Evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Decizia nr. 207/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 207/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 23-02-2015 în dosarul nr. 3329/221/2014
CURTEA DE APEL A. I.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 207/A/2015
Ședința publică de la 23 Februarie 2015
PREȘEDINTE A. D. B.
Judecător S. I. M.
Grefier T. C.
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel A. I. este reprezentat de procuror - I. N.
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de inculpatul O. B. M. împotriva sentinței penale nr. 2123/2014 pronunțată de Judecătoria D. în dosar nr. _ .
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul apelant O. B. M., asistat de avocat Jorza L., apărător ales, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat Jorza L., apărătorul ales al inculpatului apelant O. B. M., depune la dosar chitanța în sumă de 2.395 lei, reprezentând diferența de prejudiciu achitată în favoarea părții civile intimate.
Instanța pune în vedere participanților să precizeze dacă mai au alte cereri de formulat.
Apărătorul ales al inculpatului apelant și reprezentantul Ministerului Public învederează că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat Jorza L., apărătorul ales al inculpatului apelant O. B. M., solicită admiterea apelului în temeiul dispozițiilor art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, desființarea sentinței penale atacate și, procedând la o nouă judecare,
- în principal:
• a se face aplicarea dispozițiilor art. 80 din noul Cod penal rap. la art. 5 noul Cod penal și a prevederile Deciziei nr. 265/2014 a Curții Constituționale privind renunțarea la aplicarea unei pedepse și a se aplica inculpatului un avertisment.
În susținere, arată că instanța de fond a apreciat că în cauză sunt incidentele dispozițiile legii penale vechi, ca lege penală mai favorabilă, însă la momentul sentinței penale atacate, nu era achitat întreg prejudiciul. Relevă că s-au depus la dosar cele două chitanțe din care reiese că a fost achitată suma de 3394 lei reprezentând penalități și dobânzi aferente prejudiciului.
Învederează că în cauză sunt întrunite cerințele art. 80 noul Cod penal și arată, cu referire la infracțiunea de reținere și nevărsare cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă prev. și ped. de art. 6 alin. 1 din Legea nr. 241/2005, că aceasta a generat incapacitatea de plată și insolvența ..
Mai relevă că în raport de conduita inculpatului sunt incidente dispozițiile art. 80 alin. 1 noul Cod penal, art. 396 alin. 10, art. 375 și art. 374 Cod procedură penală, inculpatul recunoscând săvârșirea faptelor și achitând integral prejudiciul.
- în subsidiar:
• dacă se apreciază ca fiind mai favorabilă legea penală veche, a se face aplicarea dispozițiilor art. 63 alin. 3 teza finală, art. 5 noul Cod penal și Decizia nr. 265/2014 a Curții Constituționale și a se aplica inculpatului o amendă penală, cu suspendarea condiționată a executării acesteia, conform art. 81 vechiul Cod penal și stabilirea unui termen de încercare.
Susține că limitele amenzii penale sunt cuprinse între 500-30.000 lei și solicită individualizarea acesteia potrivit dispozițiilor art. 72 Cod penal vechi, avându-se în vedere circumstanțele personale, faptul că inculpatul nu are antecedente penale, a recunoscut și regretat fapta, a depus eforturi pentru recuperarea întregului prejudiciu
Reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea apelului formulat de inculpat, în varianta subsidiară, apreciind incidentă în cauză legea penală veche, ca lege penală mai favorabilă. Mai relevă că, în ceea ce privește cererea principală, din punctul său de vedere, se poate proceda la o combinație între noul Cod penal și legea penală anterioară.
Inculpatul O. B. M., având ultimul cuvânt, arată că nu are nimic de spus.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului de față, constată:
Prin sentința penală nr. 2123/24.11.2014, pronunțată de Judecătoria D. în dosarul nr._, s-au hotărât următoarele:
A fost condamnat inculpatul O. B. M. la 8 luni închisoare pentru infracțiunea de reținere și nevărsare cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă prev. și ped. de art. 6 alin. 1 din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2 V.C.p. în cond. art. 5 N.C.p. și art. 396 alin. 10 N.C.p.p., art. 375 N.C.p.p. și art. 374 alin. 4 N.C.p.p.
