Abandonul de familie. Art.378 NCP. Decizia nr. 846/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 846/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 24-09-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL A. I.
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 846/A/2015
Ședința publică de la 24 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. C.
Judecător: A. L.
Grefier: M. S. Ș.
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel A. I. este reprezentat de procuror A. F.
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de inculpatul C. D. P. împotriva sentinței penale nr.664/2015 pronunțată de Judecătoria D. în dosar_ .
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelantul inculpat C. D. P., partea vătămată intimată C. B. S., prin reprezentant legal M. L. A., asistat de avocat desemnat din oficiu D. D..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Întrebat fiind, inculpatul declară că a achitat la zi sumele restante, de asemenea reprezentantul legal al părții vătămate, M. L. A., declară că a fost primit la zi.
Reprezentantul legal al părții vătămate, M. L. A., depune la dosar copii de pe cupoanele de pensie.
Având în vedere prezența Reprezentantul legal al părții vătămate M. L. A., instanța a procedat la audierea acesteia, declarație consemnată, și alăturată la dosarul cauzei, prin care învederează că își retrage plângerea.
Inculpatul apelant C. D. P. solicită încetarea procesului penal.
Reprezentanta Parchetului arată că față de faptul că inculpatul și-a achitat plățile și față de poziția părții vătămate, solicită a se lua act de retragere a plângerii prealabile, și pronunțarea unei soluții de încetare a procesului penal urmare a retragerii plângerii prealabile.
Avocat D. D. pentru partea vătămată intimată C. B. S., prin reprezentant legal M. L. A. susține aceleași concluzii.
Inculpatul apelant C. D. P., având ultimul cuvânt solicită achitarea.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului penal de față,
Examinând actele și lucrările aflate la dosarul cauzei, constată următoarele:
P. sentința penală nr. 664/2015 pronunțată de Judecătoria D. în dosar_ s-a dispus în temeiul art. 396 alin. 2 și 10 C.proc pen condamnarea inculpatului C. D. P., fiul lui P. și V., născ. la 27.09.1978, în ., cetățean român, divorțat, studii medii, fără antecedente penale, stagiul militar nesatisfăcut, CNP_, domiciliat în Zam, ., jud. Hunedoara, la pedeapsa de 4 luni închisoare, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abandon de familie, prev. și ped. de art. 378 alin.1 lit c C.pen.
În temeiul disp. art. 91 C.pen s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate și stabilește un termen de supraveghere de 2 ani, conform disp. art. 92 C.pen.
În baza art. 93 alin. 1 C.pen dispune ca, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Hunedoara, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În temeiul art. 93 alin. 2 lit 2 lit d C.pen s-a impus inculpatului C. D. P. să nu părăsească teritoriul României, fără acordul instanței.
În temeiul art. 93 alin. 3 C.pen, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul C. D. P. va presta pe o perioadă de 70 de zile, o muncă neremunerată în cadrul Primăriei mun. Hunedoara sau în cadrul Primăriei mun. D., programul de executare al acestei activități va fi stabilit de către Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Hunedoara.
În temeiul art.404 alin. 2 C.proc.pen., instanța a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 91 alin. 4 C.pen. și art. 96 C.pen.
În temeiul art. 19 și art. 397 alin.1 C.pr.pen, a respins acțiunea civilă formulată de reprezentantul legal al minorului ca inadmisibilă.
În temeiul art. 398 raportat la art. 274 alin. 1 C.proc pen a obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 150 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
P. rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria D. nr. 296/P/2011 s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului C. D. P., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abandon de familie prev. și ped. de art. 378 al.1 lit.c C.p (art. 305 al.1 lit.c VC.p) cu aplicarea art. 5 C.p.
În actul de sesizare s-a reținut că inculpatul C. D. P. refuză să achite pensia de întreținere, în favoarea minorului C. B. S., astfel cum a fost obligat prin sentința civilă nr. 3605/2009 pronunțată în dosarul nr._ de Judecătoria D..
