Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 143/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 143/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 28-09-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL A. I.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 143/2015
Ședința publică de la 28 septembrie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: A. L.
Grefier: M. S. Ș.
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel A. I. este reprezentat de procuror A. F.
Pe rol se află pronunțarea asupra contestației declarate de condamnatul D. V. împotriva sentinței penale nr.96/11.05.2015 pronunțată de Tribunalul A. în dosar_ .
Mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 24.09.2015, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 391 C.pr.pen., a stabilit termen pentru pronunțare la data de 28.09.2015, încheierea de ședință din data de 24.09.2015 făcând parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA DE APEL
Prin sentința penală nr.368/2014 pronunțată de Tribunalul A. în dosar_ s-a dispus respingerea ca neîntemeiată a contestației la executare formulată de contestatorul D. V. dom. în prezent în loc. Cluj N., ., nr. 6, corp 2, etaj 1, ., împotriva Sentinței penale nr. 128/2012 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ .
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele considerente:
Prin contestația la executare înregistrată la această instanță sub dosar penal nr._, contestatorul D. V. a solicitat ca prin sentință judecătorească să se dispună, anularea Sentinței penale nr. 128/17.04.2012 a Tribunalului A. și pe cale de consecință să se aplice legea penală mai favorabilă în sensul de a se stabili încadrarea juridică a infracțiunii pentru care a fost condamnat, potrivit dispozițiilor art. 244 al. 1 Cod penal și a i se aplica o pedeapsă între limitele prevăzute de acest text de lege – 6 luni-3 ani, cu suspendarea sub supraveghere a executării, pe durata unui termen de încercare de 2 ani.
În motivarea contestației se arată că a fost condamnat prin Sentința penală nr. 128/17.04.2012 a Tribunalului A. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 al. 1,3, 4 și 5 Cod penal cu aplic. art. 74 lit. a și art. 76 lit. a Cod penal.
În baza art. 86/1 Cod penal s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 6 ani.
La data de 01.02.2014 a intrat în vigoare noul Cod penal, care a modificat substanțial dispozițiile referitoare la infracțiunea de înșelăciune.
Potrivit noilor dispoziții legale, infracțiunea reținută în sarcina condamnatului, se încadrează la art. 244 al. 1 Cod penal și are limitele de pedeapsă cuprinse între 6 luni și 3 ani.
Având în vedere dispozițiile noului Cod penal și dispozițiile art. 6 NCP se impune admiterea contestației la executare și aplicarea legii penale mai favorabile, în sensul stabilirii încadrării juridice conform art. 244 al. 1 Cod penal și aplicării unei pedepse conform limitelor prevăzute (6 luni-3 ani).
În drept se invocă dispozițiile art. 6 NCP, art. 23 al. 1 lit. b din Legea nr. 225/2013 și art. 598 al. 1 lit. d Cod procedură penală.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța a constat următoarele:
Prin sentința penală nr. 128/17.04.2012 pronunțată de Tribunalul A. în dosar penal nr._ rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1425/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost condamnat D. V. la:
-4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 al. 1,3,5 Cod penal cu aplic. art. 74 lit. a, art. 76 lit. a Cod penal și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II-a, lit. b Cod penal. S-au aplicat pedepsele accesorii prevăzute de art. 64 lit. a teza II-a și lit. b Cod penal.
În baza art. 86/1 Cod penal s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale, precum și a celor accesorii conform art. 71 al. 5 Cod penal, pe durata unui termen de încercare de 6 ani, cu obligațiile prevăzute de art. 86/3 Cod penal.
La data de 01.02.2014 a intrat în vigoare noul Cod penal.
Potrivit art. 6 NCP ,, când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.”
Analizând situația condamnatului contestator, mai sus expusă, prin raportare la dispozițiile art. 6 NCP, Tribunalul a constat că aceste dispoziții legale nu sunt incidente în speță.
Condamnatul contestator a suferit o condamnare sub imperiul codului penal de la 1969 pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 215 al. 1,3,5 Cod penal, sancționată de legiuitor, cu pedeapsa închisorii de la 10 ani la 20 ani și interzicerea unor drepturi. Pedeapsa aplicată de instanță a fost de 4 ani închisoare, urmare reținerii de circumstanțe atenuante prevăzute de art. 74 lit. a – 76 lit. a Cod penal.