În baza art. 81, 82 V.C.p. cu aplic. art. 5 N.C.p. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 8 luni.
I s-a pus în vedere inculpatului disp. art. 83 V.C.p. cu aplic. art. 5 N.C.p.
A fost obligat inculpatul să plătească părții civile S. R. prin Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara, prin Administrația Finanțelor Publice a jud. Hunedoara, suma de 3.394 lei cu titlu de despăgubiri.
În baza art. 7 și art. 21 din Legea nr. 26/1990 s-a dispus comunicarea hotărârii la Oficiului Registrului Comerțului al jud. Hunedoara și la Cazierul Fiscal după rămânerea definitivă a acesteia.
A fost obligat inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare.
Prin încheierea de ședință din 03.12.2014, prima instanță a arătat că înlătură omisiunea vădită referitoare la neaplicarea pedepsei accesorii față de inculpat și omisiunea vădită referitoare la nemenținerea sechestrului asigurător, invocând dispozițiile art. 279 din noul Cod de procedură penală.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a constatat următoarele:
Prin rechizitoriu nr. 1834/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria D., înregistrat la prima instanță sub nr._ /25.04.2014, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului O. B. M., fiul lui C. și M., născut la 21.11.1984 în Abrud, jud. A., cetățean român, studii 12 clase, stagiul militar nesatisfăcut, necăsătorit, director adjunct la . D., domiciliat în D., Al. Patriei, ., ., fără antecedente penale, CNP_ pentru săvârșirea infracțiunii de reținere și nevărsare cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă prev. și ped. de art. 6 alin. 1 din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 alin. 1 N.C.p. și art. 5 N.C.p.
S-a reținut în sarcina inculpatului că, în perioada februarie 2012 – iunie 2013, în calitate de administrator la . D., cu intenție, a reținut și nu a virat către bugetul de stat în termen de 30 zile de la scadență, impozite și contribuții cu reținere la sursă, cauzând un prejudiciu în valoare totală de 10.847 lei.
Din analiza probelor cauzei, respectiv procesul verbal de sesizare din oficiu (f.5), adresele nr._/24.07.2013; nr. 8831/12.09.2013 ale DGFP Hunedoara și fișe sintetice (f.26-65,66-94), adresa nr._/12.07.2013 a ORC Hunedoara (f.11-24), adresa nr.1884/RP/12.08.2013 a ITM Hunedoara (f.96-97), constituirea de parte civilă (f.15,27-29,33-34,38-dos.inst.), registru de casă (f.135-300), plată parțială prejudiciu (f.20-21), declarațiile și recunoașterea inculpatului (f.126-127, 129; f.18.19-dos.inst.), prima instanță a reținut următoarele:
Inculpatul O. B. M. a fost administrator al . D..
Obiectul principal de activitate al firmei era „întreținere și repararea autovehiculelor și comerț cu amănuntul de piese și accesorii pentru autovehicule”, iar ulterior „transporturi terestre de călători, ocazionale”.
Prin adresa nr._/24.07.2013, Direcția Generală a Finanțelor Publice a jud. Hunedoara a formulat o sesizare către organele de poliție împotriva inculpatului O. B. M. în calitate de administrator al . D..
În urma verificării evidenței sintetice pe plătitor efectuată de AFP D. s-a constatat că această societate figura cu obligații restante la bugetul consolidat al statului, neachitate de aproximativ 1 an și 6 luni.
În urma cercetărilor, organele de urmărire penală au stabilit că în perioada februarie 2012 – iunie 2013, firma condusă de către inculpat a acumulat datorii cu titlul de stopaj la sursă, după cum urmează:
-2.439 lei reprezentând impozit pe veniturile din salarii;
-2.603 lei reprezentând reprezentând CAS asigurați;
-972 lei reprezentând: 599 lei - contribuție individuală de asigurări pentru șomaj; 93 lei – penalități; 280 lei – dobândă;
-1.839 lei reprezentând sănătate asigurați.