Situația de fapt astfel reținută s-a întemeiat pe probatoriul administrat în faza de urmărire penală, și anume: plângerea persoanei vătămate, declarațiile persoanei vătămate, declarațiile inculpatului, răspunsuri adrese ITM Hunedoara, Consiliul Local D. și ANJPOFM Hunedoara.
În cursul urmăririi penale, inculpatul a recunoscut fapta reținută în sarcina sa, menționând că va încerca să achite suma restantă.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei D. sub nr._, la data de 01.04.2015.
P. încheierea de ședință din data de 12 mai 2015 ( fila 81 d.i), judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul întocmit în dosarul nr. 296/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria D. privind pe inculpatul C. D. P., trimis în judecată, în stare de libertate, pentru infracțiunea de abandon de familie, prev și ped de art. 378 al.1 lit.c C.p (art. 305 al.1 lit.c VC.p) cu aplicarea art. 5 C.p, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală.
La termenul de judecată din data de 02 iunie 2015, cu procedura legal îndeplinită, ulterior citirii actului de sesizare, instanța a adus la cunoștința inculpatului disp. art. 374 alin. 4 C.proc pen raportat la art. 396 alin. 10 C.proc pen, privind procedura abreviată de judecată, precum și soluțiile posibile ca urmare a parcurgerii acestei proceduri.
În cursul cercetării judecătorești, dată fiind poziția procesuală a inculpatului de recunoaștere în totalitate a faptei reținute în sarcina sa și de însușire a probatoriului administrat în faza de urmărire penală, fără a solicita administrarea de probe noi (fila 88 d.i ), instanța constatând îndeplinite condițiile art. 374 alin. 4 și 375 alin. 1 Cod pr.pen., judecata s-a desfășurat potrivit procedurii abreviate de recunoaștere a vinovăției.
Fiind declarată terminată cercetarea judecătorească, analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
În fapt, inculpatul C. D. P. a locuit în concubinaj cu numita M. L. A., relație din care a rezultat minorul C. B. S., născut la data de 16.11.2008, astfel cum rezultă din certificatul de naștere al acestuia din urmă ( fila 6 d.u.p).
P. sentința civilă nr. 3605/26.06.2009 pronunțată de Judecătoria D. în dosarul nr._ s-a dispus obligarea pârâtului C. D. P. la plata pensiei de întreținere în favoarea minorului C. B. S. în cuantum de 25% din veniturile sale nete lunare, începând cu data de 05.05.2009 și până la majoratul minorului.
În cursul lunii septembrie 2010, M. L. A. s-a căsătorit cu inculpatul, căsătoria fiind desfăcută din culpa exclusivă a inculpatului prin sentința civilă nr. 3307/27.05.2011 pronunțată de Judecătoria D. în dosarul nr._/221/2010, definitivă prin neapelare la data de 23.09.2010. Totodată, minorul a fost încredințat spre creștere și educare mamei sale, iar tatăl ( inculpatul din prezentul dosar) a fost obligat la plata unei pensii de întreținere în cuantum lunar de 168 lei prin raportare la venitul minim pe economie, începând cu data de 08.12.2010 și până la data majoratul acestuia (filele 13 - 14 d.u.p.).
Deoarece inculpatul nu a achitat pensia de întreținere a fost reclamat la data de 02.02.2010 de fosta sa soție la P. de pe lângă Judecătoria D., sub aspectul comiterii infracțiunii de abandon de familie, faptă prevăzută de art. 305 lit. c Cod penal din 1969, plângerea fiind înaintată la Poliția mun. D..
Întrucât plângerea prealabilă a fost formulată cu depășirea termenului de 2 luni prev de art. 284 C. proc pen și ținând cont de faptul că subiectul pasiv este o persoană lipsită de capacitate de exercițiu și de disp. art. 131 alin. 5 C.pen în scopul apărării intereselor minorului C. B. S., organele de cercetare penală s-au sesizat din oficiu cu privire la săvârșirea infracțiunii de abandon de familie, prev și ped de art. 305 alin. 1 lit c C.pen de către numitul C. D. P..