Infracțiunea pe care a săvârșit-o contestatorul și pentru care a fost condamnat, se regăsește în noul cod penal în dispozițiile art. 244 al. 2 Cod penal și nu în dispozițiile art. 244 al. 1 Cod penal.
Astfel, în Sentința penală nr. 128/2012 a Tribunalului A., prin care s-a dispus condamnarea contestatorului, s-a reținut în sarcina acestuia că, cu prilejul încheierii contractului de vânzare-cumpărare nr. 865/6-20/07.12.2006, a indus și menținut în eroare reprezentanții CN Romarm SA – Filiala ., prezentând ca reală împrejurarea că este directorul societății . și că are acoperirea necesară pentru valorificarea sumei înscrise înscrise pe fila CEC prezentată ca garanție, urmărind prin fapta sa, obținerea pentru sine a unui folos material injust, prejudiciul cauzat fiind în valoare de 201.231,38 lei.
Ori, în raport de starea de fapt reținută în sarcina contestatorului, precum și de încadrarea juridică a infracțiunii, art. 215 al. 1,3,5 Cod penal (aliniate care absorb și aliniatele 2,4 în conținutul lor, deoarece sunt forma agravată a infracțiunii de înșelăciune, iar formele agravante absorb în conținutul lor formele simplificate ale infracțiunii), se constată că aceasta se regăsește în dispozițiile art. 244 al. 2 NCP (forma agravată a infracțiunii de înșelăciune potrivit noului cod penal și care absoarbe în conținutul său și dispozițiile al. 1, forma simplă a infracțiunii), conform cărora ,,înșelăciunea săvârșită prin folosirea de nume sau calități mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani. Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuși o infracțiune, se aplică regulile privind concursul de infracțiuni”.
Practic, contestatorul a săvârșit infracțiunea de înșelăciune pentru care a fost condamnat, folosind calități mincinoase (și anume că este directorul societății . – deși în realitate nu era director; conform probelor de la dosar nu deținea nicio calitate în cadrul societății) și prezentând instrumente de plată (fila CEC . 303 nr._) cu ocazia încheierii contractelor, fără acoperire bancară (. – fiind chiar în interdicție bancară conform somației nr. 2/09.04.2008).
În raport de cele expuse, instanța a reținut că motivarea contestatorului în sensul că fapta pentru care a fost condamnat se încadrează în dispozițiile art. 244 al. 1 NCP și nu ale art. 244 al. 2 NCP, deoarece nu a fost condamnat și pentru al. 2 al infracțiunii prevăzute de art. 215 Cod penal de la 1969 este neîntemeiată, deoarece dispozițiile al. 2 și ale al. 4 din art. 215 Cod penal de la 1969 se regăsesc în starea de fapt reținută în sarcina condamnatului și se absorb în formele agravate ale infracțiunii – aliniatele 3,5 Cod penal.
Prin urmare, în raport de corespondentul pe care îl are infracțiunea pentru care a fost condamnat, în noul cod penal art. 244 al. 2 Cod penal și care se pedepsește cu închisoarea de la 1 la 5 ani, Tribunalul a constat că în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 6 NCP, deoarece pedeapsa aplicată contestatorului – 4 ani închisoare, nu depășește maximul special prevăzut de legea nouă – 5 ani închisoare.
Împotriva acestei soluții a formulat contestație condamnatul fără să o motiveze.
Deliberând asupra contestație formulate Curtea reține următoarele:
În mod greșit instanța de fond a reținut că în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 6 din Codul penal.
Prin sentința penală nr.128/2012 pronunțată de Tribunalul A. în dosar_ s-a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.215 alin.1, 3 și 5 din Codul penal din 1968. La calificarea juridică a acestei fapte nu s-au avut în vedere și dispozițiile alin.2 ale art. 215 din Codul penal din 1968.
Chiar dacă din considerentele acestei hotărâri s-ar putea desprinde faptul că infracțiunea săvârșită de inculpat ar fi fost comisă și în condițiile alin. 2 ale art. 215 din Codul penal din 1968, atâta vreme cât prin hotărârea definitivă de condamnare nu este reținută această calificare, instanța, în evaluarea aplicării art. 6 din Codul penal nu o poate face.
