ICCJ. Decizia nr. 80/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.80
Dosar nr.2685/2003
Şedinţa publică din 8 ianuarie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
In baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr.49 din 10 februarie 2003, TribunalulBacău a condamnat pe inculpaţii:
- F.C. :
- 11 ani închisoare şi 5 anipedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a şi b C.pen. pentru tentativă la omor calificat, prevăzută de art.20, raportat la art.174 – 175 lit.i, cu aplicarea art.37 lit.a C.pen.;
- 11 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art.211 alin.2 lit.cşi alin.21 lit.a, b, cu aplicarea art.37 lit.a C.pen. (parte vătămată B. I.) prin schimbare de calificare din art.211 alin.2 lit.a, c şi alin.21 lit.b C.pen.
- 9 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complimentară pentru tentativă la infracţiunea de viol, prevăzută de art.20, raportat la art.197 alin.1 şi 3 teza I, cu aplicarea art.37 lit.a C.pen.
Conform art.61 C.pen., s-a revocat liberarea condiţionată pentru restul de 462 zile rămase neexecutate din pedeapsa anterioară de 3 ani şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr.350/2000 a Judecătoriei Bacău, rest contopit în pedepsele de mai sus.
In baza art.33 lit.a şi 34 lit.b C.pen., s-au contopit cele 3 pedepse rezultante de 11 ani (2 pedepse) şi de 9 ani închisoare şi cele 2 pedepse complementare cu cea mai grea de 11 ani închisoare, sporită cu 1 an şi 6 luni închisoare şi 5 ani pedeapsă complementară, în final inculpatul având de executat 12 ani şi 6 luni închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzutede art.64 lit.a şi b C.pen.
S-a făcut aplicarea art.64 – 71 C.pen., a fost menţinută starea de arest şi s-a computat detenţia de la 27 aprilie2002.
S-a dispus confiscarea cuţitului folosit la săvârşirea infracţiunii.
- C.F.:
- 10 ani închisoare, pentru lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art.189 alin.2, cu aplicarea art.37 lit.b C.pen. şi
- 7 ani închisoare şi 3 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a şi b C.pen., pentru complicitate la tentativă de viol, prevăzută de art.26, raportat la art.20, cu referire la art.197 alin.1 şi 3, cu aplicarea art.37 lit.b C.pen.
Au fost contopite pedepsele în cea mai gravă de 10 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a şi b C.pen.
S-a făcut aplicarea art.64, 71 C.pen.
S-a constatat încetată de drept măsura prevăzută de art.145 alin.1 C.pen.
A fost obligat inculpatul F.C. să achite despăgubiri civile la:
- 20.300.000 lei părţii civile B.I.;
- 34.000.000 lei părţii civile M.I.;
- 76.000 către Serviciul de Ambulanţă a Judeţului Bacău şi 7.077.600 lei părţii civile Spitalul Judeţean Bacău.
Au fost obligaţi inculpaţii să achite cheltuieli judiciare de3.000.000 lei de către F.C. şi de 2.000.000 lei de către C.F.
S-a reţinut că, în seara zilei de 26 aprilie 2002, inculpaţii s-au înţeles să plece la Penitenciarul Bacău, la o rudă apropiată, care executa o pedeapsă cu închisoarea.
Inculpata C.F. a mers la numita C.E. să o lase pe fiica sa, C.A.E., sămeargă împreună cu ea la un magazin din apropiere pentru a cumpăra pîine, ouă, produse pe careminora, în vârstă de 12 ani, urma să le ducă numitului I.E.
Inculpata C.F., pe motiv că nu a găsitprodusele alimentare căutate, a urcat-o, în mod forţat pe C.A.E., în autobuzul nr.6, unde se aflau inculpaţiiF.C. şi G.F.L.. Toţi patru au coborât înstaţia de autobuz de la baia comunală. După ce partea vătămatăC.A.E. a văzut că a trecut de Piaţa Centrală, unde inculpata C.F. i-a spus că va merge să cumpere produse alimentare, i-a solicitat acesteia să o lase să meargă acasă.