Ca urmare a cercetărilor efectuate s-a stabilit împrejurarea că inculpatul a fost angajat în perioada 13.09.2007 – 08.07.2010 la societatea comercială Transcondor SA care expedia lunar numitei M. L. A., sumele pe care le-a reținut din veniturile inculpatului, conform încheierii din data de 10.02.2010 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei D.. La data de 08.07.2010 a fost desfăcut contractul de muncă al incupatului, dată de la care societatea nu mai avea obligația de a expedia lunar sumele respective, și pentru că M. L. A. a încasat în continuare bani de la societate, ulterior i s-a impus restituirea sumei de 1552 lei.
Instanța a reținut că în faza de urmărire penală au fost realizate demersuri în scopul aflării faptului dacă inculpatul figurează cu venituri din muncă ori este șomer, precum și dacă figurează cu bunuri valorificabile.
Astfel, din adresa nr. 137/RP/26.01.2012 a Inspectoratului Teritorial de Muncă Hunedoara a rezultat că inculpatului nu figurează ca salariat (f. 28 d.u.p.).
Potrivit adresei nr. 1231/26.01.2012 a Consiliului Local D. – Serviciul Public de Asistență Socială, inculpatul C. D. P. nu figurează ca beneficiar a prevederilor legii nr. 416/2001 privind venitul minim garantat (f 29 d.u.p.).
Din cuprinsul adresei nr. 468/27.01.2012 emisă de Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Hunedoara reiese că inculpatul C. D. P. nu a beneficiat de șomaj și nu este înregistrată ca persoană în căutarea unui loc de muncă.
Din coroborarea mijloacelor de probă administrate rezultă că deși inculpatul avea obligația de a plăti pensia stabilită în favoarea fiului minor, acesta a efectuat plăți sporadice, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la filele 47 – 49, 55 – 64 ).
Inculpatul a fost angajat cu forme legale în perioada 13.09.2007 – 08.07.2010 la ., după care a lucrat fără forme legale la ., Astral Taxi, Fly Taxi, Eurotaxi și în prezent, la . cum a susținut în cursul urmăririi penale și în fața instanței.
Din adresa emisă de Agenția Județeană Pentru Ocuparea Forței de Muncă Hunedoara și adresa emisă de I.T.M. Hunedoara reiese că inculpatul nu a fost angajat cu forme legale, nu a participat la cursuri de formare sau recalificare și nu a depus diligențe în vederea găsirii unui loc de muncă.
Fiind audiat în cursul urmăririi penale inculpatul a recunoscut că nu a plătit pensia de întreținere, arătând că nu a realizat venituri, însă și-a luat angajamentul să plătească pensia datorată (f. 21, 53 d.u.p).
În fața instanței inculpatul s-a prezentat la termenul din 02.06.2015 când a comunicat faptul că de o săptămână s-a angajat cu contract de muncă la . că în vederea achitării pensiei restante i se poate înființa poprire pe salariu.
Din cele expuse mai sus rezultă în mod evident faptul că inculpatul, apt de muncă și, mai mult, angajat cu forme legale de aproximativ o săptămână, potrivit propriilor susțineri, nu își îndeplinește cu rea-credință, obligația de a plăti pensia de întreținere datorată fiului său minor. Mai mult, din susținerile inculpatului reiese că acesta a muncit fără forme legale, realizând astfel venituri din care putea și trebuia să plătească pensia de întreținere datorată.
Având în vedere situația de fapt reținută pe baza probatoriului administrat, în drept, instanța a reținut:
În drept, încadrarea juridică dată prin rechizitoriu faptei săvârșite de inculpat a fost aceea de infracțiune constând în „abandon de familie”, prev. de art. 378 alin. 1 lit c C.pen(305 alin. 1 lit. c Cod penal din 1969) cu aplic. art. 5 C.pen.
Având în vedere că infracțiunea de abandon de familie este o infracțiune continuă omisă, legea aplicabilă se stabilește în funcție de momentul epuizării. P. urmare, dacă între momentul consumării infracțiunii și momentul epuizării au intervenit mai multe legi penale, nu se vor aplica disp. art. 5 C.pen, ci legea în vigoare la momentul epuizării infracțiunii.
