Distrugerea şi semnalizarea falsă. Art.332 NCP. Decizia nr. 919/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 919/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 07-10-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL A. I.
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ Nr. 919/A/2015
Ședința publică din data de 07 Octombrie 2015
Completul constituit din:
Președinte: S. T.
Judecător: G. L. O.
Grefier: D. F.
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel A.-I. reprezentat prin procuror A. P.
Pe rol se află judecarea apelului formulat de inculpatul M. A. împotriva sentinței penale nr. 134/27.08.2015 pronunțată de Judecătoria Mediaș în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelantul-inculpat M. A. asistat de apărător desemnat din oficiu, av. Ș. O., lipsă fiind intimatul-parte civilă C. Națională de Căi Ferate „CFR” S.A. București – Sucursala Regională de Căi Ferate B..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Apelantul-inculpat arată că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu. El precizează că apelul său privește pedeapsa prea mare aplicată de instanța de fond și arată că nu dorește să dea declarații, ci și le menține pe cele date anterior.
Nefiind cereri de formulat, instanța acordă cuvântul asupra prezentului apel.
Apărătorul desemnat din oficiu al apelantului-inculpat M. A., av. Ș. O., solicită admiterea apelului formulat în cauză, și, în urma judecării acestuia, să se procedeze la reducerea pedepsei aplicate prin hotărârea instanței de fond.
Se apreciază de către acesta, că pedeapsa aplicată de 2 ani închisoare este o pedeapsă prea mare raportat la vârsta inculpatului, la circumstanțele personale ale acestuia și la poziția pe care inculpatul a avut-o încă din faza de urmărire penală, când a recunoscut fapta săvârșită, pe care o regretă.
Apărătorul din oficiu al apelantului-inculpat solicită instanței ca admițând apelul, să reducă pedeapsa aplicată făcând aplicarea dispozițiilor prevăzute de art. 74-75 C.pen. Se arată, în acest sens, că săvârșirea faptei de către inculpat s-a datorat lipsei mijloacelor de existență, acesta neavând unde să doarmă sau să mănânce.
Față de aceste considerente, se apreciază că pedeapsa aplicată de instanța de fond poate fi coborâtă până la minimul general de 1 an.
Reprezentanta Parchetului solicită admiterea apelului în ceea ce privește latura civilă a cauzei, arătând că suma la care a fost obligat inculpatul este mult prea mare față de prejudiciul efectiv produs.
Se arată că valoarea efectivă a prejudiciului, conform devizului de calcul al pagubei, este de 667 lei, iar inculpatul a fost obligat la suma de 12.340 lei despăgubiri civile, reprezentând atât contravaloarea cablului sustras, cât și manopera de înlocuire și salariile celor care au lucrat la repararea pagubei. Față de aceste considerente, se apreciază nejustificate sumele la care a fost obligat inculpatul atâta timp cât partea civilă nu a apelat la serviciile unei alte firme.
Reprezentanta Parchetului solicită menținerea pedepsei aplicate având în vedere că aceasta este orientată spre minimul special, iar, pe de altă parte, nu se face nici o dovadă a circumstanțelor atenuante.
Se mai precizează, de către reprezentanta Parchetului, că apelantul-inculpat M. A. a mai fost anterior condamnat, de 12 ori, pentru infracțiunea de furt calificat.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că regretă săvârșirea faptei. Mai precizează că nu are cu ce să se întrețină și, în momentul săvârșirii faptei, nu a avut bani ca să înainteze dosarul pentru pensie (menționează că a muncit 14 ani în mină).
CURTEA DE APEL
Asupra apelului penal de față constată:
I. Prin sentința penală nr. 134/27.08.2015 pronunțată de Judecătoria Mediaș în dosar nr._ 1, s-a hotărât condamnarea inculpatului M. A., recidivist, la pedeapsa de:
– 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută și ped. de art. 228 alin.1 – art.229 alin.1 lit. b și alin.3 lit. f C. penal, cu aplicarea art.396 alin.10 rap. la art. 375 alin.1,2 C. pr. penală; art. 41 alin.1 și art. 43 alin.1. C. penal; art. 79 alin.3 C. penal;
- 1 an și 4 luni închisoare și interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin.1 lit. a, b C. penal, pe o durată de 1 an, pedeapsă a cărei executare va începe conform art. 68 alin.1 lit. c C. penal pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere sau semnalizare falsă, prevăzută și ped. de art. 332 alin.1 C. penal, cu aplicarea art.396 alin.10 rap. la art. 375 alin.1,2 C. pr. penală; art. 41 alin.1 și art. 43 alin.1 C. penal; art. 79 alin.3 C. penal.