InculpataC.F. a luat-o de mână pe C.A.E. şi, împotriva voinţei acesteia, s-au deplasat, împreună cu inculpatul F.C. şi G.F.L., sprestrada Mărăşeşti, de undeau luat un taxi şi au mers până la staţia CFR Bacău. După ce inculpatul F.C. şi martorul G.F.L. au constatat că au un tren, spre municipiul Buzău, înjurul orelor 1,00, împreună cu C.F. şi C.A.E., au mers la un bar, în apropiere. Aici, cei doi inculpaţi şi G.F.L.au consumat băuturi alcoolice, iar minora C.A.E., un suc. Minora i-a cerut, în mai multe rânduri, inculpatei să o lase să plece acasă, dar ea a refuzat.
In timp ce se deplasau pe o stradă din municipiulBacău, inculpatul fără motiv l-a lovit pe M.I., cu un cuţit, de mai multe ori, în zona frontală şi tempo-auriculară stângă. Inculpatul l-a lovit, cu cuţitul, şi pe B.I., în zona cervicală partea stângă, ocazie cu care i-a sustras şi ceasul de la mână.
Când inculpatul a ajuns la intersecţia străzilor Banatului cu Veneamin Costache, din municipiul Bacău, i-a propus minorei, în vârstă de 12 ani, C.A.E., să întreţină, cu el raporturi sexuale, iar aceasta nu a fost de acord. După ceminora a fost lovită, cu palmele, peste faţă, de inculpat, ea areuşit să fugă şi a cerut ajutorul a doi cetăţeni, care locuiau într-un bloc din apropiere.
Inculpata a urmărit-o pe C.A.E. şi, cu forţa, a tras-o din mâinile celor doi cetăţeni, spunându-le că este fiica sa. Pe un teren cultivat cu iarbă, din apropierea intersecţiei străzilor Banatului şi Veneamin Costache, prin violenţă, inculpatulF.C. a încercat să întreţină raporturi sexuale cu minora C.A.E., fiindsurprinşi de lucrătorii de poliţie, din cadrul Secţiei 2 a Poliţiei Bacău, aceştia fiind anunţaţi decetăţenii care locuiau în zonă.
Din Raportul de constatare medico-legală nr.1315/2002 alS.M.L. Bacău, rezultă că C.A.E. este virgină şiprezintă echimoze faciale, prin lovire cu mijloace contondente care pot data din noaptea de 26/27 aprilie 2002.
Partea vătămată M.I. a fost transportată, cu un autoturism la Spitalul Judeţean Bacău – Secţia de Neurochirurgie, unde a fost supusă unei intervenţii chirurgicale.
Din Raportul de constatare medico-legală nr.1316/2002, rezultă că numitul M.I. prezintă diagnosticul de „plăgi tăiate frontal stâng şi temporo-auricular stâng. Paralizii de nerv facial de timp periferic stâng”.
S-a constatat, ţinând seama că inculpatul F.C. acţionând asupra părţii vătămate M.I. cu cuţitul, apt a produce moartea şi într-o zonă vitală a corpului, a comis tentativă la infracţiunea de omor, prevăzută de art.20, raportat la art.174-175 lit.c C.pen.
Impotriva acestei sentinţe au declarat apel ambii inculpaţi.
Inculpatul F.C. a susţinut că a fostgreşit condamnat pentru infracţiuneade tâlhărie, deoarece a lovit victima, fără a-i sustrage ceasul, iar în subsidiar a solicitatreducerea pedepselor, pe care le consideră, prea severe.
In apelul inculpatei C.F. s-a cerut a seconstata, în primul rând că cererea s-a declarat în termen legal, deoarece nu i s-a comunicat hotărârea primei instanţe, la adresa unde locuieşte, iar în fond să fie achitată pentru ambele infracţiuni pe care le-a comis.
Curtea de Apel Bacău, prin Decizia penală nr.201 din20 mai 2003 a respins ca nefondat apelul inculpatuluiF.C., a computat detenţia acestuia de la 10 februarie 2003, a dispus ca onorariul pentruapărarea din oficiusă fiesuportat din fondul Ministerului Justiţiei şi l-aobligat la plata cheltuielilor judiciarecătre stat.
Totodată, a respins ca tardivapelul inculpatei C.F., a luat act că aceasta a avut apărător ales şi a obligat-o la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Impotriva acesteidecizii au declarat recurs inculpaţii.
Inculpaţii, prin apărătorul lor, au solicitat reducerea pedepselor aplicate, pe care le consideră prea severe.
Inculpatul F.C., în ultimul cuvânt, asolicitat achitarea sa, pentru infracţiunea de tâlhărie, întrucât nu a comis-o.