În drept, fapta inculpatului C. D. P., care cu rea credință nu și-a îndeplinit timp de peste trei luni obligația legală de a plăti în întregime pensia de întreținere stabilită pe cale judecătorească pentru minorul C. B. S., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abandon de familie, prev. și ped. de art. 378 alin. 1 lit c C.pen.
Constituie neplată a pensiei de întreținere, în sensul legii penale, și plata parțială a acesteia.
Instanța a reținut față de dispozițiile art. 16 alin. 3 lit. b Cod penal, că poziția subiectivă a inculpatului față de infracțiunea săvârșită și rezultatul socialmente periculos al acesteia se caracterizează prin intenție indirectă. Astfel, în condițiile arătate în prezenta cauză, a prevăzut și, deși nu a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii unei stări de pericol raportat la relațiile sociale referitoare la normalitatea și moralitatea vieții sociale. Astfel, în societate se admite ca un dat împrejurarea că părinții au obligația nu doar legală dar și morală să se îngrijească de creșterea, educarea și dezvoltarea armonioasă a copiilor lor minori, având în vedere că prin natura situației lor aceștia se află în imposibilitate de a se îngriji în mod corespunzător de nevoile lor fie datorită vârstei fragede, fie datorită imposibilității de a obține venituri din muncă. Pe de altă parte, având în vedere că în cursul minoratului discernământul persoanelor este în curs de formare, ele au nevoie de suportul moral al părinților iar dacă aceștia sunt despărțiți ca urmare a unei hotărâri de divorț, această împrejurare nu trebuie să se răsfrângă asupra minorului care beneficiază în continuare de dreptul la pensie de întreținere din partea părintelui căruia nu i-a fost încredințat. Legiuitorul tratează cu deosebită severitate neîndeplinirea cu rea credință a obligației de plată a pensiei de întreținere stabilită prin hotărâre judecătorească, rațiunea fiind aceea că divergențele dintre soți, care au condus la desfacerea căsătoriei, nu trebuie să se răsfrângă negativ asupra situației materiale a minorului și indirect, asupra dezvoltării acestuia ca persoană. În cauza dedusă judecății, instanța a apreciat că inculpatul C. D. P. a tratat cu indiferența specifică formei de vinovăție a intenției indirecte situația fiului său minor și nu a achitat lunar pensia de întreținere stabilită, în favoarea minorului, pe cale legală.
Asupra existenței relei credințe a inculpatului C. D. P. în neîndeplinirea obligației de a plăti pensia de întreținere la care a fost obligat pe cale judecătorească, instanța având în vedere obligația părintelui de a-și crește copilul, obligație care include și asigurarea mijloacelor materiale pentru viața de zi cu zi a copilului, a apreciat că a considera că pentru simplul fapt că un părinte nu realizează venituri care să-i permită să achite pensia de întreținere, deși este apt de muncă, nu poate fi tras la răspundere penală pentru infracțiunea de abandon de familie prev. de art. 378 alin. 1 lit. c Cod penal, deoarece nu ar exista latura subiectivă a infracțiunii, ar echivala cu scutirea de această obligație impusă de lege, ceea ce este inadmisibil și contravine principiului interesului superior al minorului, precum și a egalității părinților în drepturile și obligațiile pe care le au față de copiii lor minori.
De asemenea, faptul că realitățile sociale și economice actuale implică reale dificultăți în găsirea unui loc de muncă nu echivalează cu derogarea de obligația părintelui de a-și întreține copilul minor.
P. urmare, pasivitatea debitorului pensiei de întreținere nu poate fi considerată în afara relei credințe decât strict în măsura în care se demonstrează în mod convingător că, în pofida unor eforturi reale, dobândirea unui serviciu nu a fost cu putință, ceea ce în speță nu s-a întâmplat.
La stabilirea și individualizarea sancțiunii ce urmează a fi aplicate inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 74 Cod penal. Astfel, instanța a ținut seama de împrejurările și modul comiterii a infracțiunii, de starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, de natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, de conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, de nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
Cu privire la persoana inculpatului s-a reținut că acesta a fost sancționat cu amendă cu caracter administrativ, în anul 2005, astfel cum rezultă din fișa de cazier judiciar aflată la fila 24 d.u.p.