La acest debit s-au adăugat dobânzi în sumă de 2.349 lei și penalități în valoare de 1.461 lei.
În perioada susmenționată, contul firmei a fost creditat permanent cu diverse sume de bani, fără a fi achitate și obligațiile către bugetul consolidat al statului.
La data de 31.12.2011 societatea a înregistrat un profit al exercițiului financiar în cuantum de 28.458 lei, iar la data de 31.12.2012, acesta era de 5.761 lei. Firma a avut venituri în exploatare în cuantum de 287.620 lei.
Mai mult, societatea avea în casă și conturi la bănci suma de 870 lei la finele anului 2011, iar la sfârșitul anului 2012 avea suma de 10.572 lei.
Cele de mai sus conduc la concluzia că inculpatul a avut disponibilități financiare, așa cum rezultă și din încasările evidențiate în registrul de casă, însă cu rea-credință nu a procedat la vărsarea către bugetul statului a obligațiilor fiscale, reținute de la angajați cu titlu de stopaj la sursă.
În primăvara anului 2013, societatea administrată de inculpat a intrat sub incidența Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, iar în prezent firma este inactivă, conform sentinței nr. 746/F/24.05.2013 a Tribunalului Hunedoara – Secția a – II – a Civilă de C. Administrativ și Fiscal.
S. R. prin Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara prin Administrația Finanțelor Publice a jud. Hunedoara s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 10.847 lei cu accesoriile calculate până la data plății afective a debitului reprezentând prejudiciu adus bugetului consolidat al statului (f. 27).
Inculpatul inițial nu a recunoscut fapta pentru care a fost trimis în judecată. Ulterior acesta și-a modificat declarația și a precizat că regretă foarte mult săvârșirea ei și este de acord cu recuperarea integrală a prejudiciului. El a susținut că neplata datoriilor la bugetul consolidat al statului s-a datorat problemelor financiare ale firmei.
Pe parcursul cercetării judecătorești, inculpatul a achitat în întregime debitul restant, rămânându-i doar dobânzile și penalitățile în valoare de 3.394 lei.
Ansamblul probelor de la dosar au dovedit indubitabil vinovăția acestuia, a conchis prima instanță.
Așadar, prima instanță a reținut că fapta inculpatului, astfel cum a fost descrisă mai sus, întrunește elementele constitutive infracțiunii de reținere și nevărsare cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă prev. și ped. de art. 6 alin. 1 din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2 V.C.p. în cond. art. 5 N.C.p.
Prima instanță a apreciat că în speță legea penală mai favorabilă sub aspectul aplicării regulilor privitoare la modalitatea de executare a pedepsei este legea veche.
În baza acestui text de lege, inculpatul a fost condamnat de către prima instanță astfel cum mai sus s-a arătat., instanța ținând cont de dispozițiile Dec. nr. 265/2014 a CCR și
La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere dispozițiile art. 72 Cp referitoare la: limitele de pedeapsă prevăzute de lege, gradul de pericol social al faptei, persoana inculpatului, împrejurările în care a fost comisă infracțiunea, precum și cele care atenuează sau agravează răspunderea penală, precum și de disp. art. 396 al. 10 N.C.p.p., 375 N.C.p.p., 374 al. 4 N.C.p.p.
Ținând cont că scopul pedepsei poate fi atins fără privare de libertate, prima instanță, în baza art. 81, 82 V.C.p. și art. 5 N.C.p., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată inculpatului pe durata unui termen de încercare de 2 ani la care se va adăuga cuantumul pedepsei stabilit mai sus.
În baza art. 14, 346 Cpp și art. 1357 N.C.Civ. prima instanță l-a obligat pe inculpat să plătească părții civile S. R. prin Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara prin Administrația Finanțelor Publice a jud. Hunedoara suma de 3.394 lei cu titlu de despăgubiri civile.
