CSJ. Decizia nr. 888/2003. Penal. Art.239 alin.3 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 888/2003
Dosar nr. 5126/2002
Şedinţa publică din 20 februarie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 76/F din 19 februarie 2002, Tribunalul Galaţi a dispus în conformitate cu dispoziţiile art.334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptelor comise de inculpatul D.M., din două infracţiuni prevăzute de art. 239 alin. (1) şi (3) C. pen., în infracţiunile de ultraj prevăzute de art. 239 alin. (1) şi (3) C. pen. (parte vătămată V.V.) şi ultraj prevăzut de art. 239 alin. (2) şi (3) C. pen. (parte vătămată S.I.) şi în această nouă încadrare juridică l-a condamnat pe inculpat, la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj prevăzută de art. 239 alin. (1) şi (3) C. pen. (fapta din 22 iunie 2000, parte vătămată V.V.) şi la o pedeapsă de 9 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj prevăzută de art. 239 alin. (2) şi (3) C. pen. (fapta din 22 iunie 2000, parte vătămată S.I.).
În conformitate cu dispoziţiile art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul D.M. să execute pedeapsa cea mai grea, de 9 luni închisoare, sporită la un an închisoare.
În baza dispoziţiilor art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei de un an închisoare, pe durata termenului de încercare prevăzut de art. 82 C. pen., respectiv pe o durată de 3 ani.
În temeiul dispoziţiilor art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării preventive, de la 22 iunie 2000, la 26 iunie 2000.
A constatat că părţile vătămate V.V. şi S.I. nu s-au constituit părţi civile în cauză.
În baza dispoziţiilor art. 191 alin. (1) C. proc. pen., l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 2.000.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În ziua de 22 iunie 2002, inculpatul a adresat în şedinţa de judecată expresii jignitoare judecătorului, partea vătămată V.V.
La cererea judecătorului, partea vătămată S.I., lucrător în cadrul IPJ Buzău, a intervenit, încercând să-l îndepărteze din sală pe inculpat.
În cele din urmă inculpatul, după ce a agresat subofiţerul, a fost scos din sala de judecată şi condus la sediul poliţiei pentru cercetări.
Împotriva acestei sentinţe, inculpatul D.M. a declarat apel, solicitând achitarea sa pentru săvârşirea infracţiunilor de ultraj.
În subsidiar, s-a cerut aplicarea dispoziţiilor art. 181 C. pen.
Prin Decizia penală nr. 464 din 12 septembrie 2002, Curtea de Apel Galaţi a respins apelul inculpatului D.M., ca nefondat.
Declarând recurs, inculpatul, prin apărătorul desemnat din oficiu, a solicitat a se reţine că faptele săvârşite nu întrunesc gradul de pericol social necesar pentru a fi considerate infracţiuni şi să se facă aplicarea art. 181 C. pen.
Recursul declarat este nefondat.
Potrivit art. 181 C. pen., nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege şi conţinutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanţă, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.
În aprecierea în concret a gradului de pericol social trebuie să se ţină seama, potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, de modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă, precum şi de persoana şi conduita făptuitorului.
În speţă, nu era cazul a se face aplicarea art. 181 C. pen.
Este de necontestat că inculpatul a adresat părţii vătămate V.V., judecător la Judecătoria Buzău, în timpul şedinţei de judecată, cuvinte jignitoare şi în aceeaşi împrejurare s-a manifestat violent faţă de partea vătămată S.I., poliţist aflat în exerciţiul funcţiunii, pe care l-a îmbrâncit, instanţa având suficiente temeiuri să constate că activitatea delictuală comisă de inculpat întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de ultraj.
Consecinţele pe care le pot avea faptele de felul celor comise de inculpat asupra prestigiului instituţiei în care partea vătămată îşi desfăşoară activitatea, prezintă pericolul social accentuat, în mod corect dispunându-se condamnarea acestuia.
În consecinţă, recursul inculpatului va fi respins, dispunându-se conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de inculpatul D.M., împotriva deciziei penale nr. 464 din 12 septembrie 2002, a Curţii de Apel Galaţi, ca nefondat.
Obligă pe recurent să plătească statului, 1.100.000 lei, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 februarie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 887/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 895/2003. Penal. Art.215 alin.4 c.pen. Recurs → |
|---|