Recursul declarat de inculpatul F.C. estefondat, dar numai cu privire la condamnarea pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art.211 alin.2 lit.c şi alin.21 lit.a şi b C.pen.
Verificând actele şi lucrările dosarului atât cu privire lamotivele invocate în motivele de recurs cu care instanţaa fost legal investită, cât şi din oficiu, prin prisma prevederilor art.3859 alin.2 C.proc.pen., se constată că atât prima instanţă, cât şi cea de apel, nu au manifestat un rolactiv în administrarea şi analizarea probelor şi, ca urmare,au pronunţat hotărâri care nu sunt suficient întemeiate, pentrua justifica reţinerea infracţiunii de tâlhărie.
In această privinţă, este de arătat că materialul probatoradministrat în cauză nu este în măsură să conducăla concluzia certă că inculpatul F.C. a săvârşit şi infracţiunea de tâlhărie pentru care a fost condamnat.
Deşi, este de necontestat faptul că, în seara zilei de 26 aprilie 2002, inculpatul F.C. a lovit-o, cu cuţitul pe parteavătămată B.I., totuşi, probele din care rezultă că inculpatuliar fi sustras şi un ceas trebuiau completate cudeclaraţii în faţa instanţelor de fond şi de apel.
Or, prima instanţă nefiind preocupată de clarificarea împrejurărilor în care s-a comis fapta de tâlhărie, şi de înlăturarea oricăror îndoieli cu privire laautorul acesteia, nu aascultat martorii din cauză. Astfel că, din declaraţiile aflatela dosar, nu rezultă ascultarea martorilor, cu privire la fapta de tâlhărie.
Procedând astfel, prima instanţă nici nu a avut posibilitatea să manifeste un rol activ, cu ocazia ascultării inculpaţilor pentru a le cere explicaţii în legătură cu eventualelecontradicţii dintre susţinerile lor şi relatările martorilor, cu efectuarea de confruntări între ei şi martori, cu privire laaspectele în care declaraţiile ar fi avut conţinut diferit. Este de reţinut şi poziţia inculpatului F.C., care a recunoscut toate acuzaţiile care i s-au adus, negând continuu săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.
De aceea, constatându-se că situaţia de fapt, în cepriveşte infracţiunea de tâlhărie, nu este rezultatulunei suficiente preocupări pentruaflarea adevărului şi prevenirea orcăror erori în stabilirea, cu certitudine a autorului acesteia,hotărârile sunt susceptibile a fi supuse cazurilor de casareprevăzute de art.3859 alin.1 pct.171 şi pct.18 C.proc.pen.
Ca urmare, recursul declarat de inculpatul F.C. va fi admis, se vor casa ambele hotărâri, numai cuprivire la condamnarea acestuia pentru infracţiunea de tâlhărie, şi se va trimite cauza, spre rejudecare, la Tribunalul Bacău.
Se vor menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
In ce priveşte recursul inculpateiC.F., acesta este nefondat.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, rezultă că, hotărârea primei instanţe, i-a fost comunicată inculpatei ladata de 12 februarie 2003, dovada de primire fiind semnată detatăl ei, Cioroabă Ionel, care este potrivit recunoaşterii sale, tatăl ei vitreg, şi apelul fiind declarat la 2 aprilie 2003.
Potrivit art.363 C.proc.pen., termenul de apel este de 10 zile şi curge de la pronunţare pentrupartea care a fost prezentă ladezbateri sau la pronunţare şi de la comunicare pentru cea care a fost lipsă.
Deci, corect a fost respins, ca tardiv, apelul inculpatei C.F., astfel că recursul acesteia este nefondat şi va fi respins, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpatul F.C. împotriva deciziei penale nr.201 din 20 mai 2003 a Curţii de Apel Bacău.
Casează Decizia atacată şi sentinţa penală nr.49 din 10 februarie 2003 a Tribunalului Bacău, numai cu privire la condamnarea inculpatului pentru infracţiunea de tâlhărie.
Trimite cauza, spre rejudecare, la instanţa de fond – Tribunalul Bacău, numai sub acest aspect.
Menţine restul dispoziţiilor hotărârilor atacate.
Menţine starea de arest a inculpatului F.C.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata C.F. împotriva aceleiaşi decizii.
Obligă pe recurenta inculpată C.F. să plătească statului suma de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului F.C., în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 ianuarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8/2003. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 801/2003. Penal → |
|---|
