Vătămări cauzatoare de moarte. Omor. Raport de cauzalitate
| Comentarii |
|
Fapta de a aplica victimei numeroase lovituri, cauzându-i multiple echimoze şi fractură de col femural, nu constituie infracţiunea de omor dacă decesul survine după o lună, ca urmare a unei bronhopneumonii, complicaţie apărută în evoluţia fracturii de femur. întrucât victima nu a fost dusă la spital, aşa cum a recomandat medicul, fiind necorespunzător îngrijită, cauzalitatea indirectă dintre agresiune şi deces nu constituie temei pentru a se reţine săvârşirea infracţiunii de omor, ci pe aceea de vătămări cauzatoare de moarte prevăzută în art. 183 C. pen.
(Secţia penală, decizia nr. 1305 din 14 martie 2003)
- Extras -
Tribunalul Mehedinţi, prin sentinţa penală nr. 319 din 19 decembrie 2001, a condamnat pe inculpatul S.C. la 10 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de loviri cauzatoare de moarte prevăzută în art. 183 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de omor, la 10 ani închisoare.
Instanţa a reţinut că, la 21 iulie 2000, inculpatul, aflat în stare de ebrietate, a lovit pe B.C., tatăl concubinei sale, cu pumnii şi picioarele în toate zonele corpului, doborându-l la pământ, după care
l-a târât până la poarta locuinţei acestuia, unde l-a abandonat.
După ce agresiunea a încetat, victima a fost dusă în curtea locuinţei sale şi aşezată sub un pom, membrii familiei observând că prezintă multiple echimoze pe întreaga suprafaţă a corpului, că sângera în zona feţei, iar un picior era fracturat.
In urma examinării făcute victimei de medicul din comună s-a constatat că prezintă fractură de col femural, recomandându-se internarea în spital. Aceasta nu s-a produs, victima decedând în ziua de 23 august 2000.
S-a mai reţinut că victima nu a fost transportată la spital şi pentru motivul că familiei îi lipseau mijloacele pentru plata spitalizării.
Apelurile procurorului, care a criticat hotărârea pentru greşita schimbare a încadrării juridice, şi al inculpatului care a cerut reducerea pedepsei, au fost respinse de Curtea de Apel Craiova, prin decizia penală nr. 187 din 29 aprilie 2002.
împotriva acestei decizii a declarat recurs procurorul, susţinând că fapta inculpatului, de a lovi victima cu intensitate pe întreaga suprafaţă a corpului şi apoi de a se opune, cu violenţă, ca aceasta să fie internată în spital, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat şi deosebit de grav, prevăzută în art. 174,175 lit. d şi 176 lit. a C. pen. Recursul este nefondat.
Din probele administrate rezultă că inculpatul locuia într-un imobil în vecinătatea căruia locuia victima. Pe fondul consumului de alcool, între inculpat şi părinţii concubinei sale au existat numeroase conflicte violente.
în ziua de 21 iulie 2000, inculpatul, în stare de ebrietate, a lovit pe B.C. cu pumnii şi picioarele şi apoi cu un obiect contondent producându-i leziuni multiple, cea mai gravă fiind ruptura de femur.
Din cauza unei îngrijiri neadecvate, au survenit complicaţii în starea de sănătate a victimei, aceasta decedând după o lună de la agresiune, raportul medico-legal stabilind că moartea a fost violentă şi
s-a datorat insuficienţei cardio-respiratorii, consecinţa unei bronhopneumonii, complicaţie apărlită în evoluţia unei fracturi de femur. S-a mai stabilit că, între leziunile de violenţă şi deces există legătură de cauzalitate indirectă.
Mai rezultă din probe că victima nu a fost transportată la spital sau îngrijită corespunzător, nu din cauza opunerii violente a inculpatului, ci datorită ignoranţei familiei şi a lipsei mijloacelor materiale.
Faptul că imediat după agresiune inculpatul a fost reţinut de organul de poliţie din comună întreaga noapte, că acesta nu a locuit împreună cu victima şi deci nu a fost în permanenţă în apropierea acesteia şi că victima a fost examinată de medicul din comună duce la concluzia că ignoranţa familiei victimei a făcut ca aceasta să nu fie corespunzător îngrijită.
Ca atare, activitatea inculpatului de a lovi victima şi de a-i produce o ruptură de femur, leziune ce a generat, în timp şi datorită unei îngrijiri neadecvate, bronhopneumonia şi apoi insuficienţa cardio-respira-torie şi decesul, realizează conţinutul infracţiunii praeterintenţionate de loviri cauzatoare de moarte, între leziunile cauzate şi deces existând un nex cauzal indirect.
Pentru această faptă s-a aplicat inculpatului o pedeapsă corect individualizată şi în concordanţă cu criteriile prevăzute în art. 72 C. pen.
în consecinţă, recursul procurorului a fost respins.
| ← Abuz de încredere. Bun dat în custodie de către poliţie | Tentativă la infracţiunea de omor calificat. Săvârşirea... → |
|---|