Pentru a se verifica îndeplinirea condițiilor de reducere a pedepsei prev. de art. 6 din Codul penal instanța trebuie să-și limiteze verificarea la stabilirea identității dintre infracțiunea pentru care a fost condamnat inculpatul și cea prevăzută de legea nouă iar apoi să realizeze compararea pedepsei aplicate cu maximul pedepsei prevăzute de legea nouă. Instanța nu poate în această procedură să dea o altă calificarea faptei pentru care a fost condamnat inculpatul și nici să înlăture eventuale deficiențe ale hotărârii definitive de condamnare.
Întrucât infracțiunea prev. de art. 215 alin.1,3 și 5 din Codul penal din 1968 își găsește corespondent în infracțiunea prev. de art.244 alin.1 din Codul penal Curtea va verifica dacă pedeapsa aplicată inculpatului depășește maximul special al pedepsei prevăzute de legea nouă.
Procedând la această verificare va constata că pedeapsa aplicat, de 4 ani închisoare, este mai mare decât maximul special prevăzute de legea nouă, care este de 3 ani închisoare.
Față de cele ce preced, Curtea va admite contestația formulată de condamnatul D. V. împotriva sentinței penale nr.96 /2015 pronunțată de Tribunalul A. în dosar_ /2014.
Va desființa sentința atacată și procedând la rejudecare:
Va constata că pedeapsa principală de 4 ani închisoare aplicată condamnatului D. V., fiul lui D. și I., născut la 06. 03. 1973 în Brăhășești, Jud. G., cetățean român, studii 12 clase, administrator, căsătorit, 4 copii minori, prin sentința penală nr. 128/2012 a Tribunalului A., pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin.1,3 și 5 cu aplicarea art. 74 lit.a și 76 lit.a din Codul penal din 1968 are corespondent în legea nouă în infracțiunea prev. de art.244 alin.1 din Codul penal și depășește maximul special de 3 ani închisoare, prevăzut de legea nouă.
În temeiul art. 6 alin. 1 din Codul penal va reduce pedeapsa principală de 4 ani închisoare aplicată condamnatului prin sentința penală nr.128/2012 a Tribunalului A. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin 1,3 și 5 cu art. 75 lit.a și 76 lit.a din Codul penal din 1968 la pedeapsa de 3 ani prevăzută pentru infracțiunea de înșelăciune în art.244 alin.1 din Codul penal.
Va stabili termenul de încercare al suspendării sub supraveghere a executării pedepsei la 5 ani.
Va înlătura obligarea condamnatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat pentru judecata în primă instanță în contestația la executare.
În baza dispozițiilor art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în primă instanță și în contestație vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite contestația formulată de condamnatul D. V. împotriva sentinței penale nr.368/2014 pronunțată de Tribunalul A. în dosar_ .
Desființează sentința atacată și procedând la rejudecare:
Constată că pedeapsa principală de 4 ani închisoare aplicată condamnatului D. V., fiul lui D. și I., născut la 06. 03. 1973 în Brăhășești, Jud. G., cetățean român, studii 12 clase, administrator, căsătorit, 4 copii minori, prin sentința penală nr. 128/2012 a Tribunalului A., pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin.1,3 și 5 cu aplicarea art. 74 lit.a și 76 lit.a din Codul penal din 1968 are corespondent în legea nouă în infracțiunea prev. de art.244 alin.1 din Codul penal și depășește maximul special de 3 ani închisoare, prevăzut de legea nouă.
În temeiul art. 6 alin. 1 din Codul penal reduce pedeapsa principală de 4 ani închisoare aplicată condamnatului prin sentința penală nr.128/2012 a Tribunalului A. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin 1,3 și 5 cu art. 75 lit.a și 76 lit.a din Codul penal din 1968 la pedeapsa de 3 ani prevăzută pentru infracțiunea de înșelăciune în art.244 alin.1 din Codul penal.
Stabilește termenul de încercare al suspendării sub supraveghere a executării pedepsei la 5 ani.
Înlătură obligarea condamnatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat pentru judecata în primă instanță în contestația la executare.
În baza dispozițiilor art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în primă instanță și în contestație rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 28 09 2015.
Președinte,
A. L.
Grefier,
M. S. Ș.
Red/tehnored/AL/MSȘ
2ex/14.10.2015
Jud Fond/CM
| ← Abandonul de familie. Art.378 NCP. Decizia nr. 846/2015. Curtea... | Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 835/2015. Curtea de Apel ALBA... → |
|---|