În baza art. 7, 21 din Legea nr. 26/1990 prima instanță a dispus comunicarea hotărârii, după rămânerea definitivă, la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Hunedoara și la Cazierul Fiscal.
Împotriva acestei sentințe a declarat, în termen, apel inculpatul, solicitând desființarea ei și, în rejudecare, a se proceda la o reindividualizare a sancțiunii, în principal, în sensul aplicării dispozițiilor art. 80 din noul Cod penal, referitoare la renunțarea la aplicarea pedepsei sau, în subsidiar, în sensul aplicării pedepsei amenzii cu suspendare condiționată a executării ei potrivit art. 81 din Codul penal din 1969.
Reprezentantul parchetului și-a exprimat poziția procesuală în sensul admiterii apelului doar în varianta solicitării subsidiare.
Analizând sentința primei instanțe prin prisma motivelor de apel invocate de inculpat dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, în acord cu dispozițiile art. 417 alin. 2 din noul Cod de procedură penală, curtea reține următoarele:
Cu privire la starea de fapt reținută de prima instanță curtea nu a desprins neregularității, starea de fapt fiind conformă cu cele ce rezultă din ansamblul materialului probatoriu, confirmat, de altfel și de recunoașterea inculpatului.
Curtea consideră, însă, că prima instanță nu a dat cea mai potrivită însemnătate aspectelor legate de lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, de conduita acestuia de după săvârșirea faptei și, nu în ultimul rând, de întinderea prejudiciului atunci când a apreciat gradul de pericol social al faptei ca ridicându-se la nivelul pericolului social al unei infracțiuni.
Realizând o reapreciere a acestor elemente și prin prisma conduitei inculpatului în faza de judecată în apel, când acesta a achitat și partea de prejudiciu reprezentând accesoriile debitului principal, curtea consideră că fapta inculpatului, prin atingerea minimă adusă valorii sociale apărate prin incriminarea faptei de reținere și nevărsare cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă și prin conținutul ei concret, nefiind săvârșită într-un mod elaborat, fapta inculpatului este mod vădit de importanță și, prin urmare, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, astfel că, devin incidente dispozițiile art. 181 din Codul penal din 1969.
Având în vedere cele mai sus reținute de către curte pe temeiul analizei cauzei sub toate aspectele, în conformitate cu dispozițiile art. 417 alin. 2 din noul Cod de procedură penală și care, oricum, reprezintă chiar mai mult decât inculpatul a solicitat prin apelul său, curtea nu va mai analiza și celelalte argumente ale apelantului.
Tot în baza dispozițiilor art. 417 alin. 2 din noul Cod de procedură penală, curtea a analizat și încheierea de ședință din 03.12.2014, prin care prima instanță a arătat că înlătură omisiunea vădită referitoare la neaplicarea pedepsei accesorii față de inculpat și omisiunea vădită referitoare la nemenținerea sechestrului asigurător, invocând dispozițiile art. 279 din noul Cod de procedură penală.
În legătură cu această încheiere curtea a observat că dispozițiile art. 279 din noul Cod de procedură penală acordă posibilitatea instanței de a înlătura unele omisiuni vădite referitoare la nepronunțarea asupra sumelor pretinse de martori, experți, interpreți, avocați, potrivit art. 272 și 273, precum și asupra restituirii lucrurilor sau ridicării măsurilor asigurătorii.
Cum obiectul înlăturării omisiunii vădite nu-l poate face nici nepronunțarea asupra pedepsei accesorii și nici nepronunțarea asupra menținerii (art. 279 se referă la nepronunțarea asupra ridicării) măsurilor asigurătorii, procedeul ales de prima instanță de a suplinii aceste omisiuni prin încheierea în discuție este nelegal.
Pentru aceste considerente, văzând și dispozițiile art. 421 pct. 2 lit. a din noul Cod de procedură penală, curtea va admite apelul declarat de inculpatul O. B. M. împotriva sentinței penale nr. 2123/24.11.2014, pronunțată de Judecătoria D. în dosarul nr._, pe care o va desființa sub aspectul soluției de condamnare, al obligării inculpatului la plata despăgubirilor civile și al comunicării soluției de condamnare către ORC.