Gradul de pericol social concret al faptei rezidă în neplata pe o perioadă deosebit de lungă a pensiei de întreținere datorată minorului C. B. S. și are drept consecință lipsirea acestuia de ajutorul material la care avea dreptul în temeiul unei hotărâri judecătorești executorii. Instanța a avut în vedere că inculpatul, deși susține că s-a angajat de curând, nu este dispus să plătească din proprie inițiativă pensia de întreținere, afirmând în acest sens, că înființarea unei popriri pe salariu reprezintă modalitatea în care înțelege să achite pensia de întreținere pe care o datorează fiului său minor.
Pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea comisă este închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amenda.
Totodată, având în vedere consecințele aplicării procedurii simplificate de soluționare a cauzelor penale prevăzută de art. 375 Cod pr.pen., instanța a pronunțat condamnarea inculpatului, care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, respectiv închisoarea de la 2 luni la 1 an.
Ținând cont de cele expuse mai sus și având în vedere și interesul minorului de a i se plăti pensia de întreținere instanța a apreciat că nu este oportună aplicarea sancțiunii amenzii, motiv pentru care se va îndrepta spre pedeapsa închisorii.
Constatând, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, ținând cont de ansamblul criteriilor de individualizare a pedepsei, instanța, în temeiul art. 396 alin. 2 și 10 C.proc pen, a dispus condamnarea inculpatului C. D. P. la pedeapsa de 4 luni închisoare, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abandon de familie, prev. și ped. de art. 378 alin.1 lit c C.pen.
În ceea ce privește individualizarea judiciară a executării pedepsei ce urmează a i se aplica inculpatului, având în vedere întrunirea cumulativă a cerințelor prevăzute de art. 91 C.pen., respectiv condamnarea prin prezenta sentință fiind o pedeapsă de 4 luni închisoare, lipsa antecedentelor penale, inculpatul și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, că acesta nu s-a sustras de la urmărirea penală ori de la judecată, precum și convingerea instanței că aplicarea pedepsei este suficientă și, chiar și fără executarea acesteia, condamnatul nu va mai comite alte infracțiunii, fiind, însă necesară supravegherea conduitei sale pe o perioadă determinată, tocmai pentru a se asigura ca scopul educativ al pedepsei a fost realizat, instanța, în baza art. 91 C.pen a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate.
Aprecierea instanței că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia s-a întemeiat pe considerente cu privire la persoana inculpatului, atitudinea sa sinceră și cooperantă, lipsa antecedentelor penale, nivelul de educație, precum și posibilitatea efectivă de reintegrare socială a acestuia.
Raportat la termenul de supraveghere, instanța a apreciat că termenul de 2 ani este suficient, dat fiind lipsa antecedentelor penale a inculpatului și atitudinea acestuia din cursul judecății.
În temeiul disp. art. 93 alin. 1 C.pen a dispus ca, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Hunedoara, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În temeiul art. 93 alin. 2 lit d C.pen a impus inculpatului C. D. P. să nu părăsească teritoriul României, fără acordul instanței.
În temeiul art. 93 alin. 3 C.pen, pe parcursul termenul de supraveghere, inculpatul C. D. P. va presta, pe o perioadă de 70 de zile, o muncă neremunerată în cadrul Primăriei mun. Hunedoara sau în cadrul Primăriei mun. D., programul de executare al acestei activități va fi stabilit de către Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Hunedoara.
În temeiul art.404 alin. 2 C.proc.pen., instanța a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 91 alin. 4 C.pen. și art. 96 C.pen, privind consecințele nerespectării măsurilor de supraveghere impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere, respectiv dacă pe parcursul termenului de supraveghere persoana supravegheată, cu rea-credință, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligațiile impuse, instanța revocă amânarea și dispune aplicarea și executarea pedepsei.
