CSJ. Decizia nr. 801/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.801
DOSAR NR. 5048/200.
Şedinţa publică din 18februarie 2003
S-au luat în examinare recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi inculpatul D.G. împotriva deciziei penale nr.547 din 11 septembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia I penală.
S-au prezentat recurentul inculpat, arestat, asistat de avocat P.V., apărător ales şi intimatul inculpat L.V., asistat de avocat D.C., apărător desemnat din oficiu.
A lipsit intimata parte civilă, pentru apărarea căreia s-a prezentat avocat Nicolae Şaim, apărător ales.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Procurorul a dezvoltat oral motivele de recurs astfel cum au fost formulate în scris.
Apărătorul părţii civile a lăsat la aprecierea instanţei soluţiile privind recursul inculpatului şi recursul Parchetului.
Apărătorul recurentului inculpat a solicitat admiterea recursului inculpatului şi menţinerea soluţiei pronunţate de Curtea de Apel privind cuantumul pedepsei, a solicitat respingerea recursului Parchetului.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului inculpatului, ca nefondat.
Apărătorul intimatului inculpat a solicitat respingerea recursului Parchetului, ca nefondat.
Inculpatul recurent, în ultimul cuvânt, a solicitat reducerea pedepsei.
Intimatul inculpat, în ultimul cuvânt, a solicitat respingerea recursului Parchetului.
CURTEA
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin sentinţa penală nr.206 din 12 martie 2002 pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia I penală, în baza art.20 raportat la art.174-175 lit.i Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal şi art.74 lit.c raportat la art.76 lit.b Cod penal, a fost condamnat inculpatul D.G.la 2 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art.279 alin.3 lit.a cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal şi art.74 lit.c raportat la art.76 lit.b Cod penal a mai fost condamnat acelaşi inculpat la 1 an închisoare.
S-a făcut aplicarea art.33 lit.a şi art.34 lit.b Cod penal şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 2 ani şi 6 luni închisoare, cu aplicarea art.71-64 Cod penal.
În baza art.83 Cod penal s-a dispus revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr.368 din 20 martie 1997 a Judecătoriei Sector 1 Bucureşti şi s-a dispus executarea acestei pedepse alături de pedeapsa aplicată în speţă, astfel că, în final, inculpatul va executa pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare, cu aplicarea art.71-64 Cod penal.
În baza art.65 Cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a şi b Cod penal, pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei principale.
S-a dedus prevenţia inculpatului de la 22 iulie 1999 la 12 martie 2002 şi s-a menţinut starea de arest.
S-a făcut aplicarea art.113 Cod penal şi a fost obligat inculpatul la tratament medical, până la însănătoşire.
În baza art.118 lit.b Cod penal s-a dispus confiscarea pistolului – corp delict – şi a muniţiei aferente.
Prin aceeaşi sentinţă penală, în baza art.264 Cod penal a fost condamnat şi inculpatul L.V. la 3 luni închisoare.
În baza art.81-82 Cod penal s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei, pe un termen de încercare de 2 ani şi 3 luni.
S-a constatat că partea vătămată V.M.C. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Au fost obligaţi inculpaţii, în solidar, la plata sumei de 2.556.687 lei cheltuieli de spitalizare către partea civilă Spitalul Universitar şi 23.363.331 lei, cu acelaşi titlu, către partea civilă Spitalul „Maria Nasta”.
Au mai fost obligaţi inculpaţii la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut în fapt următoarea situaţie :
În ziua de 21 iulie 1999, în jurul orei 13,00, în baza unei rezoluţii infracţionale spontane, inculpatul D.G., folosind o armă militară cu glonţ, deţinută ilegal, aflându-se în autoturismul inculpatului L.V., l-a împuşcat în zona hemitoracelui stâng pe numitul V.M.C., în timp ce acesta era de serviciu la puncul Mc „D.D.”
După comiterea faptei, inculpatul L.V. a pus în mişcare autoturismul, îndepărtându-se de la locul faptei, asigurând în acest fel scăparea inculpatului D.G.
Împotriva acestei sentinţe penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi partea civilă V.M.C.