În aplicarea art. 408 alin. 3 din noul Cod de procedură penală, curtea va desființa integral și încheierea penală din data de 03.12.2014, pronunțată în același dosar.
Rejudecând în limitele de mai sus, curtea:
Va înlătura dispoziția de condamnare a inculpatului O. B. M. pentru infracțiunea de reținere și nevărsare, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, prev. de art. 6 din Lg. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. 2 din Codul penal din 1969.
În baza art. 19 din Legea nr. 255/2013 de punere în aplicare a noului Cod de procedură penală și art. 181 alin. 1 din Codul penal din 1969, îl va achita pe inculpatul O. B. M. de sub acuzația de săvârșire a infracțiunii de reținere și nevărsare, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, prev. de art. 6 din Lg. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. 2 din Codul penal din 1969.
În baza art. 181 alin. 3 și art. 91 lit. c din Codul penal din 1969 îi va aplica inculpatului sancțiunea cu caracter administrativ a amenzii, în cuantum de 1.000 lei, cuantum apreciat ca fiind în măsură să atragă atenția inculpatului în sensul că fapta lui, deși a fost apreciată ca neavând pericolul social al unei infracțiuni, nu este lipsită de orice pericol și în sensul că este necesar ca, pe viitor, să nu mai repete astfel de comportamente.
Va înlătura dispoziția de obligare a inculpatului O. B. M. la plata sumei de 3.394 lei, cu titlu de despăgubiri civile, către partea civilă S. R., prin ANAF, prin DGRFP TIMIȘOARA, prin AFP HUNEDOARA și va constatat că inculpatul a achitat integral prejudiciul.
Va înlătura dispoziția de comunicare la Oficiul Registrului Comerțului a sentinței primei instanțe.
Va menține dispoziția primei instanțe cu referire la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
În temeiul art. 275 alin. 3 din noul Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite apelul declarat de inculpatul O. B. M. împotriva sentinței penale nr. 2123/24.11.2014, pronunțată de Judecătoria D. în dosarul nr._, pe care o desființează sub aspectul soluției de condamnare, al obligării inculpatului la plata despăgubirilor civile și al comunicării soluției de condamnare către ORC.
În aplicarea art. 408 alin. 3 din noul Cod de procedură penală, desființează integral și încheierea penală din data de 03.12.2014, pronunțată în același dosar.
Rejudecând în limitele de mai sus:
Înlătură dispoziția de condamnare a inculpatului O. B. M. pentru infracțiunea de reținere și nevărsare, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, prev. de art. 6 din Lg. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. 2 din Codul penal din 1969.
În baza art. 19 din Legea nr. 255/2013 de punere în aplicare a noului Cod de procedură penală și art. 181 alin. 1 din Codul penal din 1969, achită pe inculpatul O. B. M. de sub acuzația de săvârșire a infracțiunii de reținere și nevărsare, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, prev. de art. 6 din Lg. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. 2 din Codul penal din 1969.
În baza art. 181 alin. 3 și art. 91 lit. c din Codul penal din 1969 aplică inculpatului sancțiunea cu caracter administrativ a amenzii, în cuantum de 1.000 lei.
Înlătură dispoziția de obligare a inculpatului O. B. M. la plata sumei de 3.394 lei, cu titlu de despăgubiri civile, către partea civilă S. R., prin ANAF, prin DGRFP TIMIȘOARA, prin AFP HUNEDOARA și constată că inculpatul a achitat integral prejudiciul.
Înlătură dispoziția de comunicare la Oficiul Registrului Comerțului a sentinței primei instanțe.
Menține dispoziția primei instanțe cu referire la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
În temeiul art. 275 alin. 3 din noul Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.02.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
A. D. B. S. I. M.
GREFIER
T. C.
Red. BA/Tehnored. CT
04.05.2015, 2 ex.
J.F. P. D.
| ← Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice (art.336 NCP).... | Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... → |
|---|
