct.2 alin.4 Cod procedură penală potrivit căreianumaiCurtea Supremă de Justiţie atunci când interesele justiţiei o cer poatedispune rejudecarea unei cauze de către o altă instanţă egală în grad, alta decât cea a cărei hotărâre a fost casată.
Cum excepţiile sunt de strictă interpretare şi în cauză nu Curtea Supremă de Justiţie a hotărâtcasarea cu trimitere spre rejudecare, este evident că Tribunalul Vâlcea a procedat legal trimiţând cauzaspre rejudecare la Judecătoria Craiova a căreihotărâre a fost casată.
Fără temei legal Judecătoria Craiova a declinat competenţa la Judecătoria Râmnicu Vâlcea, una din cele 5 judecătorii din circumscripţia Tribunalului Vâlcea.
Pe de altă parte potrivit art.58 din Codul de procedură penală CurteaSupremădeJustiţiestrămutăjudecareauneicauzedela instanţa competentă la o altă instanţă egalăîn grad,în cazul în care apreciind temeinicia motivelorde strămutare, consideră că prin aceasta se asigură desfăşurareanormală a procesului.
Interpetarea literară şi raţională a textului impune concluzia că prin strămutarea judecării unei cauze de la o instanţă competentă la o alta se transferă:
- Judecarea în fond de la o instanţă competentă la o altă instanţă egală în grad; ori
- Judecarea apelului de la o instanţă competentă la o altă instanţă egală în grad; ori
- Judecarea recursuluide la o instanţă competentă la o altă instanţă egală în grad.
Faptul că o cauză va ajunge uneori să fie judecatăîn căile de atac, ulterior strămutării la alte instanţe decât în situaţia în care cauza s-ar fi judecat după competenţa firească este consecinţa modului de organizare teritorială ainstanţelor potrivit căreiafiecare curte de apel îşi exercită competenţa într-o circumscripţie ce cuprinde mai multe tribunale, după cum în circumscripţia fiecărui tribunalsunt cuprinse toate judecătoriile din judeţ (art.23, 24din Legea nr.92/1992).
Prin urmare, nu strămutarea este raţiuneaalinierii traseului procesului penal de la traseul teritorial firesc. Acest fapt nici nu are loc atunci când o cauză se strămută de la o judecătorie din circumscripţia unui tribunal la altă judecătorie dincircumscripţia aceluiaşi tribunal, sau de la un tribunal din circumscripţia unei curţi de apel la alttribunal din aceiaşi circumscripţie.
Pe de altă parte din examinarea alineatului 2 al art.55 Cod procedură penală rezultă că strămutarea nu poate fi dispusă din oficiu ci doar la cererea părţii interesate, procurorului sau ministrului justiţiei.
In cauză partea civilă S.C. a cerut numai strămutarea judecării recursului, cererea fiindu-i admisă.
Cât priveşte judecarea fondului, acesta stăruieca aceasta să se facă conform procedurii legale la Judecătoria Craiova.
Or, dacă s-ar proceda altfel s-ar ajunge lasituaţia nelegală de a transfera o cauză a cărei strămutarenu a fost cerută şi în afara temeiului prevăzut de art.55 din Codul de procedură penală, singurul care poate justifica strămutarea unei cauze.
Dar Decizia nr.779/2000 a Tribunalului Vâlceade a trimite cauza spre rejudecare la JudecătoriaCraiova este nu numai legală dar şi definitivă.
Aşa fiind câtă vreme această decizie n-a fost desfiinţată pe calea unei căi de atac extraordinarăprevăzută de lege, era obligatorie pentru Judecătoria Craiova.
Casarea cu trimitere spre rejudecare la instanţa competentă nu este o sesizare de natură a face posibilă discuţia cu privire la un conflict de competenţă ci o soluţie dată în procesul penal soluţie ce nu este susceptibilă a fi desfiinţatădecât pe căi legale. Or, regulatorul de competenţă nueste prevăzut printre căilelegale de desfiinţare a unei hotărâri de soluţionare a unei cauze.
Aşa fiind, văzând şi dispoziţiile art.43 din Codul de procedură penală Curtea va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE :
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe inculpata R.F. şi petiţionatrul S.E.C., în favoarea Judecătoriei Craiova.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 februarie 2003.
OPINIA SEPARATĂ
Potrivit art.55 alin.1 Cod procedură penală, Curtea Supremă de Justiţie strămută judecarea unei cauze de la instanţa competentă la o altă instanţă egală în grad în cazul în care, apreciind temeinicia motivelor de strămutare, consideră că prin aceasta se asigură desfăşurarea normală a procesului.
Aceasta înseamnă că în anumite situaţii şi pentru anumite motive prin voinţa legii şi în temeiul hotărârii Curţii Supreme de Justiţie dată în baza legii – art.60 Cod procedură penală, judecarea unei cauze indiferent în ce fază se află este scoasă din competenţa ei normală legală şi dată în competenţa altor instanţe, dintr-o altă circumscripţie teritorială, unde se presupune că va putea fi asigurată „desfăşurarea normală a procesului”.
Odată strămutată judecarea cauzei indiferent în ce stadiu s-ar afla, se produc două efecte principale: primul – cauza strămutată intră în circuitul normal de judecată la instanţele din circumscripţia teritorialăunde s-a strămutat; al doilea – vechile instanţe investite iniţial cu judecarea acesteia pierd definitiv competenţa de a judeca.
Este adevărat că atât competenţa materială cât şi cea teritorială este stabilită prin reguli procedurale imperative de strictă interpretare, dar în cazul strămutării ne aflăm în faţa unui remediu procesual prin intermediul căruia, în cazuri concrete, se realizeazăo deplasare de competenţă teritorială.
Nu înseamnă însă că se ignoră dispoziţiile art.379 pct.2 lit.b Cod procedură penală, care prevăd că instanţa de apel pentru motivele arătate expres, desfiinţează sentinţa primei instanţe şi dispune rejudecarea de către instanţa a cărei hotărâre a fost desfiinţată. Aceasta, întrucât în condiţiile în care s-a produs strămutarea judecării cauzei, desfiinţarea sentinţei primei instanţe nu mai poate fi urmată de rejudecarea cauzei de către aceeaşi instanţă, întrucât prin strămutare nu mai are competenţa rejudecării.
Dacă s-ar admite că ar fi posibil acest lucru, problema care s-ar ridica ar fi aceea de a se răspunde: cine va soluţiona apelul declarat împotriva noii sentinţe pronunţată de această instanţă? Tribunalul de la cares-a strămutat judecarea cauzei sautribunalul din raza teritorială a instanţei care a soluţionat cauza după casarea cu trimitere?
Primul nu va putea soluţiona apelul întrucât prin hotărârea de strămutare cauza a fost luată din competenţa sa, dar nici cel de al doilea întrucât de această dată el nu mai este investit prin hotărârea de strămutare şi nu va putea soluţiona apelul declarat împotriva unei sentinţe pronunţată de o instanţă de fond dintr-o altă circumscripţie teritorială.
Conchizând, competenţa specială determinată prin hotărârea Curţii Supreme de Justiţie va subzista până la soluţionarea definitivă a cauzei penale respective, în sens contrar s-ar ignora motivul pentru care s-a admis o astfel de derogare de la regula procedurală obişnuită.
Soluţia este susţinută şi de interpretarea raţională a dispoziţiilor art.55 privind temeiul strămutării şi a dispoziţiilor art.61 Cod procedură penală care interzic repetarea cererii de strămutare pentru aceleaşi temeiuri.
| ← CSJ. Decizia nr. 78/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 786/2003. Penal. Conflict de competenta.... → |
|---|