Prin apelul Parchetului a fost criticată hotărârea fondului pentru nelegalitatea soluţionării laturii civile şi netemeinicia pedepselor aplicate, privitor la cuantum pentru inculpatul D.G. şi respectiv sub aspectul modalităţii de executare pentru inculpatul L.V. În acest sens, s-a învederat că partea vătămată V.M.C., în faţa instanţei de judecată, la primul termen, cu procedură completă şi părţile asistate de apărători, respectiv la 9 mai 2000, a depus o cerere de constituire de parte civilă (fila 31-32 dosar fond), pentru suma de 36.600.000 lei despăgubiri materiale şi 300.000.000 lei daune morale,respectându-se în acest fel dispoziţiile art.15 alin.2 Cod procedură penală. În ce priveşte cel de-al doilea motiv de apel, s-a arătat că prima instanţă a aplicat greşit art.80 Cod penal, deoarece s-a ţinut seama în cauză numai de circumstanţele atenuante, ignorându-se inexplicabil circumstanţele agravante şi, astfel s-a coborât nejustificat pedeapsa aplicată inculpatului D.G. sub minimul special prevăzut de lege şi s-a aplicat art.81-82 Cod penal pentru pedeapsa la care a fost condamnat inculpatul L.V.
Apelantul – parte civilă V.M.C. a criticat sentinţa penală pentru nelegalitate, învederând că s-a constituit parte civilă, în faţa instanţei de judecată, înainte de citirea actului de sesizare, potrivit dispoziţiilor art.15 alin.2 Cod procedură penală şi, în consecinţă, constatarea primei instanţe că nu s-a constituit parte civilă, este lovită de nulitate.
Curtea a examinat cauza în raport cu temeiurile invocate în cele două apeluri şi din oficiu sub toate aspectele de fapt şi de drept, potrivit dispoziţiilor art. 371 alin.2 Cod procedură penală.
Înainte de închiderea dezbaterilor, partea civilă V.M.C. a declarat că îşi retrage apelul, întrucât a fost despăgubit de inculpaţi la acest termen de judecată a apelurilor.
Curtea de Apel Bucureşti, Secţia I penală prin Decizia penală nr.547 din 11 septembrie 2002 a admis apelul declarat de Parchet şi a desfiinţat hotărârea atacată numai cu privire la inculpatul D.G. dispunând majorarea pedepsei aplicate de la 2 ani şi 6 luni închisoare la 4 ani închisoare.
Menţinând revocarea suspendării condiţionate a pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr.368 din 20 martie 1997 a Judecătoriei Sector 1 Bucureşti, a constatat că inculpatul are de executat pedeapsa de 6 ani închisoare.
A motivat instanţa de apel că în cauză au fost administrate toate probele necesare aflării adevărului, pe baza cărora s-a reţinut corect starea de fapt şi vinovăţia inculpaţilor.
Instanţa de fond a făcut o justă încadrare juridică a faptelor săvârşite de inculpaţi, în infracţiunile prevăzute de art.20 raportat la art.174-175 lit.i Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal şiprevăzute de art.279 alin.3 lit.a Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal, pentru inculpatul D.G. şi respectiv prevăzute de art.264 Cod penal, pentru inculpatul L.V.
În procesul de individualizare a pedepselor, prima instanţă a aplicat corespunzător criteriile generale prevăzute de art.72 Cod penal, în ceea ce-l priveşte pe inculpatul L.V., a cărui pedeapsă şi mod de executare asigură reeducarea acestuia.
Referitor la inculpatul D.G., deşi s-au reţinut în mod judicios, în favoarea acestuia, circumstanţe atenuante, la stabilirea pedepsei, instanţa de fond nu a ţinut seama şi de circumstanţele agravante şi nici de starea de recidivă postcondamnatorie a acestuia. Nu poate fi ignorat faptul că, folosirea unei arme militare cu glonţ reprezintă un mijloc de vădit pericol public.
Faţă de aceste considerente, rezultă că prima instanţă a făcut o greşită aplicare a prevederilor art.80 Cod penal, faţă de care se impune majorarea pedepsei aplicată inculpatului D.G., pentru infracţiunea prevăzută de art.20 raportat la art.174-175 lit.i Cod penal, de la 2 ani şi 6 luni închisoare, la 4 ani închisoare, în condiţiile menţinerii aplicării dispoziţiilor art.74-76 Cod penal.
Numai o astfel de pedeapsă poate asigura realizarea scopului preventiv-educativ prevăzut de art.52 Cod penal, faţă de uşurinţa cu care inculpatul a atentat la viaţa unui tânăr, folosind un mijloc ce prezintă pericol public, la care se va adăuga pedeapsa de 2 ani închisoare, urmare a aplicării dispoziţiilor art.83 Cod penal, urmând să execute, în final, 6 ani închisoare.
Împotriva acestei decizii penale au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi inculpatul D.G.
