CSJ. Decizia nr. 802/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 802/2003
Dosar nr. 3138/2002
Şedinţa publică din 18 februarie 2003
Deliberând asupra cauzei penale de faţă;
Din actele dosarului rezultă următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 241 din 12 aprilie 2000, pronunţată în dosarul penale nr. 4208/2000, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, inculpatul F.M.A. a fost condamnat la 14 pedepse a câte 7 ani închisoare, în baza art. 211 alin. (2) lit. e) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, sporită cu un an, deci 8 ani închisoare. S-au aplicat art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea condiţionată pentru pedeapsa de 3 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 187 din 7 februarie 2000, pronunţată de Judecătoria sector 6 Bucureşti, rămasă definitivă prin neapelare, la 23 februarie 2000, urmând ca inculpatul să execute şi această pedeapsă alături de aceea aplicată în prezenta cauză, inculpatul având în final de executat 8 ani şi 3 luni închisoare. S-a aplicat inculpatului şi pedeapsa complimentară potrivit dispoziţiilor art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe durata a 4 ani după executarea pedepsei principale.
S-a dedus conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), prevenţia de la data de 20 mai 1998, la 26 mai 1998 şi de la 21 august 2000, la zi.
Inculpatul a fost obligat la despăgubiri civile către victime, pentru tâlhăriile comise, la despăgubiri morale şi la cheltuieli judiciare statului.
Pentru a se pronunţa astfel, s-au reţinut în fapt următoarele:
În perioada mai-august 2000, inculpatul a comis un număr de 14 infracţiuni de tâlhărie folosind acelaşi mod de operare, în sensul că urmărea persoanele de sex feminin care purtau bijuterii de aur, şi ajunse în scara blocului le strângea cu antebraţul până când acestea deveneau inconştiente, apoi le deposeda de bijuterii.
Situaţia de fapt şi vinovăţia s-au stabilit pe baza probelor administrate şi anume: declaraţiile părţilor vătămate, procesele verbale de cercetare la faţa locului şi planşe foto, procesul verbal de percheziţie domiciliară, agenda personală a inculpatului, procese-verbale de recunoaştere din grup, dovezi de predare a bunurilor, expertiza grafică. Inculpatul a recunoscut comiterea faptelor, dar nu a fost de acord să plătească despăgubiri mai mari decât valoarea bijuteriilor.
Faptele inculpatului de a deposeda prin violenţă în locuri publice părţile vătămate de bijuterii, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie în formă calificată.
La individualizarea pedepsei, instanţa a avut în vedere dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia penală nr. 402/ A din 25 iunie 2002, pronunţată în dosarul penal nr. 1578/2002, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi a majorat sporul de concurs de la un an la 3 ani închisoare, pedeapsa devenind astfel 13 ani şi 3 luni închisoare. S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei, respingându-se apelul declarat de inculpat pentru redozarea pedepsei.
S-a apreciat ca justificată majorarea pedepsei, dat fiind numărul mare de infracţiuni şi existenţa unui modus operandi deosebit de periculos.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, inculpatul a declarat recurs considerând că pedeapsa aplicată este nedreaptă prin cuantumul ei ridicat. Recurentul a cerut să i se admită recursul, iar ca urmare, reducerea pedepsei, eventual reţinerea circumstanţelor atenuante, constând în tinereţe, absenţa antecedentelor penale, sinceritatea manifestată, implicarea în reconstituirea faptelor [(art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) Şi art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen.)].
Examinând hotărârea atacată şi sentinţa în raport de critica adusă, probele administrate, precum şi dispoziţiile legale aplicate în cauză, Curtea constată următoarele:
Inculpatul, infractor primar, a săvârşit nu una ci 14 infracţiuni de tâlhărie, pe care le-a recunoscut.
Dispoziţiile art. 211 alin. (2) C. pen., prevăd ca limite de pedeapsă pentru o infracţiune de tâlhărie calificată, indiferent la care dintre cazuri se încadrează (al acestei teze), pedepse de la 7 ani închisoare la 20 ani închisoare.
Se poate observa că inculpatul a primit o pedeapsă medie şi un spor de concurs pentru 14 asemenea infracţiuni, tocmai în considerarea faptului că nu avea antecedente penale şi a fost sincer, neputându-se face abstracţie de gravitatea tâlhăriilor comise care în alte condiţii ar fi reclamat pedepse orientate spre maxim, pentru asigurarea prevenţiei generale şi de reeducarea inculpatului.
Astfel fiind, instanţelor nu li se poate imputa greşita individualizare a pedepsei, aşa cum s-a pretins.
Motivul fiind neîntemeiat, urmează a se respinge recursul ca nefondat conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. şi a se menţine hotărârile care sunt legale şi temeinice.
Se va opera deducerea preventivă conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP)
Recurentul va fi obligat la cheltuieli judiciare statului, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul F.M.A. împotriva deciziei penale nr. 402 din 25 iunie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia II penală.
Deduce din pedeapsă durata reţinerii şi arestării preventive de la 21 august 2000, până la 18 februarie 2003 şi perioada executată din pedeapsa anterioară de la 20 mai 1998, până la 26 mai 1998.
Obligă recurentul la 1.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 300.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 801/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 808/2003. Penal → |
|---|