În baza art. 38 alin.1 cu art. 39 alin.1 lit. b, art. 45 alin.1 C. pr. penală, s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de - 2 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 5 luni și 10 zile închisoare, executând în final pedeapsa rezultantă de - 2 ani și 5 luni și 10 zile închisoare, precum și pedeapsa complementară privind interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin.1 lit. a, b C. penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, pe o durată de 1 an.
În baza art. 104 alin.2 C. penal, s-a revocat beneficiul liberării condiționate privind restul de 512 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 2344/16.12.2013 a Judecătoriei B., iar în baza art. 41 alin.1 și art. 43 alin.2 C. penal, astfel că s-a dispus ca inculpatul să execute acest rest de pedeapsă de 512 zile închisoare, adică de - 1 an, 4 luni și 27 zile închisoare, alături de pedeapsa nou stabilită de 2 ani, 5 luni și 10 zile închisoare, în final pedeapsa de - 3 ani, 10 luni și 7 zile închisoare, și pedeapsa complementară privind interzicerea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, pe o durată de 1 an, după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.
S-a menținut starea de arest a inculpatului, cu deducerea din pedeapsa aplicată a perioadei reținerii și arestului preventiv începând cu data de 12 iunie 2015 și până în prezent
În baza art. 65 alin.1 C. penal, s-a aplicat inculpatului M. A., pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin.1 lit. a și b C. penal .
A fost obligat inculpat să plătească părții civile C. Națională CFR – Sucursala B., suma de 12.340,75 lei, despăgubiri civile.
A fost obligat inculpat să plătească statului suma de 500 lei, cheltuieli judiciare, onorariul cuvenit avocatului din oficiu urmând a se suporta din fondurile anume alocate de stat, la dispoziția Ministerului Justiției.
S-a dispus confiscarea de la inculpat a unui bomfaier, 1 rucsac, 1 topor, 1 cuțit tip cutter, 1 pereche de mănuși, 1 lanternă – corpuri delicte în cauză.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut și motivat pe baza actelor și lucrărilor dosarului următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Mediaș, din data de
1 iulie 2015, a fost trimis în judecată inculpatul M. A. – fiul lui C. și M., născut la data de 26.05.1949, în loc. Blânzi ,jud. G.; pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat și distrugere sau semnalizare falsă, în încadrarea juridică prev. de art. 228 alin.1 – art. 229 alin.3 lit. f C. penal și respectiv art. 332 alin.1 C. penal, cu aplicarea art. 38 C. penal, arătându-se că: în data de 10 iunie 2015, inculpatul a tăiat și sustras cabluri de semnalizare luminoasă feroviară de pe tronsonul de cale ferată Dumbrăveni-Sighișoara, punând în pericol siguranța circulației feroviare.
În faza procesuală a camerei preliminare nu s-au constatat aspecte de nelegalitate în ceea ce privește actul de sesizare al instanței, a actelor de urmărire penală sau a probelor administrate, potrivit încheierii de la fila 91 dosar.
În fața instanței, inculpatul M. A. a recunoscut săvârșirea faptelor, solicitând judecarea cauzei pe baza declarației sale de vinovăție în condițiile art. 375 C. pr. penală.
Examinând actele și lucrările dosarului de urmărire penală, probele administrate în cursul anchetei penale, necontestate de către inculpat, ce se coroborează cu declarațiile de recunoaștere ale inculpatului instanța reține, în fapt, în esență, că în data de 10 iunie 2015, inculpatul a tăiat și sustras cabluri de semnalizare luminoasă feroviară de pe tronsonul de cale ferată Dumbrăveni-Sighișoara, punând în pericol siguranța circulației feroviare.