Parchetul a criticat hotărârea instanţei de apel pentru :
- reţinerea nejustificată de circumstanţe atenuante în favoarea inculpatului D.G.;
- greşita individualizare a pedepselor aplicate inculpaţilor D.G. şi L.V.;
- individualizarea greşită a modalităţii de executare a pedepsei aplicată inculpatului L.V.;
- omisiunea de a deduce pentru inculpatul D.G. perioada arestării preventive.
Inculpatul D.G. prin recursul declarat a solicitat reducerea pedepselor aplicate.
Examinând recursurile declarate, se constată următoarele :
Nu se justifică reţinerea de circumstanţe atenuante pentru inculpatul D.G. care este recidivist, săvârşind infracţiunea de tentativă de omor împotriva părţii vătămate prin folosirea armei cu glonţ pe care o deţinea nelegal, împuşcând victima pe care nu o cunoştea, fără nici o motivare, fapta sa în astfel de împrejurări prezentând un pericol social sporit.
Se constată că primul motiv de recurs al Parchetului este fondat, urmândacasahotărârileatacatecuprivirela reţinerea de circumstanţe atenuante pentru inculpatul D.G., dispunând înlăturarea acestora.
Pe cale de consecinţă se va dispune majorarea pedepselor pentru infracţiunile reţinute, tentativă la omor calificat şi nerespectarea armelor şi muniţiilor, într-un cuantum care să asigure finalitatea preventivă şi educativă a pedepsei.
Se va menţine revocarea suspendării condiţionate pentru pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr.368 din 20 martie 1997 a Judecătoriei Sector 1 Bucureşti, dispunând executarea acesteia, alături de pedeapsa rezultantă.
Motivul de recurs al Parchetului care vizează greşita individualizare a pedepsei aplicată inculpatului L.V. şi a modalităţii de executare dispuse, nu este întemeiat.
În raport de pericolul social al faptei, a împrejurărilor în care a fost comisă, inculpatul L.V. fiind conducătorul autoturismului în care se afla D.G. şi care surprins la rândul său de fapta inculpatului, a plecat cu autoturismul imediat, asigurându-i acestuia scăparea, instanţa de fond având în vedere toate criteriile prevăzute de art.72 Cod penal inclusiv datele ce caracterizează persoana inculpatului cu o conduită procesuală de regret a faptei, a făcut o individualizare judicioasă atât sub aspectul cuantumului cât şi a modalităţii de executare a pedepsei.
În legătură cu arestarea preventivă a inculpatului D.G., aceasta va fi dedusă din pedeapsa finală aplicată de la 22 iulie 1999 la zi.
Recursul declarat de Parchet va fi admis în conformitate cu art.38515 pct.2 lit.d din Codul de procedură penală în sensul celor reţinute.
Cu privire la recursul declarat de inculpatul D.G. prin care a solicitat reducerea pedepsei, pentru argumentele reţinute la analiza primului motiv de recurs al Parchetului, va fi respins ca nefondat.
Recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva deciziei penale nr.547 din 11 septembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti –Secţia I Penală, privind pe inculpaţii D.G. şi L.V.
Casează Decizia atacată şi sentinţa penală nr.206 din 12 martie 2002 a Tribunalului Bucureşti –Secţia I Penală cu privire la individualizarea pedepselor aplicate inculpatului D.G.
Înlătură aplicarea art.74 lit.c, 76 Cod penal şi 34 lit.b Cod penal.
Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare în pedepsele componente de:
- 4 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art.20 raportat la art.174 – 175 lit.i Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal;
- un an închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art.279 alin.3 lit.a, cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal.
Majorează pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art.20 raportat la art.174, 175 lit.i Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal, de la 4 ani închisoare la 7 ani şi 6 luni închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a,b Cod penal.
Majorează pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art.279 alin.3 lit.a, cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal, de la 1 an închisoare la 3 ani închisoare.
Conform art.33 lit.a, 34 lit.b Cod penal, contopeşte pedepsele, urmând ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani şi 6 luni închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a, b din Codul penal.
Menţine revocarea suspendării condiţionate a pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr.368 din 20 martie 1997 a Judecătoriei Sector 1 Bucureşti, pe care o adaugă la pedeapsa aplicată în cauză, urmând ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa de 9 ani şi 6 luni închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit. a,b din Codul penal.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.G. împotriva aceleiaşi decizii.
Deduce din pedeapsă durata arestării preventive de la 22 iulie 1999 până la 18 februarie 2003.
Obligă recurentul la 1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 februarie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 80/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 802/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
