ICCJ. Decizia nr. 902/2003. Penal. Revizuire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 902
Dosar nr.5628/2003
Şedinţa publică din 13 februarie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 284 pronunţată la 27 octombrie 2003 de Tribunalul Bihor a fost respinsă cererea de revizuire formulată de condamnatul K.M. ca nefondată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarea situaţie de fapt:
K.M. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 10 ani şi 6 luni închisoare prin sentinţa penală nr. 82 din 24 martie 2003 a Tribunalului Bihor, definitivă prin Decizia penală nr. 100/A/2003 a Curţii de Apel Oradea.
S-a mai reţinut că revizuirea este o cale extraordinară de atac, iar motivele invocate de condamnat (audierea unor martori) nu se încadrează în nici unul din cazurile prevăzute de art. 394 din C. proc. pen.
Curtea de Apel Oradea, prin Decizia penală nr. 232/A din 27 noiembrie 2003 a respins apelul formulat de condamnat, apel prin care a reiterat motivele inserate în cererea introductivă şi anume că nu este vinovat şi propune audierea unor martori.
Recursul nu este fondat.
Art. 394 C. proc. prevede în mod expres şi limitativ cazurile de revizuire a unei hotărâri judecătoreşti.
Cererea formulată de condamnat, întemeiată pe dispoziţiile alineatului 1 din textul mai sus menţionat nu întruneşte cerinţele acestui text întrucât împrejurarea pretins nouă, pe care tinde să o dovedească prin mijloacele de probă invocate, a fost cunoscută de instanţa de fond şi de instanţa de control judiciar. În această situaţie, este vorba doar de un mijloc de probă nou, în completarea dovezilor administrate. Or, pe calea revizuirii nu este posibil să se continue judecata prin prelungirea administrării unor mijloace de probă pentru dovedirea unor împrejurări ce erau cunoscute de instanţele ce au judecat cauza.
Apărările formulate de condamnat, că nu este vinovat, au fost avute în vedere în cursul procesului penal şi considerate neîntemeiate, iar Curtea de Apel Oradea, prin Decizia penală nr.100 din 15 mai 2003, nerecurată, a respins apelul declarat de inculpat, avându-se în vedere că din probele aflate în dosar, inclusiv din primele declaraţii ale condamnatului, date în prezenţa martorei Coteţ Palma, rezultă vinovăţia acestuia.
Ca atare, recursul declarat de revizuient nu este fondat şi în baza art.38515 pct.1 lit.b din Codul de procedură penală va fi respins.
Conform art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, condamnatul va fi obligat la cheltuieli judiciar către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul K.M. împotriva deciziei penale nr. 232 din 27 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Oradea.
Obligă recurentul condamnat la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 895/2003. Penal. Art.215 alin.4 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 91/2003. Penal. Art.174 c.pen. Recurs → |
|---|