În drept, fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de distrugere sau semnalizare falsă, prev. și ped. de art. 332 alin.1 C. penal, și ale infracțiunii de furt calificat prev. și ped. de art. 228 alin.1, art. 229 alin. 3 lit. f C. penal.
Având beneficiul procedurii recunoașterii vinovăției, limitele legale ale pedepselor aplicabile se reduc pe temeiul legii cu o treime în ceea ce privește pedeapsa închisorii, conform art.396 alin.10 N. C .pr .penală
Faptele în concretețea lor prezintă pericol și gravitate deosebită, iar inculpatul nu se află la prima confruntare cu legea penală, având o multitudine de condamnări anterioare pentru fapte de același gen, furt calificat, aflându-se chiar în situația de recidivist, în starea de recidivă postcondamnatorie, potrivit fișei cazierului judiciar și a relațiilor comunicate de Judecătoria B. - fila 59 dosar, din care rezultă că prin sentința penală 2344/16.12.2013, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 4 ani și 1 lună închisoare, din executarea căreia a fost liberat condiționat la data de 13.01.2015, având un rest de pedeapsă rămas neexecutat de 512 zile închisoare. Sub această durată, a liberării condiționate, inculpatul a comis aceste noi infracțiuni intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 1 an.
Așadar, având în vedere toate aceste circumstanțe, inculpatul va fi condamnat la pedeapsa de -1 an și 4 luni închisoare și interzicerea drepturilor civile prev. de art. 66 lit. a, b C. penal pe o perioadă de 1 an după executarea pedepsei principale, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.332 alin.1 C. penal, iar pentru infracțiunea de furt calificat se va aplica pedeapsa de – 2 ani închisoare.
Infracțiunile săvârșite se află în concurs real conform art. 38 alin.1 C. penal, fiind săvârșite mai multe astfel de fapte înainte ca inculpatul să fi fost condamnat definitiv pentru vreuna din ele, așa încât prin aplicarea art. 39 alin.1 lit. b și art. 45 alin.1 C. penal inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, la care se va adăuga un spor de 1/3 din cealaltă pedeapsă stabilită, adică de 5 luni și 10 zile închisoare/ 16 luni: 3/, urmând să execute în final pedeapsa rezultantă de - 2 ani, 5 luni și 10 zile închisoare, precum și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile menționate, pe o durată de 1 an.
În baza art. 65 alin.1 C.penal se va aplica inculpatului și pedeapsa accesorie privind interzicerea pe durata executării pedepsei principale a drepturilor civile prev. de art. 66 lit. a și b C .penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, faptele săvârșite fiind incompatibile cu exercițiul acestor drepturi ce implică funcții de autoritate publică.
Față de inculpat sunt incidente și prevederile art. 104 alin.2 C. penal, care stabilesc că dacă după acordarea liberării cel condamnat a săvârșit o nouă infracțiune, instanța revocă liberarea și dispune executarea restului de pedeapsă, pedeapsa pentru noua infracțiune urmând să se stabilească și să execute, potrivit dispozițiilor de la recidivă sau pluralitatea intermediară.
În consecință, în baza art. 41 alin.1 și art. 43 alin.2 C. penal, inculpatul urmează să execute în final acest rest de pedeapsă de 512 zile închisoare, la care se va adăuga pedeapsa nou stabilită de 2 ani, 5 luni și 10 zile închisoare, în total rezultând 3 ani, 10 luni și 7 zile închisoare, însoțită de pedeapsa complementară stabilită.
În ceea ce privește măsurile procesual preventive, se reține, în esență, că faptele reținute în sarcina inculpatului și antecedența sa penală susțin riscul mare de a recidiva pe aceeași cale, în situația în care ar fi în libertate, așa încât, pentru înlăturarea acestei amenințări și a stării de pericol desprinsă din această împrejurare, în baza art. 399 rap. la art.223 alin.2 C.pr.pen., se va dispune menținerea stării de arest a inculpatului M. A., cu deducerea potrivit art.72 C. penal, din pedeapsa aplicată, a perioadei reținerii și arestului preventiv din 12 iunie 2015 și până în prezent.