Astfel, această atenționare urmează a avea pentru inculpat semnificația unui avertisment serios asupra consecințelor pe care le va suporta în eventualitatea nerespectării în viitor a legii și a regulilor de conviețuire socială, nu numai în cursul termenului de supraveghere, dar și de-a lungul vieții. În acest context instanța a apreciat că reglementarea acestui text de lege are semnificația creării pentru inculpat a unei profunde conștiințe moral-juridice referitoare la garantarea echilibrului firesc care trebuie să existe între drepturile și obligațiile fiecăruia raportate la el însuși, cât și la societate în ansamblul său.
Partea vătămată prin reprezentanta legală M. L. A. s-a constituit parte civilă în cauză, solicitând obligarea inculpatului la plata pensiei de întreținere restante în sumă de 4175 lei. Întrucât cu privire la pensia de întreținere datorată de inculpat există o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, care a dobândit deci autoritatea de lucru judecat, instanța în baza art. 19 și art. 397 alin.1 C.pr.pen. a respins acțiunea civilă, urmând ca partea civilă să își realizeze dreptul la întreținere prin punerea în executare silită a sentinței menționate.
În baza art. 398 și art. 274 alin. 1 C.proc.pen. a obligat pe inculpatul C. D. P. la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță a declarat apel inculpatul C. D. P..
Apelul a fost declarat în termen și a fost motivat în scris.
În motivarea apelului, inculpatul a susținut că a achita pensia de întreținere restantă.
La termenul de judecată din 24.09.2015 M. L. A., mama minorului C. B. S., a declarat că-și retrage plângerea, deoarece inculpatul a achitat pensia restantă la zi.
Potrivit art. 378 alin. 3 Cod penal acțiunea penală în cazul infracțiunii de abandon de familie se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
Potrivit art. 158 alin. 1 Cod penal retragerea plângerii prealabile poate interveni până la pronunțarea unei hotărâri definitive, iar potrivit alin. 3 pentru persoanele lipsite de capacitate de exercițiu, retragerea plângerii prealabile se face numai de reprezentanții lor legali.
Retragerea plângerii prealabile, potrivit art. 158 alin. 2 Cod penal, înlătură răspunderea penală a persoanei cu privire la care plângerea a fost retrasă.
Având în vedere considerentele de mai sus, în temeiul art. 421 alin. 1 pct. 2 lit. a) C.pr.pen., instanța va admite apelul declarat de inculpatul C. D. P. împotriva sentinței penale nr.664/2015 pronunțată de Judecătoria D. în dosar_ .
Va desființa sentința penală atacată sub aspectul laturii penale a cauzei și procedând la rejudecare în aceste limite:
În temeiul art. 396 alin.6 rap. la art.16 alin.1 lit.g din Codul de procedură penală va înceta procesul penal pornit împotriva inculpatului C. D. P. pentru săvârșirea infracțiunii de abandon de familie prev. de art. 378 alin.1 din Codul penal, ca urmare a retragerii plângerii penale formulate de persoana vătămată.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale.
Suma de 195 lei reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru persoana vătămată minoră va fi suportată din fondurile Ministerului de Justiție.
În temeiul art. 275 alin. 3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de inculpatul C. D. P. împotriva sentinței penale nr.664/2015 pronunțată de Judecătoria D. în dosar_ .
Desființează sentința penală atacată sub aspectul laturii penale a cauzei și procedând la rejudecare în aceste limite:
În temeiul art. 396 alin.6 rap. la art.16 alin.1 lit.g din Codul de procedură penală încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului C. D. P. pentru săvârșirea infracțiunii de abandon de familie prev. de art. 378 alin.1 din Codul penal, ca urmare a retragerii plângerii penale formulate de persoana vătămată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale.
Cheltuielile judiciare în apel rămân în sarcina statului.
Suma de 195 lei reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru persoana vătămată minoră va fi suportată din fondurile Ministerului de Justiție.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 24 09 2015.
Președinte,Judecător,
L. C. A. L.
Grefier,
M. S. Ș.
Red/Tehnored/LC/MSȘ
2ex/29.09.2015
Jud fond/MNT
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 141/2015.... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 143/2015.... → |
|---|