Cât privește latura civilă a acțiunii, partea vătămată C. Națională CFR – Sucursala B., s-a constituit parte civilă cu suma de 12.340,75 lei, reprezentând atât contravaloarea cablului sustras, cât și manopera de înlocuire a acestuia. Cum suma pretinsă reprezintă valoarea pagubei efectiv pricinuite și aceasta este consecința faptelor prejudiciale ale inculpatului, în temeiul art. 397 C. pr. penală rap. la art. 1357 C. civil, acesta va fi obligat să plătească părții civile despăgubiri în cuantumul pretins.
În baza art. 112 lit. b C.penal se va dispune confiscarea de la inculpat în folosul Statului Român a lucrurilor folosite la săvârșirea infracțiunilor.
Consecință a condamnării, în baza art. 274 C. pr. penală, inculpatul va fi de asemenea să plătească cheltuieli judiciare, onorariul cuvenit avocatului din oficiu urmând să fie suportat din fondurile alocate de Ministerul Justiției.
II. Împotriva acestei sentințe penale a formulat apel în termenul prevăzut de legea procesul penală inculpatul M. A..
În expunerea orală a motivelor de apel inculpatul personal și prin apărătorul desemnat din oficiu a solicitat admiterea apelului și reducerea pedepsei aplicate, motivat de aceea că pedeapsa aplicată de 2 ani închisoare este o pedeapsă prea mare raportat la vârsta inculpatului, la circumstanțele personale ale acestuia și la poziția pe care inculpatul a avut-o încă din faza de urmărire penală, când a recunoscut fapta săvârșită, pe care o regretă. Se susține că în cauză se poate da eficiență dispozițiilor prevăzute de art. 74-75 C.pen. reducând pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege.
III. Analizând legalitatea și temeinicia sentinței penale atacate prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor invocate de inculpat, precum și din oficiu, potrivit art. 417 Cod proc.penală, dar în limitele prevăzută de art. 418 Cod proc.penală, Curtea constată că apelul inculpatului este fondat în limitele și pentru motivele ce se vor expune în continuare:
1.Consacrând efectul devolutiv al apelului reglementat ca primă cale de atac ordinară, art. 417 stabilește în alineatul (1) că ,, Instanța judecă apelul numai cu privire la persoana care l-a declarat și la persoana la care se referă declarația de apel și numai în raport cu calitatea pe care apelantul o are în proces.’’, iar alineatul (2) stabilește că ,, În cadrul limitelor prevăzute la alin. (1), instanța este obligată ca, în afară de temeiurile invocate și cererile formulate de apelant, să examineze cauza sub toate aspectele de fapt și de drept.’’ Rezultă, așadar, că instanța de apel examinează cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, putând invoca din oficiu și motive de ordine publică, cu condiția de a nu crea celui ce a declarat apel o situație mai grea .
3. În baza examenului propriu, în raport de materialul probator administrat în cauză, Curtea de Apel constată că situația de fapt și vinovăția inculpatului M. A. au fost corect reținute, acesta solicitând în fața instanței de fond la termenul de judecată din data de 20 august 2015, să fie judecat potrivit dispozițiilor art. 375 din Codul de procedură penală, întrucât a recunoscut în totalitate faptele reținute prin actul de sesizare a instanței și a solicitat să fie judecat pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe cale și le-a însușit, iar pedeapsa aplicată a fost just individualizată în raport de criteriile prevăzute de art. 74 din Codul penal.
Curtea apreciază că dovezile arătate de prima instanță dispun de forța probantă necesară răsturnării prezumției de nevinovăție, probele certe de vinovăție legitimând tragerea la răspundere penală a inculpatului pentru comiterea faptelor deduse judecății, astfel că soluția de condamnare a acestuia, adoptată de către instanța de fond, este temeinică și legală.
Inculpatul M. A. a adoptat o poziție procesuală sinceră, recunoscând în fața instanței săvârșirea faptei, solicitând aplicarea procedurii simplificate.
Relativ la individualizarea judiciară a pedepsei, se reține că din interpretarea dispozițiilor art. 74 alin. 1 Cod penal rezultă că, operațiunea de individualizarea judiciară a pedepsei și a modului ei de executare trebuie să aibă în vedere următoarele criterii: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită ; natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
Potrivit alineatului 2 al aceluiași articol când pentru infracțiunea săvârșită legea prevede pedepse alternative, se ține seama de criteriile prevăzute în alin. (1) și pentru alegerea uneia dintre acestea.
Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a pedepsei, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a putea fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.
Chiar dacă individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al judecătorului, ea nu este un proces arbitrar, subiectiv, ci din contră el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probatoriu, studiat după anumite reguli și criterii precis determinate.
Înscrierea în lege a criteriilor generale de individualizare a pedepsei înseamnă consacrarea explicită a principiului alegerii sancțiunii, așa încât respectarea acestuia este obligatorie pentru instanță.
Pentru a-și îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și atitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența sancțiunii.
Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât și asupra altor persoane, care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situația de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare și de a se abține de la săvârșirea de infracțiuni.
Numai o pedeapsă justă și proporțională este de natură să asigure atât exemplaritatea cât și finalitatea acesteia, prevenția specială și generală înscrise și în art. 3 din Legea nr. 253/2013 potrivit căruia scopul pedepsei este asigurarea dintre protecția societății prin menținerea ordinii de drept, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, și menținerea în comunitate a persoanei care a comis una sau mai multe fapte prevăzute de legea penală.
În baza examenului propriu, Curtea constată, în acord cu instanța de fond, că faptele comise de inculpat au un grad de pericol social mare - inculpatul a tăiat și sustras cabluri de semnalizare luminoasă feroviară de pe tronsonul de cale ferată Dumbrăveni-Sighișoara, punând în pericol siguranța circulației feroviare, respectivele cabluri contribuiau la asigurarea dirijării circulației, lipsa acestora ducând la imposibilitatea semnalizării automate a trenurilor aflate în trafic.
Totodată, se constată că în procesul de individualizare a pedepsei instanța de fond, în mod corect a avut în vedere și circumstanțele persoanele ale inculpatului, care a avut o atitudine sinceră pe parcursul desfășurării procesului penal, a recunoscut faptele așa cum sunt descrise în rechizitoriu, solicitând judecarea sa în baza dispozițiilor art. 375 alin. 1 și 2 Cod procedură penală, de împrejurarea că acesta nu se află la prima confruntare cu rigorile legii penale, din fișa de cazier judiciar rezultând că este cunoscut cu antecedente penale, prezentele infracțiuni fiind comise în stare de recidivă, având multiple condamnări pentru infracțiunea de furt calificat, ultima condamnare fiind de 4 ani și 1 lună închisoare, din executarea căreia a fost liberat condiționat la data de 13.01.2015, având un rest de pedeapsă rămas neexecutat de 512 zile închisoare ( fila 49-51 dosar de urmărire penală) .
Față de aceste aspecte, se apreciază că, în condițiile reținerii și acordării eficienței juridice a cauzei de reducere a pedepsei prevăzută de dispozițiile art. alin. 396 alin. 10 Cod procedură penală, pedepsele de 2 ani închisoare, și respectiv pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare, aplicate inculpatului pentru infracțiunile comise sub minimul special prevăzut de lege ( 3 ani în cazul infracțiunii de furt calificat, și respectiv 2 ani în cazul infracțiunii de distrugere sau semnalizare falsă) nu pot fi apreciate ca excesive, ci constituie o replică socială adecvată gravității infracțiunilor și periculozității făptuitorului de natură a realiza scopul și a îndeplini funcția pedepsei prevăzută de art. 3 din Legea nr. 253/2013.
Curtea precizează că pedeapsa de 3 ani, 10 luni și 7 zile închisoare, aplicată în final inculpatului este rezultatul aplicării corecte a prevederilor art. 38 alin. 1 rap. la art. 39 alin.1 lit. b) Cod penal și art. 41 alin.1 și art. 43 alin.2 C. penal și art. 45 alin.1 Cod penal, raportat la starea de recidivă postcondamnatorie în care se află inculpatul .
Examinând cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată că apelul inculpatului este întemeiat sub aspectul cuantumului despăgubirilor civile la care a fost obligat către partea civilă.
Astfel, în mod corect instanța de fond a hotărât că în cauză sunt întrunite cumulativ condițiile răspunderii civile delictuale, conform art. 1357 cod civil .
Verificarea îndeplinirii condițiilor esențiale ale răspunderii civile delictuale (existența faptei ilicite, a vinovăției autorului acesteia, a prejudiciului cauzat și a legăturii de cauzalitate dintre prejudiciu și respectiva faptă ilicită) nu comportă nici o dificultate, aceste aspecte rezultând în mod evident din probatoriul pe baza căruia a fost dovedită infracțiunea care constituie o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii, vinovăția penală a celui care a comis –o și urmările produse de aceasta.
Cu privire la întinderea prejudiciului se constată că persoana vătămată C. Națională CFR – Sucursala B., s-a constituit parte civilă cu suma de 12.340,75 lei, reprezentând contravaloarea cablului sustras, plus manopera de înlocuire a acestuia.
În concret, potrivit adresei nr.612/14/509/12.06.2015, persoana vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 12.340,75 lei, din care suma de 667,20 lei reprezentând valoarea pieselor sustrase, iar suma de 3.839,83 lei reprezintă următoarele: CAS, cota AT, fond de garantare, ajutor șomaj, ajutor de sănătate, fond accidente de muncă, fond CM, conform devizului estimativ de pagubă nr. 411/5/_/2015 al Secției de instalații CT-1 B. ( filele 20-21 ds. urmărire penală ).
Din actele dosarului rezultă că remedierea distrugerilor cauzate de inculpat, urmare a tăierii și furtului de cablaj a fost efectuată de către secția de instalații din cadrul C. Națională CFR – Sucursala B., context în care se apreciază că partea civilă nu i se poate acorda suma de 3.839,83 lei reprezentând manopera de remontare și cheltuieli indirecte efectuate cu ocazia operațiunilor de remediere a defecțiunilor. O asemenea solicitare putea fi admisibilă în contextul în care partea civilă ar fi apelat la o altă societate pentru remedierea defecțiunilor .
Prejudiciul efectiv cauzat de inculpat prin fapta sa este în sumă de 667,20 lei reprezentând valoarea pieselor sustrase .
Față de aceste considerente, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) Cod proc.penală, Curtea va admite apelul formulat de inculpatul M. A. numai sub aspectul laturii civile privind cuantumul despăgubirilor civile .
Procedând la o nouă judecată a cauzei în aceste limite, se va reduce cuantumul despăgubirilor civile la care a fost obligat inculpatul către partea civilă C. Națională C.F.R.- Sucursala B. la suma de 667,20 lei.
În baza art. 424 alin. 3 Cod procedură penală și art. 72 alin. 1 Cod penal se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive, începând cu data de 12.06.2015 până la data de 07.10.2015.
În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuieli judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina acestuia.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat în sumă de 260 lei se va avansa din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de inculpatul M. A. împotriva sentinței penale nr. 134/2015 pronunțată la data de 27.08.2015 de Judecătoria Mediaș în dosar nr._ .
Desființează sentința penală atacată numai sub aspectul laturii civile privind cuantumul despăgubirilor civile și procedând la o nouă judecată a cauzei în aceste limite:
Reduce cuantumul despăgubirilor civile la care a fost obligat inculpatul către partea civilă C. Națională C.F.R.- Sucursala B. la suma de 667,20 lei.
În baza art. 424 alin. 3 Cod procedură penală și art. 72 alin. 1 Cod penal deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive, începând cu data de 12.06.2015 până la data de 07.10.2015.
În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuieli judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat în sumă de 260 lei se va avansa din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 07.10. 2015.
Președinte,Judecător,
S. T. G. L. O.
Grefier,
D. F.
Red. ST
Tehnored. DF/2ex/26.10.2015
Jud. fond DO
| ← Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 835/2015. Curtea de Apel ALBA... | Conflict de interese. Art.301 NCP. Decizia nr. 924/2015. Curtea... → |
|---|
